Posted on

Wonder Woman avea o pisica

alina manole

Hai ca ploua, cred ca iau o pauza – spuse Wonder Woman cu voce tare catre motanul din dotare. In definitiv, e absolut normal ca o  femeie cu puteri deosebite sa nu se lege la cap cu un caine. Mai bine o pisica. Un caine doar daca ar avea un partener care sa-l plimbe. Obisnuit. Si cainele.

Mai am de terminat o macheta, de scris un comunicat, de aspirat canapeaua, de pregatit cina, de scris pe blog, de raspuns la e-mailuri, de dat niste telefoane. E o seara chiar ok – se gandi in timp ce, uitandu-se in jur, vazu ca una dintre cartile incepute…tot inceputa a ramas, ca e ceva praf pe televizorul deschis accidental, ca…

Nu! Nu azi! – rosti tare cat sa o auda motanul si sa tresara din somn

Poate maine…maine? Maine am de facut aia si aia si aia si…florile! Trebuie sa arunc florile uscate!

…

(moment in care nu mai putem auzi ce gandeste pentru ca spala vaza de flori cu jet puternic)

…

Si cand te gandesti ca lumea spune ca stau degeaba. Ca pot zbura atat de repede in toate partile, ca nu ma leaga de planeta nimic, ca le fac pe toate si ca imi pot permite sa ma trezesc tarziu dimineata – ofta

Mai am cateva ore pana maine. Doar n-o sa le dorm!

___________________________________________________________________________

Se dedica femeilor faine din viata mea care au seri in care o invidiaza pe Wonder Woman pentru programul lejer si care, la o adica, si-ar gasi timp sa plimbe singure si cainele.

Posted on

Ea nu-i femeie, e miere

alina-manole

vezi tu, nimic din ce stii nu-ti ramane in cap cand vine vorba de ea, nimic din ce-ai invatat nu-ti mai este de folos… ca n-are nimic ascuns si te intrebi “cum mama naibii?! asta nu-i femeie!” si ai dreptate, asta nu-i femeie, e miere din cea care curge auriu si acopera toate ranile… ce femeie te trimite la culcare singur pentru ca ea are treaba, are descantece de facut, ca sa-ti treaca relele…? ce nu stii e ca o inteapa in inima cand ii spui ca esti trist, cand se uita la tine si te vede abatut, ca se duce cu mainile pline de grijile tale sa le puna in sare si o ustura si-o dor dar zambeste printre lacrimi ca stie ca tu vei fi mai bine, asta e grija ei cea mare, sa-ti fie bine, uita-te cum in fata ei iti pica toata bravada, se duce dracului, are ceva de nu stii ce sa-i spui: sa-i vorbesti de pat, sa-i vorbesti de inima, sa-i vorbesti de copilul ala din tine…? si te apuca toate cele ca nu-i ca celelalte, cu ele poti sa soptesti si sa te culci si sa te simti dupa cum ti-e pofta de carne, cu ea te simti om intreg si dezgolit, uite cum cad toate cele de masti si te inveleste cu bunatate si nu-i maica-ta si nici n-are cum sa fie ca nu-ti vorbeste ca ea, iti vorbeste altfel, parca dinauntrul tau, parca din carti, din cele magice si te sperii…cum sa fie femeia asta buna cu tine asa, pur si simplu? si fara sa ceara nimic, nici de iubit, nici de trait …o fi naluca! asta e!… dar pe naluci nu poti sa le prinzi in brate si sa le saruti…iar tu visezi asta si o faci in gand de zeci de ori si de fiecare data gandul asta te ridica o palma de la pamant, ce-o fi gandind ea la ora asta? cu cine-o fi? nici n-ai dreptul sa intrebi, cand se rascoala in tine gandul asta ti-e rau si iti merge de-a-ndoaselea, nu-i a ta si nici nu crezi ca ar putea sa fie desi e toata acolo pentru tine si stii ca o sa ramana, cu gandurile ei bune care iti dau aripa… stii ca te inalti doar pentru ca se uita la tine si te vede cum poti sa fii, cum iti doresti sa fii, acolo sus, cel mai sus, asta e iubire? de ce n-ai avut habar de asta de la inceput, de-acum 15 ani, de-acum 7? acum ti-e frica, o sa pierzi tot ce te-au invatat altii si urla mintea-n tine sa o uiti, sa o renegi pentru ca nu vrei sa fii cel din oglinda ochilor ei, acolo esti perfect si de asta ai face toate prostiile, ca sa-i arati ca nu se poate ca ea, ca nu poti sa fii bun la nesfarsit, ca prosti sunt aia de-s buni ca-si dau timpul aiurea pentru ceilalti, ai fost si tu asa si uite ca ai ajuns pe jumatate orb, cu franjuri pe la ombilic de cat te-au sapat razboaiele, daca te uiti bine nici ea nu sta prea bine, dar refuza sa  fie altfel si primeste toate lucrurile zambind fara sa se intoarca, plutind peste guri de spuma, de unde atata putere, e clar, face ceva, altfel n-ar rezista, e prea mica, o poti lua in palma si incape acolo, macar daca te-ar lasa sa o iei in palma si sa ai grija tu, tu sa ai grija? la o adica de ce nu? poate are nevoie sa doarma, uite, sa doarma o noapte intreaga fara sa scrie, fara sa stea cu ochii deschisi, mari si intunecati ca cerneala lui Dumnezeu, nu intelegi, ea nu e… n-are definitie….ce haos e in jur si ea un punct luminos cand nu mai stii incotro, poate m-ar iubi – spera inima – dar vine gandul si rade de tine, ea nu ma poate iubi doar pe mine, ea nu e femeie, e bunatate care curge ca mierea ….

Alina Manole

5.08.2014

Posted on

pretext

Alina Manole

iubire,

esti cel mai frumos pretext pentru fa si do
nu trebuie sa faci nimic; din cand in cand sa ma lasi sa-ti scriu
ca si cand la capatul celalalt al penitei s-ar afla marea ecuatie
de zbor sau fericire
nu te mint, nu te-nsel
doar te folosesc bland
ca pe o crisalida
pentru mine, nascatoarea de povesti
iubire,
nu te supara
recunoaste si tu…
iti sunt pretext de femeie
pentru zilele in care nu mai stii
sa scrii
nicio poezie

 

 

 

Alina Manole 19.06.2014
 

Posted on

articol la comanda :)

cand mi-a spus mama la telefon “n-ai mai scris pe blog” m-am panicat. noroc ca stie ce e pozie si ce nu in scrierile mele de aici 🙂

are dreptate insa. mi-am ocupat timpul cu acumulari de imagini, senzatii, muzica si…de ieri cu raceala.

o iau pe rand.

au fost concerte: “duelul tobosarilor” absolut minunat, un proiect extraordinar; concertul de decembrie al lui Alexandru Andries et comp – delicat ca o ninsoare linistita, era sa fie si Luna Amara azi…inca nu stiu daca-mi permit sa ies din casa si sa port virusii, inclin sa spun ca nu

a fost sesiunea de cumparaturi pentru cei care vor veni la concertul de la Puzzle de pe 16 decembrie. cate un simbol mic de final de an. in plus, va exista un pachet special format din 2 cd-uri “dragoste in 3” si “cu drag” la un pret promotional, astept sa mi se comunice si va anunt…astept si afisul care nu mai vine 🙂 idei?

a mai fost o noapte de aniversat, in rest ore de rasfat in toate felurile, si culinar, si cultural si ore de scris si ore de citit. se aduna foi, topuri de harti, caiete, agende, servetele… 10% sau mai putin din ceea ce scriu apare pe contul oficial de FB…restul va fi carte in 2014, am zis!

Mosul Nicolae, pe care am declarat demult si cred ca tot pe blog, ca-l iubesc mai mult decat pe Craciun, mi-a adus si ce-i trebuie copilului, si ce-i trebuie femeii romantice si ce-i trebuie artistului. pachet complet 🙂 de acum inainte, vorbind doar despre artist, poemele mele sau textele pentru piese se vor scrie cu un stilou frumos cu cerneala albastra, cu penita perfecta 🙂

raceala e bonus. am simtit ca ma prinde ieri, in timpul pelerinajului dupa cadouase. ma tratez. medicamente, fructe, miere, ceaiuri, supa de legume. da, si aspirina 🙂 ma voi face bine pana pe 16, in definitiv e mai mult de o saptamana pana la concert…

ma opresc din scris, a venit timpul sa pap supa…

Posted on

“alina, cate masti ai?”

pai sa numaram…

una la birou sau cand discut despre bani si clienti, cand nu-mi permit sa fiu visatoare

una cand merg la cumparaturi pentru ca m-am zarit odata intr-o oglinda si paream de pe alta lume, e sector special aici

una cand ma prefac ca sunt bine pentru ca nu pot sa spun ca mi-e rau

una cand sunt excesiv de emotionata si incerc sa fiu un pic coerenta

una cu mama cand n-am chef sa vorbesc despre mine sau despre “ai mancat azi?”

una subtire rau cand vine vorba de marturisirile de pe scena, muzica ma dezbraca mult pentru ca e emotie, nu rol (e subtire, zau, trec uneori lacrimile prin ea)

una cand e vorba de flirt, una cand e vorba de sex

una frumoasa cand nu-s femeie, ci copil

niciuna cand e vorba de scris si compus, ca imi bate obrazul cel-de-sus si face mishto de mine

da, si iubirea imi dadea jos toate mastile, pe vremuri. intre timp mi-am luat masuri de protectie, nu mai intra nimic intre mine si mine.

Posted on

“alina, de ce barbatii nu suna a doua zi?”

astazi voi scrie raspusul la o alta intrebare care mi-a fost adresata, nu pe facebook ci intr-un e-mail (si e-mailul meu este public pentru abonatii paginii FB). cred ca imi voi face un obicei sa-mi aleg intrebari la care sa raspund pe blog, ca si acum, ca si data trecuta… 🙂

“am citit articolul tau cu intrebarea “alina, tu cand iubesti?” si as vrea sa-ti pun si eu o intrebare desi nu am 14 ani. imi cer scuza ca te tutuiesc, avem varste apropiate. mi-am facut curaj sa-ti scriu (…)  “alina, de ce barbatii nu suna a doua zi?” ” (textul era mai lung, dar foarte personal, asa ca mi-am permis sa iau doar esentialul)

femeie draga, mai doamnelor, daca ati sti sigur ca ati intalnit marea iubire cu siguranta nu ati astepta telefonul de a doua zi. “iubirea vietii” ar sta cu voi la micul-dejun, ati iesi impreuna din casa, plimbandu-va de mana pe strazi urmele noptii. daca inima voastra simte nesiguranta inseamna ca nu e barbatul “acela” pe care sa-l luati de mana si sa-l duceti la primarie sau caruia sa-i goliti un sertar si sa-i puneti periuta de dinti noua, sugestiv, in baie.

sunteti niste creaturi minunate….in loc sa va faceti asteptari pana la cer si sa tremurati la fiecare apel…nu mai bine stabiliti frumos linia si petreceti noaptea fara stress? o noapte faina (daca aveti un pic de noroc in privinta asta… 🙂 ), potentata in avans de intalniri la cafea si mesaje nocturne…

definiti ce vreti cu adevarat. un sot? un tata de copil? o relatie? o poveste? o noapte?

daca aveti suficient de mult spirit de vanator atunci da, aveti un avantaj: nu aveti asteptari care sa depaseasca linia unei nopti de amor.

daca aveti destula minte si atitudine, in urma voastra sunt destui barbati din care puteti alege si o veti face destept, cu siguranta, in siguranta pentru inima voastra.

si va rog… fiti pretentioase cand vine vorba de ritualul de curtare. barbatul trebuie sa fie foarte destept, empatic pe cat se poate si, oricat de romantice ar fi textele clasice, daca vi se pare copilaros…mai bine nu! atentie intotdeauna la gramatica daca e vorba de sms-uri si atentie la discursul cu “care” in loc de “pe care” 🙂

daca va cunoasteti foarte bine atunci veti sti ca orice modificare a comportamentului vostru data de un context de duo e artificiala. nu va reprezinta. sunteti niste scorpii si deodata deveniti vulnerabile si va comportati suav? n-o sa tina, zau.

inainte sa asteptati un telefon de “dupa” aveti un “inainte” despre care ratiunea va spune totul. e greu cand ai fluturi in stomac sa fii rational…cunoastem! 🙂 una dintre optiunile viabile pentru a fi “safe” e simtul umorului. cand incepeti sa visati frumos la “ce-ar putea sa fie” imaginati-va si o situatie delicata, usor penibila…ajuta la coborarea cu picioarele pe pamant.

daca sunteti deja casatorite se schimba problema, evident :))

si inca ceva: pentru unii dintre noi, femei si barbati deopotriva, capitolul se inchide cu sex. pentru altii, tot de ambele sexe, “noaptea” e inceput de inca un capitol…

in ceea ce ma priveste, nu sun niciodata a doua zi. 😀

Posted on

cu pumnul si piciorul – educatie aplicata pe femei

As fi vrut sa nu scriu acest articol. As fi vrut sa nu citesc atat de multe similare. Din pacate o succesiune de intamplari cu acelasi fond dar cu moduri diferite de manifestare au fost atat de aproape de mine incat…

Da, as fi putut sa scriu despre asta mai demult, emotiile ar fi fost insa din alt registru.

In plus, nici nu prea stiu cum se scrie despre asta…

In 3 zile am asistat la acte verbale sau fizice de violenta domestica.

A inceput, culmea, pe 8 martie, cu interventiile telefonice, in direct, la un post de radio, ale unor “barbati” care povesteau despre educatia facuta femeilor mai cu o palma, mai cu  o imbrancitura. O “educatie necesara” cica.

A doua zi, intr-un context care se dorea a fi senin si frumos, un “barbat” beat si-a agresat prietena cu piciorul la cativa metri de mine. Pana sa ma dezmeticesc a fost sanctionat corespunzator de cei din jur, dar asta dupa ce a mai dat o data. Intre timp prietena il ruga sa fie mai calm si se agita vazand ca cei din jur “ii pot face lui rau”.

A 3-a zi, vecinii de apartament au inceput sa se certe destul de tare incat sa aud, fara voie, ce isi spun. La un moment dat, la apogeul crizei, au inceput lovituri, cu un “au” si apoi zgomote infundate…ca de mutat mobile…aveti imaginatie, nu mai continui.

Succesiune aceasta de intamplari m-a luat prin surprindere, recunosc. In jurul meu, in imediata apropiere a socialului meu, nu stiu pe nimeni care macar sa vorbeasca despre “corectii” primite sau aplicate.

Mi-am intrebat prieteni si mi-au povestit despre alti vecini, despre alte scene si mi-am dat seama ca, intr-un fel, am norocul de a trai intr-o zona (de social) cu expunere limitata la acest tip de comportament. Am fost sfatuita sa nu sun autoritati pentru ca interventia in scandaluri domestice poate genera reactii impotriva ta, ca persoana de buna crestere, nu doar credinta. Lor li s-a intamplat.

Sunt chestiuni intime, mi s-a spus, si recunosc ca asta imi sta in minte mai mult decat credeam.

Nu-mi imaginam, nu stiam cum arata barbatul care loveste cu piciorul, cu putere si dispret, femeia de langa el.

Acum stiu si de zile bune nu pot scapa de gustul ca de metal dinuntru si de imaginea victimei care isi apara agresorul imediat dupa ce isi primise “corectia”, in fata noastra, a oamenilor … cum sa scriu…intregi pe dinauntru? fara sechele? mai norocosi?

Posted on

Intreaba-ma tu!

Buna ziua de luni! Ma voi adresa acum in exclusivitate celor care vor veni la Papa la Şoni vineri, 17, la concertul “Lunii Patrate”.

M-am tot gandit ca ceea ce se stie despre mine, prin intermediul blogului, interviurilor, facebook-ului, scenei, arata in general artistul si s-ar putea ca nu de fiecare data sa se raspunda intrebarilor pe care le aveti in minte. Nu stiu daca e gand egoist sa vreau sa stiu ce m-ati intreba de fapt voi, cei care veniti la concerte sau ma cititi sau ma ascultati… 🙂

Asa ca, pentru voi, cei care veti veni vinerea asta in Vama Veche, am o provocare. Daca vreti, puteti scrie intrebarile voastre pentru mine pe foi de hartie pe care sa mi le dati inainte sau in timpul concertului. Daca vreti imi puteti adresa intrebari direct, intre piese, evident… De la cum s-a nascut o piesa sau alta pana la oamenii de dincolo de instrumente, ce fac ei cand nu sunt pe scena, ce fac eu in afara muzicii, ce face sociologul, comunicatorul sau femeia.

Nu e o indepartare de masca pentru ca ma stiti…in general ce spun pe scena, toate prostioarele mele, sunt din mine, din omul care iubeste, din omul care sufera, din omul care plateste chirie sau lupta pentru ca sa reziste pe asfalt, din omul de langa om sau din oamenii de langa.

Ca sa nu existe dubii, totul se va intampla exclusiv cu si pentru cei care vor veni in Vama Veche, la fata locului, nu aici, pe blog, sau oriunde…:)

Va multumesc si voi astepta cu emotii si bucurie intrebarile voastre!

Posted on

intre pareri de rau si pareri de bine

Ma uit un pic in urma si ma ameteste anul care se incheie. A fost zbuciumat, intens, plin, pe alocuri stralucitor, pe alocuri urat. A fost un an al extremelor.

Imi pare rau ca am pierdut timp, minute, ore, zile, stiind ca le pierd si ca se vor duce naibii si nu voi intelege nimic.  Imi pare rau ca nu am citit mai mult, ca nu m-am dus la un curs la care voiam sa ajung, ca nu am facut unele lucruri dupa intuitia si capul meu si amanarile nu mi-au adus bine. Imi pare rau ca am spus unele cuvinte, chiar daca erau frumoase. Imi pare rau ca nici anul asta nu am fost pregatita sa accept ca unii oameni pot dezamagi si rani cumplit. Imi pare rau ca sunt neputincioasa in fata cancerului unui om drag si ca nu m-am facut medic atunci cand asta mi-a trecut prin cap.

Imi pare bine ca am fost la concert Sting. Imi pare bine ca am trait si m-am lasat sa simt pana in ultimul cartilagiu, chiar daca asta nu mi-a facut bine (doar muzical, acolo am tot scris/compus) 🙂 Imi pare bine ca am investit din nou, cu efort, intr-un nou album. Imi pare bine ca am prieteni langa mine care ma iarta si imi vor binele si ma bucur ca inca reusesc sa-i pastrez. Imi pare bine ca nici anul asta “nu am crescut mare” si ca tot nu am uitat cat de femeie sunt. Imi pare bine ca am iubit, ca m-am iubit, ca am iertat, ca uit.

Imi doresc ca la anul pe vremea asta sa fiu a naibii de fericita 🙂

Va las cu o parte din ce a fost vizibil in 2011 🙂

Posted on

varza, dementa si karaoke

unele zile sunt varza. de vreme, de ploaie, de dureri de cap, de comunicare. pe alocuri mai vine cate o picatura de zambet din ala dement.

dar sa exemplificam

varza: luam o zi oarecare si o situatie absolut banala. toate-s calme, toate-s frumoase. la tine-n port, cum ar veni. da’ cum apele curgatoare sunt pe sistemul vaselor comunicante (asa imi amintesc eu de la geografie), se intampla o furtuna puternica intr-un rau de mai prin munti. si te trezesti, in linistea portului tau muntenesc ca vine peste tine valu’. initial nu-l intelegi. pe urma te suna meteorologii si te avertizeaza. numai ca avertismentul vine dupa ce esti inundat si ud pana la piele.  acum ce sa faci? sa te bucuri ca ai o explicatie sau sa te muti frumusel intr-o alta zona? (sunt buna la parabole, ce mai!)

dementa: duminica am plecat mai devreme spre radio. si cum ma plimbam agale spre metrou, din fata mea vad o femeie cu un copil de cateva luni in carucior. femeia respectiva desface un redbull si soarbe din ele cu sete, stand pe loc. eu ma blochez si cu siguranta ma uit dement. de ras, de faza, de posibil spot, de soare de orice. trec dintr-un pas pe langa si aud in spatele meu, cu un oftat “o sa vezi tu!”. 🙂 no comment

un mic update la MAYAton: seria concertelor continua azi, maine si miercuri. aseara a fost super si o spun altii, nu doar eu, ca cica as fi subiectiva. dupa concertul lor de aseara seara in Iron a continuat cu karaoke. si ne-au facut-o, mie si lui Calian! vorba dj-ului “alina si myshu…something stupid!!” (adica am cantat something stupid like I love you) :))