Posted on

publish

N-am mai avut timp de scris. Nici despre primavara, nici despre “baba mea” de pe 3 martie. De fapt…sincera sa fiu, timp am avut. Chef n-a prea existat. Timpul liber, atat cat a fost, s-a transformat in somn sau in iesiri din casa. Ma misc in reluare. Poate pentru ca, asa zic vocile autorizate, ma apropii de finalul anului meu astrologic. Energii aproape pe zero pana pe 21…

Am primit martisoare frumoase. Cel mai simpatic a fost cel venit de la aproape 400 de km. Surpriza din partea mamei adica. Cu ghiocei din curtea casei in care am copilarit, grasuni si frumos parfumati si care dupa zile bune arata la fel de “fresh”.  Au mai fost si alte surprize (una extrem de neplacuta, dar cumva trebuia sa existe o compensatie pentru tot restul 🙂 ) si alte refugii simpatice in fata ploii si frigului.

Nu regret ca e gri, stiu ca m-as incarca de la soare dar e bine si asa. Bibilesc in tihna lucruri, fara sa vreau sa haladuiesc de dimineata pana seara. E si asta un castig de timp.

Ma imbrac in portocaliu si rosu in ultima vreme sau port cel putin o chestie mica in culorile acestea. Astept ciresele. Am gatit o musaca saptamana trecuta (asta se intampla foarte rar) si am reusit sa o termin dupa 4 zile. Unele lucruri se termina mai greu dar le biruiesc. Din pacate au reinceput atacurile de panica. Primavara e primavara indiferent de termometre. Sau poate nu-i de la asta. Oscilez dimineata intre ceai si cafea pana cand imi pun in cana apa fierbinte, “goala”. O beau imaginandu-mi gusturi. De imaginatie nu duc lipsa, zau! 🙂

Mi-e dor sa plec din Bucuresti. Si nu pot sa plec. Si ma frustrez. As haladui prin Sibiu. M-as reintoarce in Sighisoara, ca tot o aman din 2012. M-as duce si pana la bulgari (stiu eu un loc pustiu) sau in Vama (acum sigur e pustiu) daca nu ar fi atat de frig. Nu am voie sa racesc in perioada asta. Saptamana viitoare, teoretic, se incheie etapa de inregistrari.

Nu reusesc sa citesc nimic de vreo 2 saptamani.

“In rest….tac si ma uit la televizor”

Ascult Maalouf. Astept Dhafer. Ma frec la ochi ca sa scot ceata. Fix acum am zambit. Terapia prin scris functioneaza. Apas butonul “publish”

Posted on

blenderul cu scame

uit sa platesc chestii. de exemplu uit sa platesc hostingul web, o data la 6 luni. apoi ma agit teribil, rezolv, dar ma intristez un pic pentru ca habar n-am cand au trecut ultimele luni.

nu ca as sti cand a trecut ultimul an…iata ca e din nou martie, acusi vine ziua’mi de nastere, lucruri se intampla cat sa nu mai pot si nu legate de asta. la finalul lunii lansam un album (nu, nu al meu, voi da detaliile la timpul potrivit), pana atunci se intampla un concert Timpuri Noi (maine, joi, in B52) si un concert BiMS (joi, 22 martie). NU stiu in conditiile astea cand voi mai face si eu un concert de luna patrata, desi se implinesc 3 ani acusi de cand urc pana la luna, o iau de acolo, o tai bucatele si incerc sa va daruiesc fiecaruia un pic 🙂 Astept managementul sa rezolve.

cica incepe vremea buna (sar si eu de la una la alta…). aseara, in atelierul mecanic, un domn binevoitor (nu de la un domn si fii 😀 pt cunoscatori) anunta temperaturile mari ce vor veni cica sambata si duminica si era atat de bucuros ca m-am intors la roma instant si la mersul pe jos fara geaca de iarna…

am vazut si ceva ghiocei in piata, “sigur cu radacina“, “rezista domnu’ rezista“…poate domnul ca floricelele alea nu prea cred…dar pentru n-am cules niciodata ghiocei direct de la sursa nu o pot invinovati pe vanzatoare…

acum ma pregatesc sa scot nasul din hartii, mai sa rezolv una alta, mai sa cred ca e miercuri fara treaba.

Posted on

o chestie de atitudine

nu-s fan ghiocei. o fi o chestie de atitudine. cupa de floare prea se inclina, prea are nevoie de sprijin ca sa supravietuiasca. pe cat de rezistente sunt floricelele astea, de ies din pamant cand e inca iarna, pe atat de triste sunt dupa lupta cu pamantul. sfortarea de inceput, cea care le inalta, e miraculoasa…da’ apoi? capul se pleaca. (m-as putea gandi si la o rugaciune, dar … nu azi.)

sunt oameni care dupa ce lupta mult ingenuncheaza obositi, prea obositi de eforturile de inaltare. poate pentru ca nu a fost timpul potrivit pentru ei sa rasara sau e vorba de structura pur si simplu?

raman la garoafele mele, superbe, senzuale, care neavand parfum de la mama natura pot dobandi acel parfum pe care ti-l doresti, imaginezi, amintesti

consideratiile mele de azi pot fi puse pe seama consumului de propolis 😀

ne vedem maine