uite ca iarasi vin cele 2 zile si jumatate de pauza de lucru (teoretica pauza… ca am de scris si de facut destule). ma zapaceste un pic soarele din ferestre, acum 2 nopti plimbam Bucurestiul la brat si era incredibil de cald 🙂 , asta-noapte priveam printr-o vitrina de cafenea cum cad picaturile, astazi nu stiu cu ce sa ma imbrac pentru ca voi iesi din munci la o ora intre soare si seara si parca vad ca ma voi intoarce tarziu…
cochetarii … 🙂
acum am vazut ca e vineri 13 si ma amuz. 13 imi purta noroc pe vremuri cand aveam grija sa vad semnele. acum am grija sa nu le vad, le aman pentru ca mai am ceva de facut, de trait, de ingropat, de ras, de inteles. in aceasta vineri 13 m-am trezit zambind, stiu si ce am visat si am visat al naibii de frumos. parafrazand un prieten “am visat ce merit” 🙂
abia astept sa plec, sa fac mii de km, sa cant, sa ma musc de ultima falanga a degetului mic ca sa stiu ca-s treaza.
abia astept sa fiu Inima si-atat.
toamna se indragostesc povestile