Chef si aripa de ratoi

alina manole

In seara asta am chef de Chilian, am inceput cu Iubi, pe repeat, fara numar, 10 am scos-o din playlist, la mine se numara altfel, acum suna Ursitoare, asta-i piesa mea de suflet pe care regret ca nu am cum sa o ascult ca sofer singur in masina. As cam calca-o, vorba cantecului. Mai si ploua, sa fie cadrul perfect pentru laptoapa si tigari. Lumina e o problema cand nu ai led sub tastatura, dar am Luna aprinsa (la propriu, e veioza). Haiti ca s-a terminat piesa. Acum “Intoarce-te cand dorm“. Nu schimb. Ma mai uit la flori. Am primit azi un buchet de poveste. Sta impartit in toata camera cu chitare si carti.

(…)

Cred ca scriu greu. A inceput “Chiar daca“. Ioi.

(…)

Si incepusem sa scriu despre faptul ca eu cred ca ma iubeste cineva de … mai sus πŸ™‚ Nu de alta, dar ratoiul s-a mai inaltat cu o aripa si s-au mai adunat bani pentru carte. Si, exact ca ceilalti nebuni de care am scris in decembrie, nici acum nu pot sa zic nume in public. Asa ca sper sa citeasca blogul asta. Multumim, si eu si ratoiul! πŸ™‚

E deja 2? Bun asa! Ce-i pasa lui Dodo ca eu ascult la maxim in casti “So why“? πŸ™‚

Mai sunt putine bilete pentru 20 martie. Vreo 15…cred. Multumesc prietenilor, nebunilor care vin sa ma vada altfel decat de obicei. Si mai e timp pana atunci…ohoho! Am vazut un comentariu tare fain al cuiva care a dat “share” anuntului de concert. Suna cam asa: “O tara de pierdut mintile daca n-ar fi si Alina…” . Si eu care zic la fiecare concert ca-s pacatoasa si sa nu ma ia nimeni in serios πŸ™‚

Saptamana viitoa…aici am intrerupt scrisul caci Dodo a sarit in sus din somn si s-a uitat spre fereastra. Eu cu ochii in laptoapa si castile cuplate…deh. O fi venit vreun zburator? Iara l-am scapat πŸ™‚ Sau o fi vreun semn. Sa nu spun ce fac saptamana viitoare. Saptamana asta am alergat mult mult…si nu-mi pare rau.

“Pasaport pentru suflet” . Tot Chilian. Apoi cred ca “dau pe liniste” si ma joc un pic, poate vine somnul. Ma culc cu florile azi, cu cartile si Luna veioza. Dormitorul mai poate sa astepte.

Martie 5.

Alina Manole

Interioare de turneu

alina-manole-ceai

6 concerte in 6 zile. fara pauza. de ce sa fie pauza? era vorba de 6 concerte nu de 12. la 10 de fapt as negocia o zi libera. pana atunci, au fost 6 zile si 6 orase diferite. fiecare cu piticul propriu. daca as fi avut timp, as fi scris dupa fiecare concert. despre oamenii care au venit in cluburi si care s-au comportat ca la teatru. adica mi-au daruit liniste si atentie. sper ca ce am oferit la schimb a fost pe masura gestului lor. am primit flori, daruri, zambete, imbratisari, povesti. am cunoscut si personal oameni stiuti doar de pe facebook. am calatorit 1200 de kilometri printr-o toamna minunata, aurie. a fost frig si soare in acelasi timp.

Sibiu – orasul meu de catifea…m-a primit cu bratele deschise si am cantat la unison multe dintre piese…

Cluj-Napoca – energie multa si nu stiam cum sa ma impart cu totul, de tot…

Baia Mare – mai calda decat anul trecut si cu pitici destui…

Zalau – surpriza unui loc atat de plin si de atent…

Brasov – cald de sufragerie de acasa…

Bucuresti – atatea chipuri noi sau demult nevazute…

in rest…bucatarie de turneu. cu foarte bune, cu mai putin placute. cu surprize frumoase. cu stress. cu bagaje desfacute si impachetate la loc in aceeasi zi pentru ca dimineata si cafeaua plecarii spre alt loc sa fie mai line. cu mic-dejun la pat sau o vorba tarzie despre muzica. cu artificii sau cu revederi. cu spanac pregatit cum trebuie sau supa crema de legume geniala. cu geaca de iarna si nas in soare. cu ora de trezire si ora de somn. cu muzica. cu oamenii de langa mine – cvartet frumos de calatorie.

vinerea aceasta…peste 2 zile adica…am din nou concert in Bucuresti. se deschide un club nou: Cotton Club. e in pasajul Palatului Telefoanelor. pe Calea Victoriei 50. asta daca am inteles eu bine. si cred ca da πŸ™‚ concertul nostru va fi atipic in ecuatia evenimentelor organizate. sunt bune si exceptiile din cand in cand. fiind vorba despre o deschidere de club, intrarea este libera πŸ™‚

va fi ultimul concert pana…oho…departe!Β  am ceva in minte, o schema intreaga. eu si piticii mei care se joaca. si mai am de gand sa fac una sau alta…inca nu le spun pentru ca in ultima vreme ori nu mi-a iesit cate o idee, ori am stat dupa altii, ori am intalnit cate un gica-contra care a zis nu la orice. tot de capul meu le voi face insa…ca de obicei πŸ™‚

si cum intotdeauna o iau in pasi mici, intai trebuie sa rezolv migrena. e a doua zi. am scos-o si pe strazi, m-a lasat cat sa rezolv treburile, apoi a revenit, sacaitoare si neplacuta.

ii mai dau niste poze la care sa se uite. de la Sibiu si Cluj de exemplu πŸ™‚

Culcus de sambata

nu pentru ca e frig ci pentru ca tanjesc dupa liniste am ales sa petrec ziua de sambata acasa. cu carti, ceai, filme, un pic de DTP, cu papa bun “de verde” si cu flori. n-ar mai fi sunat linistit daca adaugam cu barbat si motan, nu? πŸ™‚ norocul meu e ca atunci cand decid sa lenevesc feminin…nu ma contrazice nimeni πŸ™‚

cred ca fiecare femeie are nevoie de 24 de ore de stat cu ea insasi, din cel putin …hai sa spunem 43 de zile cu activitati sociale, casnice, culturale etc. sa nu stie de nimic altceva decat de ea insasi, repet, cu bucuriile mici sau treburile mici si pe care le paseaza de la o zi la alta pentru ca sunt altele mai importante. de exemplu: sa faca ordine in cutiile cu bijuterii, sa-si puna cei mai comozi pantaloni de casa si tricoul ei preferat care nu mai arata bine dar pe care il are din liceu, sa faca patinaj pe parchet cu sosetele cu capsuni, sa danseze in timp ce-si face un sandvish, sa se opreasca sa se uite in oglinda spunandu-si, evident, ca s-a ingrasat, dar sa nu-i pese azi, sa-i pese “de maine”, sa iasa din casa doar daca are chef si nu pentru ca trebuie si cand iese sa se simta cea mai frumoasa femeie care isi cumpara flori, atat de multe incat sa le duca cu ambele brate.

si acestea sunt doar exemple πŸ™‚

in ceea ce ma priveste se mai adauga: sa fumez in sufragerie in timp ce citesc o carte veche de mai bine de 100 de ani, sa ma uit la lalelele verzi pe care le-am luat astazi amestecate cu cele rosii si pe care abia astept sa le vad inflorind, sa testez niste coafuri din codite, sa ma uit la un film romaaantic rau cu lacrimi la purtator, sa dorm la amiaza intinsa in tot patul, pe diagonala, sa vorbesc cu prieteni pe mess, sa fie ora 11 seara si sa ma gandesc ca am o noapte intreaga inaintea mea in care am ales sa nu stiu de nimic altceva decat de mine insami. da, se adauga gandurile la lansarea de pe 2 iunie, la afis, fonturi, formate, fabrica de discuri, playlist-ul de concert, dar toate sunt cumva intr-un pachet “de voie”. saptamana viitoare va fi intensa…dar “la asta ma gandesc maine” πŸ™‚ in plus, am primit o veste frumoasa, “fix in seara asta”, care ma ajuta sa respir un pic…

gata, ma intorc in culcusul meu de femeie, cu un pahar de vin rosu, o tigara, ganduri in dezordine pe care nu le bag in seama si linisteeeeeee…

 

 

Surpriza povestita o saptamana mai tarziu

de cele mai multe ori “ma prind” tarziu de unele lucruri care se intampla in jurul meu.Β  uneori atat de tarziu ca ma sperii. asta ma face un om naiv, printre altele. sau, cum mi-a spus cineva, o fiinta ce inca mai copilareste.Β  la varsta mea imi permit πŸ™‚

unul dintre evenimentele intamplate acum fix o saptamana mi-a revenit in minte astazi pentru ca l-am povestit. povestindu-l mi-am dat seama ca mi s-a intamplat mie πŸ™‚

sa va explic. vinerea trecuta, de ziua mea, stiam ca am doua lucruri de facut: sa merg la inregistrari pentru Garantat 100% si sa cant la o petrecere privata “pusa in calendar” de prin ianuarie…

la inregistrarile pentru emisiune, Catalin Stefanescu, Gabi Scarlet si restul echipei, iertat sa-mi fie ca nu stiu numele tuturor, mi-au facut surpriza de a-mi ura “La multi ani” in timp ce faceam probele de sunet. succesiunea clipelor a fost cam asa: aud in monitoare un cantec de “la multi ani”. in limba engleza. (nu pot sa-mi amintesc nici acum ce cantec era). ma gandesc: “se testeaza monitorizarea”. dupa cateva secunde vad ca se strang randurile un pic si ca se uita echipa la mine si langa mine pe scena apare Catalin Stefanescu cu buchet frumos de flori. nu-mi dau seama ce flori sunt. parca vad lucrurile un pic din afara…ma bucur pentru mine, ma straduiesc sa nu plang ca sa nu stric bunatate de machiaj.

aduna-te, femeie, daca poti, sa canti piesa pentru care esti in studio. nu garantez pentru nivelul emotiilor din glas pentru emisiunea din aceasta duminica πŸ™‚ recunosc ca am incercat sa ma adun destul de bine si sa ma detasez ca sa pot fi acolo pentru scopul definit…

de la TVR am plecat intr-o scurta pauza in Puzzle, de unde urma sa plec la concertul privat. aveam de cantat, voce si chitara, acustic, pentru manifestare aparte. ajung la Espace Minoux, sunt “cazata” in mansarda, am voie sa si fumez. recunosc, am stat desculta si m-am intins la un moment dat pe un patuc de pitic. sunt chemata sa cant, anuntata de Razvan Voiculescu. Intru. o vad pe Anca, o vad pe Anda, nu apuc sa gandesc nimic, aud cantat. cred ca si batai din palme. e lume in picioare. apare Mirela Retegan cu tort si lumanare. cica sa imi pun o dorinta. cica ea e capul rautatilor. mai vad chipuri cunoscute. ok, se intampla ceva. aud ca Mirela spune ca s-au adunat prieteni. ma asez pe marginea scenei mici, am tortul in brate. stiu ce imi doresc. spun cu voce tare “imi doresc ca toti prietenii mei sa fie sanatosi si fericiti”. mi-e suficient.

asadar, petrecere supriza de ziua mea. am cantat. aveam in cap “am venit sa cant, cant”. aveam un soi de plan pentru ceea ce stiam ca se va intampla initial. se duce naibii, bocesc, imi fac curaj sa mai cant. cred ca am si spus “nu stiu cum sa va cant: sunteti public sau prieteni?” . se canta cu mine. cineva glumeste ca sa acopere propria emotie. in timp ce sunt acolo mai recunosc chipuri. ok, cu omul ala m-am intalnit azi, acum 1 ora, si nu a zis nimic. aaa…uite-o si pe Diana…uite-i si pe Manu si Florin…Cristi, Ruxandra…si sunt doar o parte dintre cei care pot fi enumerati.

incerc sa inchei ca nu mai pot, dar seara nu e gata. primesc o diploma mare semnata frumos. primesc o contributie pentru album din partea lor. in sala de protocol (altfel nu stiu cum sa-i spun) sunt bunatati aduse din Fagaras de o doamna tare priceputa. papam, vorbim, ma mir, ma bucur pentru cineva dar nu stiu pentru cine. pentru mine nu-s invatata sa ma bucur.

azi e o saptamana de cand s-a intamplat sa nu-mi dau seama ca mie, Alina, cativa prieteni mi-au pregatit o petrecere surpriza. un gest frumos, pe care l-am facut si eu pentru oameni din viata mea, si pe care, cu sinceritate spun, mi l-am dorit. s-a intamplat sa fie in martie 2014 si eu sa nu-mi dau seama zile bune ca da, mie πŸ™‚ le multumesc tuturor pentru gand si gest, le multumesc celor care au venit, care au tacut si n-au spus nimic, ii multumesc lui Razvan pentru a mintit pentru mine πŸ™‚

fix in seara aceea cand… πŸ™‚

duminica aceasta ne veti auzi la Garantat 100%. Formula de scena: Alina Manole (voce si chitara), Raul Kusak (pian), Dan Nicolau (trompeta), Claudiu Purcarin (tobe), Adrian Flautistu (contrabas).

dovada momentului aniversar din emisiune…

moment fotografiat de la “concertul-surpriza”

pe 2 iunie e lansarea noului album πŸ™‚ detalii in curand…

Joia de Luni si concertul de pe 22 martie

De ce nu ai scris cronica ta de dupa concert? De obicei o scrii in noaptea de dupa concert sau a doua zi…

Raspund acum, e miercuri, talie de saptamana, am un moment de respiro si pot πŸ™‚

Oameni faini au fost la concert? Au fost! Femeile si barbatii prezenti, ca si cuplu sau in formule de grup de prieteni, asa cum i-am vazut de pe scena, nu au fost o masa de spectatori. Mi-e greu sa descriu dar, asa cum i-am vazut de pe scena, pe cei de aproape de mine sau de mai departe, aveau fiecare o lumina aparte. Un mod de a reactiona emotional (am vazut ochi, priviri, gesturi) la cate ceva din ce-am povestit sau am cantat eu sau Raul. Unii dintre ei au fost la prima intalnire cu “Joia pacatosilor”, altii au istorii vechi cu jucariile mele, altii se aflau la prima intalnire cu muzica mea. Multi dintre ei cu istorie de viata si de iubire care sa justifice prezenta acolo. Majoritatea (nu indraznesc sa spun “toti”, ca poate am suparat pe cineva) cu simtul umorului foaaarte dezvoltat si asta a fost perfect. Am spus ca este spectacol pentru oameni cu mintea deschisa si cu inima plina…

Pentru mine, acest spectacol este mai greu decat concertele standard. Oricat as explica de ce (dincolo de faptul ca imi lipseste chitara), cel mai bine simt cei care vin la concert si care stiu piesele in formula tipica. In “Joia Pacatosilor” nu mai e nimic cum era.

In plus exista o poveste. Complicata.

Despre acest spectacol, Oana Duma mi-a cerut “explicatii”. Glumesc πŸ™‚ Le-am dat intr-un interviu destul de lung, din care nu a vrut sa taie nimic. Interviul a aparut astazi pe portalul foreverfolk si il puteti citi AICI

Am primit flori. De departe, cei mai fideli in a-mi aduce flori la fiecare concert (si vin aproape la fiecare concert) sunt Madalina si Mircea. πŸ™‚ Am avut si surpriza de a primi un buchetel de ghiocei dupa ce-am cantat prima piesa. Mi-a mai luat din emotii πŸ™‚

Am primit, dupa spectacol, si raspunsuri la intrebarea mea “De ce-ati venit de Dragobete la acest concert in loc sa mergeti in alta parte, unde se canta despre dragoste frumos….nu cum trebuie”. Cel mai frumos raspuns “Pentru ca anul trecut de Dragobete plangeam ca era cu altcineva” (acum erau impreuna la mine la concert).

Ce m-a intristat putin: numarul locurilor a fost limitat tocmai pentru ca sa pot sa vad, de pe scena, pe fiecare. O parte dintre cei care au facut rezervari nu au anuntat ca nu mai vin, desi au fost sunati si duminica si luni, in detrimentul celor aflati pe lista de asteptare pentru acest spectacol. Si lista era lunga…. Au avut noroc inca cei care au ajuns la concert fara loc rezervat πŸ™‚

Urmatorul concert in Bucuresti va fi pe 22 martie. Atunci voi fi alaturi de Raul, Claudiu si Dan. Concertul va avea loc la o zi dupa ziua mea, initial voiam sa fie chiar pe 21, dar planetele s-au aliniat altfel. Sala de concert: Teatrelli. Biletele se vor pune in vanzare joi sau vineri, pot fi cumparate prin Eventim sau direct la casa de bilete a Teatrelli din Piata Lahovari. Pretul biletului: 41.58 lei

Reamintesc ca nu se fumeaza in sala de concert, dar exista un spatiu pentru fumatori, pentru momentul de dinainte si de dupa concert.

Daca veti urmari pagina oficiala de facebook (facebook.com/alinamanoleoficial) veti gasi, imediat ce se pun in vanzare biletele, si linkuri si alte detalii. Pentru ca data trecuta am introdus o piesa noua in repertoriu, in formula orchestrata, piesa ce va fi pe albumul aflat in lucru, ma bate gandul sa va mai prezint una…asa, in exclusivitate pentru cei care vor veni. Si mai vreau sa fac ceva, dar inca ma mai gandesc daca pastrez ca surpriza-surpriza… πŸ™‚

Va las cu o piesa filmata la concertul de data trecuta de la Teatrelli. Am zis ca la 5000 de vizualizari de youtube mai pun o piesa πŸ˜‰

Munca la album continua. Despre asta in alte articole sub umbrela “Jurnal de album 2014”

Intrebarile voastre si dimineata mea de sambata

mi-a venit ideea ieri, in timp ce scriam raspunsurile la “alina, tu cand iubesti” si la “alina, de ce nu…” .

va pun la dispozitie o adresa de e-mail la care sa puneti intrebari. de viata, de dragoste, de femei, de barbati. voi alege din ele, fara sa le fac publice pe toate, pe acelea la care pot raspunde public pe blog πŸ™‚ adresa este alina at alinamanole punct ro πŸ™‚

nu e provocare, e invitatie. mai am cateva intrebari primite deja si, in masura in care voi gasi timp, voi scrie ce cred, ce simt…

se intra in linie dreapta, e saptamana cu 1 noiembrie, cu Joia Pacatosilor...am de rescris scenariul un pic, niciodata nu e la fel…

am avut o dimineata frumoasa, bucurii mici inseamna sa mergi la piata in dimineata de sambata si sa te urmareasca peste tot miros de mere si de struguri…sa faci slalom printre oameni si sa fie soare si sa primesti flori….doamna de la supermarket a zambit vazandu-ma cum imi tin buchetul in brate ca pe o fragila vietate grena πŸ™‚ eu si florile mele, pe care le primesc ca pe niste prietene bune la ceai πŸ™‚

acum termin tigara si ma duc la cantecul meu cel nou, e scris de cateva zile si ma asteapta, are refren incert, lipseste un acord de fapt…cuvintele s-au scris pur si simplu…

sa aveti zile de odihna meritate πŸ™‚

sper sa ne vedem luni, la concertul artistei Sanem Kalfa

pauza de 10%

ok, incep deja sa bat din picior pentru o raza de soare mai consistenta. visez la bicicleta din tineretului, cea pe care imi tot promit sa o incerc din toamna. vreau plimbare calduta (nu sar direct in caldura de mai, ma ponderez) pe asfaltul din centru (si nu ala vechi). stiu eu niste stradute care infloresc frumos…

la spectacolul de pe 14 am primit ghiocei de la madalina si mircea. apoi am primit lalele si frezii. ma uit la florile astea ca la minuni in timp ce mainile imi ingheata pe tastatura…sunt in munci de azi dimineata si da, mi-as fi dorit o pauza cu soare in ochi in loc sa citesc stirile zilei. la categoria vesti bune nimic nu a egalat ursul de aur pentru pozitia copilului. o ancheta de pe hotnews mi-a lamurit cum se numesc procedurile prin care taximetristii fac bani, altii decat prin mijloace corecte. si da, m-am mirat doar in urma cu cativa ani de ce o aceeasi distanta de la A la B poate sa fie taxata cu sume intre 15 si 28 de lei, in conditii de trafic similar. nu ma mai mir nici de ce o sesiune de coafat inseamna de fiecare data alta suma de bani desi e vorba de acelasi loc si aceeasi doamna cu perii la brau. si pentru ca oricare ar fi serviciile la care apelez sunt unul dintre oamenii care respecta ideea de minim 10% suplimentari…micul furtisag ma dezgusta. da, nu ma mai mira, am mai spus asta si mai sus si cu alte ocazii.

si eu care luasem o pauza de relaxare inainte sa ma intorc la munca de azi…

acusi e 4 dupa-amiaza, se va duce si lumina din geam in curand…ma duc sa-mi cumpar cafea πŸ™‚

inainte de asta…una din piesele mele preferate ale Lunii Amare

liliacul de acasa

un moment frumos e sa primesti fotografii da la casa mamei, cu flori multe πŸ™‚ cel mai mult ma bucur ca de cativa ani are un liliac frumos si parfumat, cu “noroace” multiple. ce mai cautam “noroacele” copil fiind! ori in liliac, ori in trifoi…

uneori mi se face dor sa merg acasa si sa stau macar cateva zile, dar cred ca asta se va intampla mai incolo, peste cativa ani, cand voi avea aerΒ  de respirat mai mult.

radacinile conteaza.

minunea mea :)

incep multumind celor care s-au gandit la mine, au sunat, au dat sms, au scris pe facebook, e-mail etc urari de bine. m-am incarcat pentru o vreme cu ganduri bune, frumoase, calde. inca nu am apucat sa le citesc pe toate, mai ales cele trimise prin mesaje, e vorba de mii, si daca ma bucura ceva e faptul ca urarile sunt personalizate…asta m-a topit rau…

scriam ca ma simt inca de luni ca a inceput ziua mea. au fost multe urari in avans si uite-ma acum citind si primind cu bucurie si azi…si prevad ca nici maine nu scap πŸ™‚

la toata bucuria mea se adauga si un dar minunat si neasteptat si…perfect! πŸ™‚

scriam ca am vazut acum cateva luni o chitara. ACEA chitara. The Chitara πŸ™‚ tot o editie limitata, ca si Esp-ul meu. de data asta si mai putine exemplare in toata lumea. marca Takamine. neagra, cu design superb. demo-urile de sunet ma convinsesera…oricum nu puteam sa o testez. am vorbit de chitara si Cineva a auzit si a tinut minte (bine, la cat oftam…. πŸ˜€ )

pe 21 martie am primit in dar CHITARA dorintelor mele. ACEA chitara. n-am avut cuvinte vreo ora dupa ce-am primit-o in dar. nu stiu ce chip inteligent aveam cand am vazut tocul de chitara, dar sigur ca atunci cand l-am deschis…..ieri, la un moment dat am deschis tocul de la chitara si ma asteptam sa nu o vad acolo πŸ˜€ stand acasa, azi am cantat-o pentru prima data mai serios. e calda, are sunet plin si rotund…abia astept sa o duc la sala si sa o aud si la “cald” nu doar la rece.

ma cam laud, asa-i? πŸ™‚ sunt atat de bucuroasa de chitara mea cu flori de cires incat abia astept sa o scot in lume. pe 30 martie la concert vine si ea. πŸ™‚

nu ma pot abtine sa nu ma gandesc ca in ultima vreme citesc literatura japoneza, caut pe net documentare despre cultura si uite-ma cu un instrument care, in editia sa limitata, celebreaza primavara in japonia. nimic nu e intamplator sau bat eu campii πŸ™‚

ea e minunea mea πŸ™‚

ma mai duc un pic sa o tin in brate πŸ™‚

peste week-end

e minunat sa ai langa cafeaua de sambata dimineata un buchet de flori. cel mai vesel buchet de flori pe care l-a construit vreodata o gradinareasa.

e bine sa gatesti sambata pentru ca iti aminteste de familia in care sambata era pentru gatit. sa faci o salata de vinete ca acasa si sa bei limonada din carafa.

e bine sa dormi aproape toata ziua de duminica, apoi sa iesi la un concert. e firesc sa ai regretul ca nu e concertul perfect pentru toata odihna ta din ultimele doua zile

e minunat sa te intorci acasa si la 11 fara 5 sa gasesti un magazinas deschis si sa cumperi carti si bake rolls. 3 carti.

(apasa read more πŸ™‚ ) Continue reading "peste week-end"