2013. final.

usor-usor intru intr-un soi de ritm, specific zilelor de final de decembrie. diminetile mele nu mai pot fi foarte linistite (vezi status pe FB si jurnalul de craciun) , dar cumva incep sa ma relaxez 🙂

acum e primul moment de liniste de pe 16 incoace. aproape o saptamana de adrenalina care a inceput de luni, cu concertul de final de an. despre acest concert sunt datoare cu mini-cronica subiectiva, de pe scena 🙂

din cele “muzical-bucataresti”: felicitarile au ajuns la club chiar in seara de concert, numarul cadourilor pentru spectatori a trebuit suplimentat chiar in ziua cu pricina (pentru ca mi-au soptit spiridusii de la club cam cum sta situatia rezervarilor), telefonul meu a sunat aproape non-stop si de aceea de la anul imi voi face un obicei sa-l inchid in ziua in care cant (prietenii stiu de ce 🙂 ), era sa uit tamburina acasa, am uitat oricum laptoapa cu proiectiile video dar aici lucrurile s-au rezolvat cumva, am pregatit doua rochii si am ales-o pe a treia si, peste toate, dodo s-a culcusit in cutia cu pantofi din piele intoarsa (dodo=motan alb…)

din cele care se vad de pe scena: coplesitor de frumosi cei care au venit, majoritatea cuminti, toti cantatori. fiind vorba de un spectacol de final de an, playlist-ul a avut o altfel de structura, astfel incat sa incapa si colindele si emotiile de rigoare. mi-ar fi placut sa existe si un soi de loc de dans, macar pentru valsul “ti-as desena” :), Make a venit si cantat cel putin unul din cantecele care ma duc cu mintea undeva pe coclauri si ma bucur ca i-a placut “la mine-n muzica acasa”, piticii au fost toti prezenti, la fel si adevarurile…. da,  am simtit pe alocuri ca nu mai sunt acolo, ca plec putin, as fi nins pentru toate zambetele primite in dar …

voi multumi acum celor care mi-au fost alaturi pe scena pe parcursul lui 2013:

Raul Kusak – pentru ca nimic nu e intamplator

Dan Nicolau – pentru sinceritate

Tudor Olaru – pentru drum

Claudiu Purcarin – pentru subtilitate

Ovidiu Condrea – pentru ca nu uita

Mugurel Coman – pentru caldura

Berti Barbera – pentru accentul de vara

Misha Simeonov – pentru entuziasm

impreuna cu ei, in fel si fel de formule de concert, muzica mea se aude asa cum o simt si o vreau, acolo pe scena. nu e de fiecare data usor sa fim alaturi, sa ne potrivim ceasurile, dar de fiecare data ne potrivim inimile si ce simt acolo, cand cantam, e magie.

colindul moldovenesc pe care l-am cantat singura a fost dedicat nu doar celor din fata mea ci si lor, celor de pe scena lui 2013, si lor, celor de la butoane: Albert Mihaiteanu (sunet), Tudor (proiectii si organizatorice), Alex (lumini), Carmen, Dragos (inca 2 dintre gazdele din Puzzle). s-a intamplat ca anul acesta, 4 dintre concerte sa fie in Puzzle, nu regret.

alte concerte din Bucuresti s-au desfasurat la Clubul Taranului (ianuarie si iunie), La copac (februarie) si in J’ai Bistrot gradina (iulie)

o invitatie care m-a bucurat si onorat a fost cea pe care am primit-o pentru 15 aprilie la prima editie On-Air Music Awards. Am pasit pe covorul rosu al premiilor Grammy romanesti cu emotii naive, am cantat si…a fost frumos tare!

in Bucuresti au mai fost 3 concerte cu caracter special: Teatrul Excelsior (aprilie, la aniversarea de 4 ani, si aici trebuie sa multumesc lui Aurel Mitran si echipei sale si, cu drag mare lui Nicu Alifantis, care a acceptat sa fim pe aceeasi scena impreuna), scena Galei Folk You! Florian Pittis (septembrie, Miscarea de Rezistenta), Teatrul Elisabeta (noiembrie, cu spectacolul Joia Pacatosilor)

legat de spectacolul “Joia Pacatosilor ma simt atat de bucuroasa ca gandul meu mai vechi a prins contur impreuna cu Raul! plecaciune si drag celor deschisi la minte care gusta ideea marturisirilor unei pacatoase… e un spectacol mai greu decat ati putea crede…si am avut public superb indiferent ca am cantat in teatru sau in club…

vreau sa le multumesc si catorva dintre gazdele muzicii mele din afara Bucurestiului: Sibiu (Imperium, Atrium, Teatrul Gong – Festival), Cluj-Napoca (My Way Club), Oradea (Eco-fest), Cugir (Festival), Targu Mures (J’ai Bistrot), Craiova (club Play), Vama Veche (Folk You! Florian Pittis), Vama Veche (Papa la Soni), Garana (Festival),  Baia Mare (Festival). anul acesta ne-am concentrat mai mult pe lucrul muzical decat pe calatorii, la anul recuperam! asta dupa ce intram in studio, ca nu se mai poate! 🙂 (simt ca am mai uitat ceva, evident imi voi aminti dupa ce public articolul….)

un moment special al anului l-a reprezentat aventura culinara din locul numit La Copac, unde, in calitate de artist…am gatit la ceaune. se intampla intr-o zi cu temperaturi ridicate. am stat in picioare de la 9 la 21, a fost minuna sa gatesc si sa hranesc si…aventura toata o puteti citit in doua articole (inainte si dupa)  pe care le-am scris pe blog in acea perioada. nu, nu e vorba de muzica, dar a fost altfel.

despre toate aventurile mele ati aflat de pe contul oficial de facebook (https://www.facebook.com/AlinaManoleOficial) sau de la partenerii media, carora le multumesc pentru ca preiau informatia si o dau mai departe. evident multumiri suplimentare prietenilor care lucreaza in radio-uri (Andrei Partos, Mirela Retegan sunt doar doua prezente frumoase in viata mea) sau in presa scrisa si care dau de stire fara sa fie prezenti pe afis, precum si celor care vin la concerte, fac fotografii si scriu cronici. in ceea ce priveste aparitiile media, va anunt cele care urmeaza: la TVR2, in emisiune prezentata de Liana Stanciu cu doua piese cantate LIVE (difuzare in perioada 2-4 ianuarie 2014) si pe 10 ianuarie 2014 pe Look TV in emisiunea “Brandu lu’ Chinezu”, moderata de Chinezu insusi, un om special de frumos. am mai dat si interviuri, cele mai recente in redactia Adevarul la o poveste cu Raluca Moisa si, in scris, pentru Loreta Popa si Jurnalul Spiritual. multumesc si prietenilor care ma fac sa arat dragut in fotografii, in special Emiliei, manuelei, Oanei, apoi lui Dragos si lui Vlad.

mai sunt atat de multe de povestit din anul care se incheie, muzical vorbind…

vreau sa le multumesc tuturor celor care au venit la concertele mele si care ma plac asa cum sunt pe scena, cu toate emotiile, cu rasfatul, cu mimica fetei, cu plansul sau cu rasul meu, cu glumele mele pe alocuri naive, pe alocuri deplasate, cu povestile mele, cu textele puse pe stativ pentru ca altfel nu uit ci ma incurc, cu joaca mea cu barbatii, cu femeile, cu lipsa mea de cuvinte de dupa concerte cand sunt coplesita de ceea ce-mi ofera si nici macar nu stiu, cu emotiile care imi tremura uneori glasul, cu textele pe care le scriu despre iubiri imposibile si tradari obisnuite. vreau sa le multumesc ca, pentru toata lista de mai sus, mai si platesc bilet si iau taxi la plecare pentru ca uite, alina manole, canta iarasi 3 ore si nu se mai opreste…

ma sperie “promit” si de aceea nu veti auzi niciodata de la mine promisiuni. imi doresc insa ca in 2014 sa fac sa merite si mai mult efortul celui care asculta in singurul mod in care pot: scriind, cantand, muncind pentru clipele de ecou minunate. sper si sa public mai multe imagini si secvente de concert…sunt tare pretentioasa, de asta stau cu tote filmarile, de la toate concertele, la mine in laptoapa…

sunt Alina Manole si sunt o pacatoasa. aceasta este declaratia cu care mi-am incheiat fiecare concert anul acesta. cine judeca afirmatia dincolo de licenta poetica nu a trait destul.

plecaciune si drag tuturor. sa va apere viata de ceea ce cant, mai putin in vreo doua piese 🙂

p.s. nu stiu ce si unde va fi concertul din ianuarie, dar pe 1 februarie voi avea concert in Bucuresti intr-un loc special, frumos tare…

O dedicatie muzicala pentru toti cei care au facut parte din lumea muzicii mele si in 2013!

14 decembrie – ultimul concert

concertul de final de an il programasem initial altfel, dar anul 2012 mi-a adus tot felul de surprize, asa ca valurile (de zapada) m-au dus spre un 14 decembrie cu capitole de inchis. nu spun degeaba capitole, cel evident si vizibil este cel legat de finalul colaborarii cu Adrian Cristescu. nu e dramatic, nu e “can-can-ian”, e doar un drum de viata la capatul caruia raman lucruri frumoase si o prietenie mult mai durabila decat orice alt proiect muzical 🙂 Adrian devine Adi de la voltaj, asta pentru cine nu a aflat inca, iar exclusivitatile sunt exclusivitati.

ne vom aduna sa sarbatorim frumos la clubul taranului, vinerea aceasta. voi canta si vreo 2 colinde, ca doar e sezon (sper ca un pic de zapada sa reziste pana vineri). avem si strofa “magica” de la finalul celui mai sincer cantec de dragoste pe care l-am scris vreodata 🙂  si cum am acumulat din ce in ce mai multa pofta de cantat in drumurile noastre de turneu, vom sarbatori cum se cuvine incheierea unui an plin si, cu anticipatie, debutul unui an care va fi cu siguranta cu Noutati la purtator 🙂

si pentru ca vorbeam de turneu, cele 3 concerte moldovenesti mi-au adus bucurii si surprize frumoase, aventuri in premiera si caldura in suflet cat sa rezist drumului de intoarcere. pe scurt voi spune ca in Bacau, pentru o prima intalnire, am primit din partea celor care au venit sa ne asculte darul acela frumos al inimilor care asculta. la Suceava noul loc de concerte este minunat si merita sa mergeti acolo, cei ai locului, la evenimente… cat despre cei prezenti…plecaciune! la Iasi a fost intalnirea “aceea”, numai buna pentru un final de periplu muzical, cu caldura si oameni superbi. bine, si o exceptie nefericita, numai buna cat sa faca diferenta 🙂

sa mai bem o cafea, zic 🙂

va astept vineri! (si nu uitati sa faceti rezervari… 021 310 80 48)

intre pareri de rau si pareri de bine

Ma uit un pic in urma si ma ameteste anul care se incheie. A fost zbuciumat, intens, plin, pe alocuri stralucitor, pe alocuri urat. A fost un an al extremelor.

Imi pare rau ca am pierdut timp, minute, ore, zile, stiind ca le pierd si ca se vor duce naibii si nu voi intelege nimic.  Imi pare rau ca nu am citit mai mult, ca nu m-am dus la un curs la care voiam sa ajung, ca nu am facut unele lucruri dupa intuitia si capul meu si amanarile nu mi-au adus bine. Imi pare rau ca am spus unele cuvinte, chiar daca erau frumoase. Imi pare rau ca nici anul asta nu am fost pregatita sa accept ca unii oameni pot dezamagi si rani cumplit. Imi pare rau ca sunt neputincioasa in fata cancerului unui om drag si ca nu m-am facut medic atunci cand asta mi-a trecut prin cap.

Imi pare bine ca am fost la concert Sting. Imi pare bine ca am trait si m-am lasat sa simt pana in ultimul cartilagiu, chiar daca asta nu mi-a facut bine (doar muzical, acolo am tot scris/compus) 🙂 Imi pare bine ca am investit din nou, cu efort, intr-un nou album. Imi pare bine ca am prieteni langa mine care ma iarta si imi vor binele si ma bucur ca inca reusesc sa-i pastrez. Imi pare bine ca nici anul asta “nu am crescut mare” si ca tot nu am uitat cat de femeie sunt. Imi pare bine ca am iubit, ca m-am iubit, ca am iertat, ca uit.

Imi doresc ca la anul pe vremea asta sa fiu a naibii de fericita 🙂

Va las cu o parte din ce a fost vizibil in 2011 🙂

La final de turneu

Daca mi s-ar fi spus sa o luam de la capat a doua zi as fi spus da. Fara indoieli, fara sa stau pe ganduri, cu toata oboseala.

Pe scurt turneul a fost asa:

– Sibiu – concertul surpriza, anuntat ultimul, sold-out, primire extraordinara, pian clasic si clape (Adi fericit), ploaie marunta

– Cluj-Napoca – reintalnire fericita, cea mai mare liniste din partea publicului,  concert de stare, surprize din afara orasului, cateva neplaceri organizatorice loco, bas sonor (Teddy fericit)

– Targu Mures – Teatru 74 cu energii minunate, concert de teatru, imbratisari cu toti cei care au venit (de data asta a durat muuult), cald si calm, incercare de soare

– Reghin – prieteni, surpriza de full intr-un loc aproape necunoscut, buna dispozitie, cea mai vesela versiune cu public a piesei “asa si-asa”

– Zalau – concert 1 si concert 2, fiecare cu specificul lui, intalnirea cu Irina Schrotter si imbinarea artelor pe scena, atmosfera aparte, seara 2 memorabila pentru toata echipa plecata pe drumuri

– Iasi – cea mai frumoasa gazduire, experienta aparte a unui spectacol cu public transmis in direct in FM, AM si online, final de turneu perfect, moldovenesc, cu incarcatura emotionala aparte

2200 de km in 8 zile, ceea ce nu e asa de mult (am mai facut noi cam tot atatia km in 3 zile, pe ruta bucuresti-timisoara-bucuresti-tulcea si retur)

momente cu luna plina, momente de nervi, momente de rasete pana la lacrimi sau lacrimi de prea plin, momente de oboseala mare, momente de pauza, momente de concentrare maxima, momente de iubire

peste toate muzica si luna patrata

multumesc Adi, Teddy – suntem o echipa cu 3 interpreti 🙂

multumesc Tudor – pentru toate “atributiile” cu care pleci la drum alaturi de noi si pentru rezistenta nervoasa 🙂

multumesc fiecarei gazde dupa cat de mult ne-a facut sa nu ne gandim decat la concert 🙂

multumesc fiecarui om care a ales sa ne daruiasca 2 ore din viata si sa vina la concert, indiferent de oras

multumesc celor care ati citit toata seria de povestiri de dupa fiecare zi de concert 🙂

Va doresc tuturor sarbatori de Paste linistite, cu iubire si pace.

p.s. de framantat (m)-am framantat, cozonacii au iesit super, drobul e gata, urmeaza vopsitul de oua (evident ca fac si oua verzi) si ultimele pregatiri. sper sa le terminati si voi in timp util pe toate 🙂

final de film

multi multi ani in urma inregistram cu reportofonul ultimele minute din filmele care-mi placeau. inca nu se inventase web-ul. acum, daca as avea timp mi-as face o selectie de finaluri de filme bune. unde final ar insemna ultimele 30 de secunde. ultimele cadre storc regizorul, scenaristul, actorii si daca mixul e bun, atunci filmul Ramane.  unii se straduiesc doar pentru ultimele frame-uri. dar ii identificam usor si-i eliminam din schema.

nu-mi plac filmele reloaded. continuarea unui film implica ideea de serial, desfiintand conceptul initial. matrix? s-a anulat prin continuari. asa, a ramas in istorie (a mea, subiectiva) prin efectele speciale.

de fapt as fi vrut sa scriu despre finaluri de relatii, de orice tip, amoroase sau profesionale. si sa spun ca unii prefera sa traiasca in soap opera, altii ard scenariu dupa scenariu….dar nu mai bine ne uitam la un film bun?

film vazut de curand pe care il dezavantajeaza trailerul si care a reusit prin unele parti sa ma surprinda

film vazut demult dar pe care il iubesc, ca asa-l iubesc eu pe almoldovar