Posted on

“Alina, tu cand iubesti?”

si somnul nu vine…

de saptamani intregi somnul meu incepe tarziu in noapte, de parca s-ar razbuna Luna in eclipsa pleoapelor mele. adorm ca si cand as fura din timp, din propriul timp, inchid ochii pentru o ora-doua, apoi ii simt deschisi cu vis cu tot inainte sa identific umbre. e toamna de vina, de mod, de loc, de ecou…

in linia secundelor pe care le bate atipic ceainicul-ceas din bucatarie se deseneaza umbre.

“alina, tu cand iubesti?” – m-a intrebat in noaptea asta o fata inca neinflorita, suava ca o spuma de lapte.

“chiar, alina, tu cand?” – ma intreb amuzata in fata naivitatii si a celui de sus, pe care-l stiu razand strasnic.

imi aprind o tigara si ma uit spre mine, in mine, in toate ale mele pe care le port in chipuri de neinteles dincolo de rama in care ma asez, din cand in cand, cuminte, la pozat.

“ un om?” – ma gandeam sa intreb…asta mi-a fost prima intrebare in minte…

dar cum sa-i explic fetei de aproape 14 ani ca mi-a venit in minte o minge mica si albastra de cand aveam varsta ei…ca apoi m-am gandit la niste frunze-oglinzi…si la niste petale de cais dintr-o cutie mica…si la un scris de mana…

macar daca m-ar fi intrebat cand ma indragostesc…atunci i-as fi povestit ca pretexte se gasesc tot timpul, ca cei mai frumosi fluturi in stomac i-am primit dintr-o fotografie cand inca nu implinisem 17 ani…iar, daca e sa fie vorba de om, atunci una dintre indragostirile de care-mi pasa suficient de mult incat sa-mi aduc aminte, e cea de cateva zile, pentru un cofetar de pe strada icoanei…vindea baclava si ma uitam de fiecare data la mainile lui, cele mai frumoase maini pe care le-am vazut vreodata.

fluturii mei mor lansand in urma urme mai frumoase decat povestile. fluturii pocnesc a nastere dintr-un miracol care, pe masura ce trece timpul, trebuie sa fie si mai special si mai cizelat si mai intens…de asta nu mai aleg oamenii de o vreme ci, uite, lumina lunii de asta-noapte trecand prin geamul meu sau pamantul de azi in care, afundandu-mi tocul grabit de drumuri, m-a amprentat cochet, cu scartait usor de nisip…

“alina, dar tu cand?“

si imi dau raspunsul cu sinceritate “nici acum”, asa cum am raspuns si mesajului de pe facebook in noaptea asta.

Posted on

eu si noul meu cantec

unele intalniri lasa un fluture in urma, altele lasa un curcubeu, altele lasa cuvinte. pentru fiecare dintre acestea ma bucur la fel, fiecareia ii corespunde un alt cantec, un alt zambet atunci cand sunt pe scena, un alt algoritm de a simti si canta. acum am in minte mai ales piesele noi care s-au scris (iara nu le-am scris eu, ca stiti ca impart si cu cerul) si care-mi aduc un freamat aparte. s-au adunat in ultima vreme cateva care-mi aduc culori in obraji, satinate.

“s-a scris” un cantec nou mai devreme. e o poveste ca pentru cei mai copii dintre toti adultii. adica pentru cei care stiu sa se joace. cu adevarat Stiu.

mi-am pus un pahar cu vin rosu, cantecul pare ca sta la masa cu mine. e un soi de perversiune muzical-amoroasa intre noi. ne cunoastem deja, putem sa ne facem bine, la fel cum putem sa ne facem rau. el stie ca lucrurile se aleg cumva, eu aleg astazi sa-i acord intreaga mea atentie. maine isi va schimba un acord si imi va da de stire pentru a fi sigur ca da, am inteles.  in timp, dupa ce ne vom acorda suficient, vom aparea in public, pentru ca SI acolo (iata perversiunea de care scriam mai sus ) ne este totul permis.

am avantajul ca stie ca sunt cea mai minunata dintre toate femeile care-l puteau scrie. are dezavantajul ca el sa nu-mi fie de ajuns …

da, unele intalniri lasa cuvinte in urma….

altele…nimic 🙂

Posted on

decret de vacanta

decretez vacanta, desi….Mark Knopfler a fost un rasfat, cateva zile la mama acasa au fost si ele superbe…dar da, decretez vacanta de capul meu!
ma duc sa pun ganduri in ordine si sa ies poate din amorteala de care scriam ultima data. asta-i semn de intelepciune….tiiii….si credeam ca nu voi ajunge sa recunosc prea repede ca devin “om mare” …

imi voi lua la mine carti cat sa trec dintr-o lume in alta. pana si cartea mea de metrou o sa se afle in bagaje, pentru ca deja nu mai pot sa ii visez finalul (pentru cine nu a citit articolul despre cartea de metrou, pe scurt e vorba despre o carte pe care o citesc doar in calatoriile cu metroul oricat de curioasa as fi de continuare…si ma abtin cu greu, de luni de zile sa nu o termin la mine in pat. a nu se intelege ca merg rar cu trenul de subteran, insa drumurile nu dureaza mai mult de 15 minute, deci nu-i timp de lectura prea multa…).

imi voi lua cu mine si cochilia in care tot am adunat lucruri in devalmasie. dorinta de ordine e clara: e a doua oara cand in cateva paragrafe cand scriu de aranjat, ordonat, curatat. va fi un soi de curatenie de Paste, in soare si cu mare de mai.

imi iau la mine si o agenda mica, ca sa scriu de mana daca imi vine.

ma iau pe mine, femeie, civila, cu toti creierii si inima toata.

imi iau zambetul ca sa-i arat cer de stele.

imi iau fluturii toti, nu mai las niciunul in bucuresti sa umble de nauc pe strazi

gata! fug!

Posted on

Lansare BiMS, fluturii mei, piesa noua

mai e putin si vine joi, adica lansarea albumului BIMS, adica Butterflies in My Stomach. legat de fluturii in stomac pe net sunt o serie de filmulete simpatice de care v-am mai spus.  acum vreau sa va spun un pic despre album. l-am ascultat. ei bine…jos palaria si atentie la incaltaminte, sa stea bine pe picior, pentru ca …o sa plutiti. atmosfera albumului e magica. te poti imagina in club, cu un long drink bun si cu cine trebuie in fata ta. intelegeti voi. fluturi, nu alta! bun album, sound minunat! ca orice live, lansarea va fi si mai si. emotia celor de pe scena, emotiile adunate la un loc ale tuturor celor care vin sa asculte…vor amplifica starea de plutire…da, parca v-as lua pe toti cu mine sa-i vedeti pe BiMS. a! pentru cine e din cluj, BiMS vine in aprilie in Gambrinus Live Stage sa concerteze. Cu stare cu tot, cu album cu tot. (tot in locul cu pricina vom canta si noi)

pana joi mai e o zi. recunosc, as pleca putin, pe campiile mele. voi mai amana starea de goana pentru turneul prin tara. mi-e dor de verde, de copaci, de sosele. am doruri multe de spalat prin geamul masinii. in masina am scris doua din piesele de care-mi place. nu, nu spun care 🙂

sper ca va place piesa noua. se numeste “Trezeste-ma”. ca si “Plec putin” nu-i scrisa trist, are un pic de realism acolo pe care “oamenii traiti” il cunosc prea bine (luciditate, teama…).

Posted on

extractii, nu-jazz, fluturi si alte noutati ibuprofenice

incep sa cred ca regret inclusiv lipsa unei masele de minte din viata mea, ca prea ma doare ca naiba locul, urma…ce-a mai ramas pe acolo.  de cateva zile sunt ibuprofenica, imi vajaie capul si sunt grogy asa.  raceala nu a trecut, doar nu era nebuna sa plece singura si sa ma lase in pace?! evident ca fix in perioada asta se intampla lucruri, dar deja nu ma impotrivesc. sa se intample, sa vina, sa urle tot, sa bubuie. cand te retragi in cochilie iti asumi riscul de a deranja prin absenta. cand scoti capul tot nu-i bine. asa ca…why bother?! sa ma fac bine, asta e prioritatea de vreo 3 luni si muncesc pentru asta.

(maobsedeazapiesaastadedimineatasitrebuiasavaspunsivoua)

nu stiu daca am scris de proiectul Butterflies in My Stomach. ca se lanseaza. pe 31 martie. am scris?! parca nu…

bun! atunci sa fie anunt si pentru iubitorii de nu-jazz, acid jazz… BiMS lanseaza “Magic Store”. e un soi de magazin legal de vise, fluturi si stari asociate. saptamana viitoare se lanseaza si videoclipul. va fi nebunie faina, curgere mishto de muzica buna, albumul suna de nu-i adevarat, are coperta de arta, va avea si warm-up Electric Brother, va fi in Silver Church pe 31 martie si ne vom vedea cu siguranta acolo si pentru ca imi plac si pentru ca de 2 ani ne tinem de capul lor sa scoata albumul. si il scot cu mho music. da, e si trendy, si cool si fashion si un must 😀 lucrul asta l-au simtit minunat de frumos oamenii astia de mai jos, care s-au gandit ei asa ca ar fi frumos sa vorbeasca despre fluturii din stomacul propriu…

bun, inca un nurofen, ca de dimineata, asa.

daca veti cauta cu atentie, veti gasi si alti influturati pe youtube (vezi razvan, vezi dani, vezi cristina cioran…)

ieri am vazut pe realitatea tv un soi de stire despre divorturile care au ca motiv mesaje twitter si profile facebook.  stirea a fost ilustrata cu “asa si-asa”, varianta cea veche de pe youtube, din spice club (ce vremuri!).  pot spune acum ca nu am ajuns la postul cu pricina doar ca sociolog ci si ca artist, asa ca mi-am facut datoria fata de tara.

iarasi n-am scris demult si nu stiu ce sa scriu mai intai…

astazi primesc piesa “ea nu ma stie” de la studio. proaspata ca o paine calda (aseara in tot cartierul mirosea a paine…mi se facuse o pofta de coltul acela…cu crema de ciocolata….).

tot astazi ma veti putea vedea in ipostaza de om foarte racit care incearca sa spuna ceva cu sens…dar asta un pic mai tarziu…ramaneti pe receptie sa vedeti cum impart virusii cu piticii…

Posted on

a venit timpul

ieri noapte, o intersectie, semafor pe rosu. mi-am aruncat ochii pe geamul masinii. in dreapta, in alta masina, un cuplu se bucura prin sarut de oprire. el la volan, ea in dreapta. tandretea lor a luminat intersectia.  tandretea.

o secunda m-am simtit ca un hot de amintiri. apoi mi-am desprins ochii, m-am lasat sa zambesc si m-am uitat catre vitrine. manechinele isi dezmorteau mainile si umerii. am zambit si m-am lasat zambind pe dinauntru pana azi.

cred ca a venit timpul sa mai iubesc si eu