bunatatea nu are nevoie de scuze

am o parte a mea pe care nu mi-o poate lua nimeni. partea aceea care se numeste “bunatate”.  nu stiu de ce si cum “gena” asta naiva tot creste, parca cu fiecare palma, cu fiecare rana, cu fiecare nedreptate. o fi bunatatea un soi de “monstru simpatic” , care creste hranindu-se cu uratul din ceilalti?! (asta a fost gand de 1 secunda)

in definitiv,  raul e cel mai usor de facut, cel mai la indemana. rautatea cauta scuze tot timpul si pretexte ca sa se manifeste. acorda o puternicie de scurta durata si atat de trista. rautatea e miiiica…si jos…si mananca din tine si te face sa nu mai ai nimic special, nimic luminos. si nici macar nu-ti dai seama…

sa fii bun insa, chiar si atunci cand iti vine sa urli iar in carnea si sufletul tau sunt rani …acolo e lupta care merita, cea mai frumoasa, a ta cu lumea, a ta cu tine insuti.

sunt un om bun si inca lupt sa raman asa

………………………………….

alta serie de versuri, care poarta si ele o semnificatie, ca toate cele pe care le scriu…

tu ai vandut marea, m/v alina manole (album dragoste in 3)

am strigat dupa tine, dupa tine-am strigat un secol sau doua…pana te-am gasit

cu tine alaturi am ales sa tac…tu ai vorbit prea mult, m-ai risipit

an dupa an coloram poezii, an dupa an desenam emisfere

tu le-ai luat, le-ai intins pe asfalt si pasii multimii le-au strivit in tacere

ref: tu ai vandut marea mea pe o noapte

un alt rasarit ai avut langa ea

m-ai mintit ca tine fac parte

esti marea lor acum ….nu mai esti marea mea

am strigat dupa tine, dupa tine-am strigat… visul meu colorat, copt de Luna-n amurg

eu te-ascundeam printre scoici argintii, tu ai curs catre mal…

eu unde mai curg…?

ref: tu ai vandut marea mea pe o noapte

un alt rasarit ai avut langa ea

m-ai mintit ca tine fac parte

esti marea lor acum ….nu mai esti marea mea

……………………………………………

de data asta pun si filmare de anul asta, de acum 1 luna

cu piciorul in ghips

2 saptamani de stat cu piciorul in ghips nu era chiar vestea pe care sa o aud cu bucurie in cabinetul de ortopedie de la sectia de urgenta a spitalului sf. ioan. si desi am o varsta teoretic adulta am inceput sa plang cu sughituri pe patul acoperit cu musama, spunand intr-una, spre disperarea doctorului, ca “nu vreau ghips”, cu tonul acela de copil speriat pe care il aveam in copilarie cand mi se dezinfectau ranile de bicicleta. am avut norocul sa dau insa peste un medic intelegator care sa-mi explice ca fractura aceasta trebuie tratata cu grija, ca nu este indeajuns promisiunea mea ca voi sta cuminte si doar in pat, piciorul nu e bine si trebuie sa se faca bine asa cum trebuie. da, mai exista o alternativa, cea a unei orteze de glezna, dar nu acum, nu de la inceput. tot printre sughituri am spus “imi cer scuze, ma comport copilareste” iar medicul a zambit si mi-a spus ca de cand e medic a vazut destule si ca e normal sa fiu asa…

accidentul a fost ca toate accidentele, stupid adica. o treapta nesemnalizata la godot, am calcat fara sa o vad si piciorul s-a dus intr-o parte. am si cazut in genunchi cat sa-mi amintesc cam cum e, m-am ridicat repede insa, urma sa urc pe scena, urma concertul. cateva minute adrenalina momentului a functionat perfect, parca nu ma durea nimic, oricum stateam pe scaun in fata microfonului. apoi a inceput sa fie dureros in valuri. cu siguranta mi-a ajutat emotia si concentrarea din timpul pieselor pentru ca doar in pauze simteam ca nu e in regula.

dupa concert m-am tot rugat, am tot sperat sa nu fie atat de grav incat sa re-experimentez ghipsul de vara (in 2009, tot in iulie, incercam sa merg pe plaja din vama veche cu ghips la piciorul drept, ba sa mai urc si pe scena folk you unde ma astepta un scaun inalt…). ajunsa acasa mi-am uns locul lovit cu diclofenac, am infasurat glezna cu fasa elastica si am picat cu somnul in toti porii. din somn m-a trezit durerea, ascutita ca un creion cu mina, n-au functionat nici gheata, nici o noua transa de unguent.

acum stiu ca s-ar putea sa sune cam dramatic ce povestesc eu aici, dar imobilitatea partiala e greu de suportat pentru un om care face o multime de lucruri, in casa si in afara ei. in plus, nu mi-am dat seama cam cate operatiuni fac de obicei, mai ales acum, de cand e atat de cald si vreau ca lucrurile din preajma mea sa fie cat de cat ordonate si aerisite. sau reci, vezi apa pe care o tin langa mine in loc sa o pun la frigider, pentru optimizare de traseu. in plus, dodo are pretentiile lui de hrana, balcon, mangaiere si nu intelege de ce nu trebuie sa-mi stea in cale cand ma ridic cu tot cu carje de pe scaun. recalcularea de traseu, amanarea unor intalniri stabilite pentru saptamana viitoare…hm…s-au complicat lucrurile.

si evident, intervina problema gandurilor, multe, panicate sau adanci si calme. pentru un om ca mine, invatat prea putin sa fie rasfatat, dorinta de a schimba lucrurile “in viitor” e uriasa, chiar daca pretextul, iata, e unul minor. pentru ca grija vine din dragoste nu din datorie, am 2 saptamani in care sa vad, cu atentie, de ce trebuie sa ma rup si ce trebuie sa pastrez in viata mea, tocmai pentru momentele in care s-ar putea sa-mi fie greu. cele de pe la 60 si ceva de ani.

si da, dupa o saptamana de ghips voi purta orteza…

pre-tour

acum, dupa meciul stelei, pot sa inchei ziua de tot. pachetele sunt facute (pachetelele cu bunatati adica), bagajele aproape gata, sper sa incapem in masina (dar oricum de asta ne vom da seama abia dimineata). durerea de spate persista, e incapatanata ca si subsemnata, sper sa-si “vina in fire” si sa plece. mi s-a scris ca la iasi a fost soare si ieri si azi…mi-a fost cam teama azi cand am vazut minunata ninsoare…plecam insa cu dorinta si speranta ca vom ajunge cu bine in toate locurile.

am pofta de cantat, baietii bat si ei din pinteni legat de plecare, sper sa gasim urechi deschise cat sa intre spre suflet ceea ce fac, muzical vorbind.

in rest, sa ne vedem, unde e cazul, sanatosi, si sa ne citim sau auzim cu bine pentru cine nu e din zona moldovei.

ma duc sa incerc sa dorm, voi mai da vesti si va mai pune teddy poze…ca iarasi ia aparatul, deci…adi…e mancat! 🙂

stare foarte placuta de octombrie

cu cat esti mai inteligent cu atat lucrurile se complica. fiecare ceata care se ridica iti dezvaluie alte zone neclare si vei merge inainte, cu obisnuinta de a pune lucruri cap la cap si de a invata ceva nou. hm…o fi in regula daca uneori imi aud sinapsele?! (bine, asta poate fi si semn ca mai trebuie sa “ung” cu ceva racordurile, nu e neaparat semn de inteligenta :D)

de fiecare data cand il vad (mai mult din intamplare) pe mihai morar cum evalueaza calitatile si capacitatile vocale ale unor tineri ma simt ca si cand m-as uita la Mr Bean jucand intr-un thriller (cu scuzele de rigoare, ca Mr Bean e un actor minunat)…

am gasit bilet in usa de la un recenzor.  sper sa ne intersectam totusi zilele astea. pe de alta parte, ma gandeam ieri cum as reactiona daca recenzorul de la usa ar fi un amic/cunostinta. de ce m-as simti  mai ok completand datele cu cineva cu care n-am baut nicio bere? (ok, asta e paranoia?!)

mi-e pofta sa gatesc ceva dulce si bun, sa pluteasca peste tot mirosul de vanilie si de copt…aseara vorbeam cu niste prieteni de seara de Ajun, de deja traditionale turte si de cadourile simbolice de sub brad, luate de fiecare pentru fiecare dintre cei invitati, de cozonaci si vin…mmm…

am fost la o sesiune mica de cumparaturi pentru iarna. am gasit ceva simpatic si…verde… 🙂

aseara m-am simtit tare tare tare bine pe scena de la “taran”. am vazut chipuri noi, ca de fiecare data si…da, am fost mai in apele mele decat la lansare. pentru luna ce vine avem concert deja stabilit, pe 10 noiembrie 🙂 in curand afisul cu detalii.

e sambata seara,  urmeaza ceva de papat, un scrabble tihnit, o bere mica si o tigara.  frumos octombrie 🙂

seara frumoasa, noapte buna si … sa va sarute starile placute 😀

p.s. era sa uit! 1 noiembrie la Bucuresti si 2 noiembrie in Sibiu…Victor Bailey 😉

o intalnire, 2 intalniri, 3…

zile infernale si nu ma refer la canicula. o permanenta alergare, o agitatie care se disipa de-abia noaptea tarziu in fata unui pahar cu gheata. marti a fost ziua cu inregistrare pentru o emisiune TV, cu o intalnire, cu inca o intalnire, cu o speranta de intalnire si cu o intalnire intamplatoare. norocul meu acum e ca am incheiat ziua cu Intamplare
a frumoasa care mi-a adus “cunostinta” unor oameni frumosi si cu care ma simt pe aceeasi lungime de unda. azi, miercuri, (apasa read more) 🙂 Continue reading "o intalnire, 2 intalniri, 3…"

razlet, ravasit, raceli

ma tot chinui sa scriu ceva, adica sa imi fac timp de liniste. am zile agitate, incarcate, sper sa treaca frigul pentru ca ma amorteste rau si nu mai suport propolisul…

asta-noapte m-am trezit la un moment dat cu senzatia ca e vara si mult prea cald. evident ceva febra. si febra de ganduri ravasite. in cele din urma m-am amuzat pentru ca ma tot straduiesc sa fie lucrurile in ordine, le analizez, le pun in cutie (a pandorei) si se intampla ceva care ma da peste cap. dar cum spuneam la un moment dat, ma bucur de mine ca sunt Om care Traieste, nu Omul – Planor. la ce bun sa iti incadrezi toate si sa te cunosti si sa te “indrepti” si sa te certi si sa te ordonezi…?! cand ai mai avea timp de simtit, pana in adanc?! 🙂

ceva ganduri razlete de data asta (dar cu bullets, da?!)

  • incep sa ma gandesc serios la numele viitorului album. stiu cu ce piesa incepe (cred…) , stiu (sigur) cu ce piesa se va incheia. sunt multe optiuni care-mi trec prin minte, dar cred ca la un moment dat voi avea nevoie de ajutor 😉
  • iarasi nu ma uit la stiri! recuperasem ceva saptamana trecuta. noroc cu Andrei Partos (pe care l-am tot amintit cand vine vorba de brief-uri la obiect si pe gustul meu legate de politic, monden, social in media)
  • se apropie aniversarea de 2 ani a Lunii Patrate. 2 ani foarte plini de emotia cu care muzica pe care o fac a ajuns la sufletele, din ce in ce mai multe si toate atat de frumoase. vom aniversa, va spun de acum, prin (cel putin) un concert in care vom fi in formula completa (cvintet: chitara, bas, clape, contrabas, trompeta). daca se modifica ceva…anunt oricum 🙂
  • motanul meu aproape a innebunit. alearga de nebun, mi-a sfasiat o canapea pe laterala, miauna…nu mai suporta nici el frigul…a! trebuie tuns! ultima experienta a fost trista pt el caci fata care a venit sa-l tunda avea aparat prost si destul de putina experienta cu asa ceva (….da, stiu, trebuia sa ma interesez mai bine) si in cele din urma i-a facut un soi de pre-anestezic din care s-a trezit cu greu. cum e motan cuminte si bland, nu mai vreau sa-l trec prin asa ceva. ca doar in alte dati n-a fost bai cu tunsul…daca stiti, cunoasteti, oameni priceputi  (am avut numarul unui cuplu foarte simpatic de medici veterninari care au venit acasa si chiar a fost super ok) dati-mi de stire! (da, tuns la domiciliu)
  • nu uitati de vineri! daca sunteti acasa si cu internet sau radio prin preajma, va garantez ca vom rade mult impreuna
  • maine e concert Adrian Berinde la Clubul Taranului !

aveti grija de voi si sa nu raciti…vine primavara si avem tot timpul 😀

p.s. uite ca am primit si o poza civila (vreo 4 de fapt….) Multumesc 🙂

m-am prins! era luna plina!

m-am prins! nu doar ceata e de vina pentru insomnii ci si luna plina. imi unduieste creierii, ca sa zic asa (noroc cu valurile, ca circumvolutiuni….) 😀

ieri am avut parte de o surpriza faina pentru sociologul din mine. un fost client de cercetari calitative  si-a amintit cam dupa vreo 12 ani de subsemnata, vazand o serie de transcrieri dupa grupuri moderate de mine acum vreo 2 luni. si-a amintit de “foarte bine” ca sa zic asa. uite ca urmele profesionale pe care le las se intorc pentru mine frumos si imi mai dau asaaa…masura muncii mele in timp. da, ma laud, dar ce sa fac daca-mi place ce fac?! 😀 de-abia astept sa reincep muncile sociologice care imi stimuleaza forta mai mult decat emotia (cantatului). oricum, se apropie perioada datorita careia multi din zona de cercetare vor avea de tras. la alegeri ma refer. si nu-i plang deloc 😀

acum o sa fac o saritura ampla de topic. imi plac oamenii care asculta mai multe genuri muzicale fara a se cantona intr-unul singur cu obstinatie. subiectiva, voi scrie ca-s deschisi la minte. mai deschisi. la ce-am cunoscut, sunt si mai toleranti si detasati de stereotipii. i like them!

astazi mai fac o incercare de a-mi gasi rochie verde-verde. sau, ma bate asa un gand, de a-mi gasi o rochie noua, indiferent de culoare, pentru concertul de sambata. e ultima zi in care ma mai agit prin magazine.  daca nu si nu…voi fi tot black lady…or maybe brown.

(nu stiu ce am azi cu romglish-ul)

pentru ca sting ma face sa nu ma gandesc la nimic altceva decat la ce canta el, va las si pe voi cu inca o filmare de sufragerie/studio. luati o pauza de ganduri asadar 🙂

din ziua cand vine mama

din ziua in care mama vine la mine, din gentile ei multe si grele se revarsa spiritul craciunului. nu stiu cum le potriveste ea pe toate, dar din fel de fel de buzunare ies arome, siropuri, prafuri frumos mirositoare.  o data cu venirea mamei se activeaza si ideea de planificare. numai ca de data asta e vorba de planificare a bunatatilor 🙂 turtele traditionale (un foietaj cu nuci si zahar si sirop, moldovenesc si special pentru seara de ajun), cozonacii, placintele “poale-n brau” – toate au un “timing” al lor, un anumit ceas sau o anumita zi de pregatire.

imi pregatesc narile pentru experienta cuptorului in fierbinteala caruia se nasc minunile culinare. evident, imi pregatesc si mainile pentru framantatul de cozonaci, dar asta e alta discutie.

tot din ziua in care mama vine, trebuie sa revin la un program mai normal de somn…cat de cat. nu de alta, dar cand dormi pana mai tarziu si te trezesti si mama deja a facut ceva treburi definite initial ca fiind comune…ai asa o jena ancestrala 🙂

imi incep vacanta in caldura si iubire din cele care nu pun conditii. mi-ar fi placut sa avem o familie mai mare, sa ne adunam de Craciun cu totii, dar chiar si asa, intr-un fel, ii aducem pe toti la masa, prin gand, prin povesti, prin amintiri.

va doresc (deocamdata) pregatiri de Craciun cu zambet si armonie!