Aseara am oscilat intre onomatopee si lacrimi, dintre cele bucuroase si dulci. Spectacolul de Teatru Ecvestru “Galop Show” a fost surpriza neasteptata a unui debut minunat al catorva personaje cabaline, atat de frumoase si de inteligente ca depasesc cu mult asteptarile copilului din tine.
Spectacolul e antrenant, in timp va deveni cu siguranta mai bun, mai dinamic. Nu e circ, caii nu sunt impopotonati stralucitor, cei care ii manuiesc nu au alura actorului de cabaret. Dar m-am relaxat foarte mult vazand animalele superbe, facand si dupa voia lor nu doar dupa voia actorului uman.
Dresajul e pe alocuri din categoria exceptiilor (pozitive) si inca nu inteleg cum in zgomot de muzica, aplauze, tipete, cu semnale de foc si confetti, caii reactioneaza asa cum au fost invatati sa o faca in spatiile de antrenament. Atentia lor selectiva vine si din practica, dar si din inteligenta, dar cine se mai indoieste de asta?!
O alta incantare, fata de componenta umana implicata a venit si din atitudinea producatorului evenimentului, care a preluat rolul prezentatorului si care isi manifesta vizibil propria lui incantare intr-un mod copilaresc, ca noi toti cei din asistenta. Cand esti suficient de inteligent incat sa investesti capital intr-un produs neconventional si care nu tine de fuste scurte…jos palaria!
O surpriza: aseara a avut loc si lansarea cartii de versuri semnata Mircea Albulescu si intitulata “Ultimele Noduri”. Cartea, in format neconventional, e ruga si concluzie. O mostra mica:
“Arghezi?
Tesala de argint
care imi descalceste
sufletul!”