incepusem sa scriu pe larg cum a fost in ultimele zile. nu s-a salvat, mana sortii, asa ca reiau pe scurt: am ajuns joi, am fost stresata pana vineri dupa recital, sambata m-am bucurat de spectacol iar duminica m-am refugiat de lume intr-o incercare de relaxare. marti am ajuns acasa si despre luni habar nu am ce sa zic…a trecut repede si lenes ca un motan printre usi.
cand ai un reper muzical si profesional artistic precum nicu alifantis, sa canti “dupa” e de zeci de ori mai dificil. reperul e dat, standardul se vede, se aude, se simte. “concertul de semineu” a fost impecabil. cand am urcat pe scena am simtit ca e scaunul un pic cam departe de cat ma puteau duce pasii. mi-era teama sa nu pierd ordinea pieselor de recital, scrisa pe o foita si pusa in maneca, mi-era inima in gat. in plus, prima piesa era cea lansata cu doua zile inainte (“tu ai vandut marea”)…mai stiu versurile? oare le va placea piesa? se aude bine?… si dupa un timp cat o clipire…recitalul s-a terminat. jumatatea de ora a trecut aproape instant. stiu ca mi s-a facut semn ca ma incadrez in program lejer, ca nu depasesc nicio limita de timp (daca mi se spune sa cant 3 minute si 28 de secunde, puteti fi siguri ca atat voi canta si ca urmare si cele 30 de minute au fost 30 de minute). sunetul impecabil ne-a facut sa ne simtim ca intr-o sala de concert si aici ii voi multumi lui claudiu si stage expert. tehnic a fost incredibil de bine.
m-am topit de nu-stiu-cate-ori cand reuseam sa aud pe scena ceea ce sufletele vamei cantau alaturi de noi. m-am bucurat sa vad atatea brate deschise care se jucau pe “asa si-asa” sau pe “am un pitic”… asa cum m-am emotionat tare tare la “luna patrata” pe care o citeam pe buzele multora. ecoul acesta e cel mai mare premiu si cea mai mare distinctie pe care o pot primi.
am coborat de pe scena ca dupa un somn cu vis intens.
tot ce a urmat a fost muzica, relaxare, rasarit si iarasi muzica. e deja poveste. plus un concert surpriza de luni, la “baza sportiva”, ca intre prieteni.
urmeaza concertele de pe 31 iulie si 6 august din Vama Veche. Oficiale, ca sa zic asa 🙂