Ma primiti cu colinda?

Treburile aproape terminate, cadourile impachetate, bradutul impodobit, un cd cu colinde frumoase, motan debusolat de tot ce se intampla, incepe asteptarea prietenilor invitati in traditia casei care tine de ani si ani, indiferent pe unde mi-au umblat pasii.

Momentul acestea de liniste e pretios. Sper sa va fie bine, tuturor, sa aveti liniste, sa aveti iubirea meritata alaturi, sa fiti sanatosi, sa va amintiti ca sunteti in esenta buni, indiferent de cum va transforma viata.

Va doresc sa primiti ce-i mai bun si mai frumos.

Uneori, cuvintele nu-s indeajuns!

Craciun fericit!

Ma primiti cu colinda? 🙂

incredibila mirare

si incredibila tristete pe care mi-o dau lucrurile alea mici pe care nu le ia nimeni in seama…alea mici de tot, precum “+”-ul intr-o ecuatie.

eu + tu

unde + inseamna asumare, decizie, spalat rufe, inghitit nervi PM, compromis, pupat, plictiseala, parinti…ale naibii de multe si mici.

ce bine ar fi ca intotdeauna ca IN PLUS-ul asta sa fie Fericire…

dar pe asta nu ti-o poate garanta NIMENI

oricat de speciala as fi, nu sunt o exceptie aici. nu, nu garantez nimic. nici bucuria, nici zambetul, nici armonia, nici batranetea, nici nepotii.

traim din incertitudini dar sssst! asta o stiu doar oamenii care mor iar eu am murit/plecat putin…de cateva ori in viata asta.

eu + tu

eu/tu

eu, tu

eu; tu

eu’ tu

eu% tu

eu$ tu

eu@ tu

eu-tu

eu…tu…

eu

2 ani, 2 seri

ei, uite cum nu vin cuvintele asa cum trebuie…sa fac intai un ceai de sunatoare.

mda, nu mai am ceai de sunatoare, merge si unul de macese.

am reusit sa dorm mai bine de-abia dupa a doua seara de aniversare. joi noapte am adormit la 6 dimineata, intensitatea  energiilor primite m-a facut sa fiu “in priza” si sa ma foiesc pana au aparut zorii. evident ca pe fond nervos am mai avut ceva probleme somatice…sa spun ca m-am obisnuit?

a fost o nebunie. sunt intrebata daca a fost o diferenta intre seara in care nu a fost permis fumatul si seara in care s-a putut fuma. evident ca da. diferente au fost dar nu din cauza numarului de tigari aprinse 🙂 au fost doua seri superbe, fiecare cu energia ei, fiecare cu sufletele ei, cu mine avand la fel de multe emotii si joi si vineri.

ca si puncte nevralgice….joi am avut surpriza incomoda ca locatia sa fie ocupata de o manifestare cu public fix in intervalul in care trebuiau intinse cabluri, puse monitoare, testate instrumente, facute probe.  pentru mine personal a fost cam sinistra situatia in primul rand datorita succesiunilor de evenimente din ziua cu pricina. fusesera multe, relativ neplacute si iata-ma pe terasa, stand cu prieteni, fumand si intreband din 5 in 5 minute…”noi cand facem proba?”. daca am fi stiut ne-am fi dus la o alta ora, dar chiar si asa, scena fiind ocupata, ar fi trebuit sa o luam de la capat….

dupa ce s-a incheiat evenimentul surpriza m-a surprins si pe mine cat de repede a mers totul, dar asta tine mult si de cine se ocupa de butoane (multumesc tudor) ca nici n-a fost nevoie sa mai urc pe scena, toate fiind pregatite si mergand brici.

vineri seara a fost un pic mai usor din punctul asta de vedere….eu cu un pic de febra, ragusita si cu tusea la mine. a durat un pic pana a fost aranjat si ecranul pentru proiectii si trase alte cabluri, alte prize…deh…

gata cu punctele cu stress 🙂

in prima seara momentul cu Marius Batu, oricat de pregatit ar fi fost (s-a facut si repetitie) nu m-a pregatit si pentru emotia de a canta pe scena impreuna cu un artist minunat. in a doua seara….a fost la fel 😀 mainile transpirate pe chitara, inima bubuind, bucurie la maxim, o senzatie de incredibil ca mi se intampla lucruri atat de speciale.

in ambele seri am fost pe scena in formule de la 1 la 5. baietii mei, dragii mei, frumosi tare, talentati mult, au impartit cu mine emotiile, le-au mai preluat si pe ale mele si mi-au zambit, s-au jucat si au fost minunati.

in ambele seri m-am uitat inspre versuri pentru ca erau momente de pierdere, cand uitandu-ma cu bucurie la sufletele din fata mea uitam de mine…

aaaaa! am primit atat de multe flori si atat de multe cadouri frumoase…am inca 2 pitici,  tort in forma de buburuza, am casuta de pitici, un “I LOVE AM” care m-a facut sa rad, un pisoi cam ca al meu care sta intr-un bocancel, plastiline colorate pentru bijuteriile de le invat a face, un caleidoscop (!) cu care joi noaptea pe la 4 ma jucam in pat cu veioza aprinsa, o carte de bucate cu retete care te fac sa razi si alte si alte minunatii de care ma bucur ca un copil 🙂

sa nu se supere insa nimeni cand voi spune insa ca nimic nu egaleaza faptul ca atat de multa lume a ales sa petreaca alaturi de mine, de noi, niste ore de muzica lunatica. sa-mi fie iertate lacrimile, erau de bucurie.

in urma cu niste ani uitasem de jumatatea mea muzicala. acum nici nu mai conteaza de ce pentru ca Acum sunt un om bucuros si fericit ca am intalnesc in permanenta Oameni Frumosi

Ma inclin pana la pamanat in fata Sufletelor voastre

Si voi repeta, sentimental si patetic in ochii unora, ca nu, nu va merit!

p.s. nu ma pot abtine 🙂 pun si 3 poze…vor urma si altele 🙂 Pe 14 aprilie ne vedem la Cluj Napoca, 15 aprilie Targu Mures, 16 aprilie Reghin, 17 si 18 Zalau (prima seara este de concert mare, in a doua seara participam la un eveniment caritabil, cu strangere de fonduri pentru copiii cu sindrom Down)

Tort de buburuza de la doua buburuze frumoase
Coltul meu fericit cu pitici si flori
Foto din prima seara. Urmeaza si alte poze

dupa 30 de ani

ieri am vorbit cu un prieten drag la telefon despre anul asta. se pare ca deja il putem barfi pe 2011 si ce-ar putea sa insemne el  pentru ca, iata, doi oameni ca noi, cu stiluri de viata si istorii de viata total diferite, ajung sa spuna, la 30 si un pic de ani, ca limita fizica e aproape, ca limita nuronala de avarie risca sa se instaleze mai repede decat cea a parintilor nostri si ca da, viata e o chestiune de alegere. oricat ar fi de complicat, exista o zona de libertate pe care trebuie sa o aperi cu toate fortele de “inrobirea” in fata confortului si acumularilor si nefericirii. legat de munca, niciunul din noi nu pledeaza pentru traiul boem, fara munca, in dulcea reverie poetica si moarta de foame…dar ma intreb “ce” ii asteapta la capatul drumului asta nebun si inconstient pe o parte din cei pe care-i cunoastem, care nu fac altceva decat sa munceasca in nestire si sa acumuleze?? raiul? starea de gratie? sau o pensionare cu creierii varza si vacante mai prelungite la bai, cu case cu 7 dormitoare si masini pe care nu le mai pot conduce de teama unui atac cerebral? suna sinistru, stiu, dar cred ca stiti la ce tipologie de indivizi ma refer acum.

de revelion, la miezul noptii, nu am apucat sa imi pun o dorinta. cred ca insa nu e tarziu sa-mi doresc sa ma las sa fiu fericita. (ioi, cum a sunat asta : ) 🙂 ) avem noi oamenii o rezistenta in fata fericirii, ceva de speriat!! 🙂 daca nu e a noastra? daca nu e de fapt ce nici nu indraznim sa credem? daca nu meritam? daca intelegem gresit? dar oare nu e prea complicat? 🙂 🙂

sa vi se intample lucruri magice!

gand la tine

ma gandeam ieri la tine

asa… asezat si linistit

la un moment dat am avut un glob mare deasupra capetelor

mai tii minte?

fericirea a facut “poc” si s-a duuuus

a ramas gandul care ma tine uneori pret de cateva minute fara sa respir

pe urma intra aer muuult muuuult in plamani si zambesc.

ma asteapta drumuri.

liniste

uite un moment de liniste. tigara fumata in bucatarie, dodo care sta pe prag, de-afara se aud voci incerte si cate o masina. daca le-as lasa sa ajunga la mine mi-ar umple mintea. inca se mai aud greieri.  raceala a mai cedat, pe scara blocului nu se mai trantesc usi. uite un gand: norii vazuti de sus in jos. gandul e spre calatorie, imaginea e solida. ma incearca o durere de cap, e de la flori care seama cu crinii si nu-s crini, doar parfumul lor e persistent si dulce si a cuprins camera in care am atipit vreo jumatate de ora. ii voi lasa pe hol. niciodata cand ma trezesc din somn nu imi inviu trezia imediat. mai ales dupa somnul “furat”. mai stau asa, in cald, cu mine insami, cautand drumuri. sunt intr-o permanenta intersectie. uneori trec cu ochii inchisi si nu-mi pasa. alteori tind catre o liniste ca acum. atat de rara, atat de straina. linistea e mai diamant decat fericirea. fericirea e tricky, stii? e un celalalt perfect. linistea esti tu insuti perfect

e un moment de liniste care-mi da voie sa spun “stiu”.

simt toamna

[singlepic id=54 w=320 h=240 float=left]simt toamna, incep sa-i creasca fustele, am o dorinta nebuna sa fug in galben

in nebunia zilelor cu care ma inconjoara viata, azi am prins un strop de fericire colorat in auriu si maro si inca-l degust, chiar in timp ce scriu.

toamna ma-ndragosteste cumplit

tu simti?