Dupa 20 de ani la Casa Eliad

Cadoul meu de 8 martie.

S-a intamplat asa: acum cateva saptamani am primit un telefon care ma informa despre o manifestare dedicata femeii si sustinuta de Centrul Cultural Casa Artelor. Eram intrebata daca doresc sa particip in calitate de om-care-canta. Lucrurile au curs apoi dupa tipic. Intre timp aflu ca initiatorul evenimentului este Marius Matache, care vrea sa serbeze femeile minunate din lumea jurnalismului online. Acces exclusivist, pe baza de invitatie, femei una si una. Planetele s-au aliniat perfect.

Si vine ziua evenimentului. Probe. Sala. Sunet perfect. Intimitate. O sala mica si rosie, cu scena cat trebuie. Eu pe ganduri. Imi amintesc de casa aceasta din vremea Casei Eliad. Si ma apuca usor nostalgia. Ca sa imi treaca febra urc si asist la vernisajul expozitiei pictoritei Medi Dinu, aflata la varsta venerabila de 107 ani. Nu e bine. Ma emotionez si mai tare. Beau o cafea. O manifestare se incheie, este urmata de cea in discutie. Incep sa vina invitatele (au fost si domni, cativa, piper peste sarea din bucatele serii). Are loc prezentarea pentru bloggeri si jurnalisti a locului. Ok. Se aduna fluturii in stomac. Un pic rau. Pap ceva din cele interzise, doua guri cat sa ridic glicemia. Apoi cobor la cabina.

CASA_ELIAD_VECHE_ISTORIC_2
Casa Eliad cea veche 🙂

Acum, intr-un film, scena ar arata cam asa: ceata si atmosfera eterica prin care merg eu spre mine, cea de acum 20 de ani. Castigam un premiu si eram invitata pentru prima data la Casa Eliad, o carciumioara pentru artisti, cu scena si toate cele pentru concerte live. “Pe vremea aceea” nu existau cluburi in care sa se cante cu atata usurinta. Imi amintesc si de prima mea emisiune filmata acolo. Mi-l amintesc pe Valeriu Sterian si pe multi dintre artistii cu care acum am bucuria sa impart muzica. Eu cu ochii mari. Sociolog in devenire. Care cateva luni mai tarziu se lasa de cantat. :)))

Se schimba cadrul, gata cu filmul, sunt la cabina, cred ca Make imi face semn ca in 2 minute incepem, aud discursul dnei Alice Barb si merg catre scena.

Timpul se comprima si am avut curaj sa spun asta public. 20 de ani s-au comprimat intr-un spatiu care a inceput sa nu mai aiba timp. Cantam in Casa Eliad, culmea, in aceeasi postura de om cu chitara ca si atunci. Primele 3 piese tremur, dar vine “Cutia pandorei” si incep sa se auda voci minunate.

Primul lucru pe care il tin minte ca fiind cu adevarat real sunt lacrimile de la Luna Patrata. Ale mele, stiti ca nu pot abtine, asta e emotia celor care va asculta pe voi, cei care cantati cu voce tare 🙂

Am cunoscut aseara oameni luminati la minte (asta e expresia mamei si-mi place), am revazut chipuri pe care le am in inima, am inteles ca nimic nu e intamplator in cele care s-au desfasurat, pe scena si in sufletul meu.

Multumesc, Marius Matache, de doua ori: o data pentru jucaria ta aniversara si o data pentru cat te-ai agitat pentru ca toata lumea sa fie bine. Multumesc celor care reprezinta Casa Eliad – Centul Cultural Casa Artelor si care au fost prezenti aseara in mod activ la desfasurarea evenimentului (echipa tare faina!). Multumesc tuturor celor care mi-ati spus “Nu am auzit de tine” sau “Nu stiam de tine pana acum”, urmate de faptul ca va place cate ceva din ce fac (versuri de piese, voce etc) 🙂 Uimirea voastra imi face bine pentru ca nicio intalnire nu e intamplatoare. Nici a mea cu voi, nici a fiecaruia dintre voi cu cantecele mele. Exista un moment pentru fiecare cuvant impartit cu ceilalti. Multumesc prietenelor pentru invitatiile la ceai, pentru flori si pentru imbratisari. Anca, Oana, Raluca, Ileana, Loreta, Amalia – ma bucur de revedere! Daca as bea alcool in perioada asta, as fi pus un pahar cu vin de Samburesti (dietele-s grele, da) 🙂 Na, ca fac si reclama acuma, nu e platita, relax, doar e unul dintre vinurile bune pe care le cumpar de regula. :)))

Alina Manole - foto Giulia production Alina Manole - foto Giulia production

Pentru cine vrea sa citeasca gandurile celor care au fost prezenti, iata mai jos cateva articole aparute deja astazi 🙂 Facebook-ul e mai generos momentan cu ganduri si fotografii 🙂

Daniela Bojinca – Cadou 8 martie

Diana Duca – Seara in care Marius Matache m-a fermecat cu folk

Adriana Sandru –  ziua 8

Meseria de parinte – Cand eram mica imi doream sa cant precum alina manole

Irina Manole – Cantecul e cel mai frumos cadou

Fotografiile de mai jos au fost primite de toate participantele pe un stick, impreuna cu materiale documentare despre Casa Eliad 🙂

Alina Manole - Casa Eliad 2016 Alina Manole - Casa Eliad 2016 Alina Manole - Casa Eliad 2016 Alina Manole - Casa Eliad 2016

Ne citim pe facebook – facebook/AlinaManoleOficial , ne auzim in fiecare marti la SmartFM si stati pe aproape pentru ca azi am mai facut un pas pentru aparitia cartii mele cu ratoiul magic 🙂

Exista femei pe care le vrem singure

alina-manole-fericire

Culmea este ca tema asta nu porneste de la reactiile pe care le starneste concertul “de capul meu”, Necântate, de pe 16 mai si unde deja, dincolo de emotii, se adauga temerea ca nu vor fi locuri destule pentru ce a generat anuntul meu (pentru cine nu stie, cant pentru prima data singura, in Bucuresti, concert intreg, in lista caruia sunt cantece neprezentate niciodata in public)

Are legatura si cu concertul, desigur, dar ciresele simbolice pornesc de la doua discutii pe care le-am purtat cu doua prietene de-ale mele ieri.

Prima dintre ele imi povestea despre faptul ca fostul iubit o suna, la o vreme de la despartire, pentru ca…nimic. Ca nu e dor adevarat cel care te face sa lasi o femeie superba dintr-o…copilarie si apoi sa o cauti doar pentru ca nu te mai simti buricul pamantului. I-am explicat prietenei mele ca este vorba de educatie si, daca tot are un copil echilibrat, sa vada ce-a gresit in relatia cu barbatul cu pricina, care tot copil s-a dovedit a fi. Nu cumva i-a dat prea mult nas si rasfat?

Imediat dupa vorbele impartasite despre egoism si “related”, cealalta prietena imi spune ca si-ar dori pentru mine un barbat atat de special incat inca nu-l poate defini. “Pai si?! Pana il gasesti? Ce ne facem?” – am intrebat-o amuzata – si aici a fost o pauza in dialog intrucat nu, nu-si poate imagina un alt scenariu, mai putin sclipitor decat ceea ce muzica mea si toate colateralele mele i-l imagineaza.

Si atunci ajung sa ma intreb daca nu cumva exista femei pe care le vrem singure. Prietene, nu foste neveste, aici e alta discutie si intreb din perspectiva ambelor genuri. 🙂 Femei faine, cu idei, cu neuroni in buna stare, care fac anumite planete sa se invarta. Nu ne temem, de fapt, ca se “pierd” in momentul in care devin femei-in-relatii? Daca nu mai pot genera idei in momentul in care intalnesc partenerul “acela”? Daca nu ne vor mai acorda timp si atentie asa cum o fac cand sunt singure si cand, desi nu le ajung 24 de ore, vor fi tot timpul Acolo, pentru un gand, un sfat, o vorba?

Le vrem alaturi de partener in lumea noastra? Sau ne plac asa, cand sunt singure, si nu au doza aceea de …”prostie” (zice lumea!) cand abandoneaza mult din timpul lor unui barbat care (tot lumea zice) uneori nu e nici la jumatate de sinapsa?

Da, efectul acestor femei, este altul, mult mai de durata. Si aici intervine un soi de egoism, de-a dreptul explicabil.

In legatura stricta cu imaginea mea din mintea celei de-a doua prietene amintite mai sus, stiu ca, oricare mi-ar fi partenerul, acesta nu se va ridica la inaltimea asteptarilor ei.

Stiu, de asemenea, ca orice “nou-venita” se va simti, la un moment dat, amenintata de amintirea mea din mintea barbatului pe care i l-am lasat. Indiferent cand s-a intamplat asta. Si nu are legatura cu muzica ci cu modul in care aleg sa traiesc atunci cand sunt pereche. Este vorba de atitudine. Este vorba de crestere comuna. Este vorba de…creier si de imaginatie. Este vorba de joaca. Este vorba de iubire in doi, pana la epuizare si criza, dar, la naiba, iubire in viata asta.

Am in jurul meu prietene, femei minunate, care fac lucruri atat de frumoase ca mi se face pielea de gaina cand le aud vorbind si construind realitati, la propriu. Femei care schimba lumea unor oameni. Femei in jurul carora ma bucur sa fiu.

Le vrem singure?

Spun “Da” cu zambet pentru ca stiu, femeie fiind, ca poti pastra alaturi o femeie doar daca o lasi libera sa viseze.

Empatizez un pic si poate deplasat (pot fi corectata), dar daca as fi barbat as spune “DA” cu toata gura pentru ca orice barbat, chiar si intamplator langa o astfel de femeie, are senzatia ca este cel mai bun. Si va ajunge sa fie, daca sta suficient de mult cat sa invete ce inseamna Inalt.

Partea cinica a frustratilor cu “Daca e atat de minunata … de ce e singura?” isi gaseste raspunsul doar in mintea oamenilor inteligenti 🙂

………………………………………………………………………..

p.s. se dedica prietenelor mele, celor amintite mai sus si celor pe care le stiu miscand pamantul cu felul lor de-a fi.

Noapte cu ie

Tare frumoasa seara de Sanziene s-a intamplat sa am. Poate pentru ca era Luni. De fapt…nu….sigur pentru ca era Luni si preambul de sarbatoare.

Am vrut sa fiu spectator. Tot imi doresc asta de cand a trecut lansarea albumului cel nou. Si iata-ma pe seara indreptandu-ma catre galeria de arta Galateca, unde avea loc sarbatoare frumoasa, de ie romaneasca. Am regretat din nou ca am ratacit, in multele mele mutari, ia mea cusuta cu rosu, batrana cat satul din care venea. Mi-am promis (si promit rar) sa sun din nou pe unul dintre culegatorii de folclor din zona Moldovei mele, sa-i reamintesc ca vreau ie ca la mine acasa.

Am vazut aseara cele mai frumoase femei. Frumoase pentru ca purtau ii cu bucurie, ca pe daruri pretioase. O parte dintre ele purtau pe cap coronite de flori…cel mai frumos accesoriu cu putinta pentru femei, din toate timpurile…

In spatiul luminos al galeriei s-a adunat energie din frumusete, istorie si muzica. Am cunoscut-o pe Iulia Gorneanu, directoarea galeriei, o femeie speciala, calda si inspirata, am ascultat un discurs mic si delicat al ambasadoarei Finlandei, absolut minunat, am ascultat si discursul Printesei Lia, i-am vazut pe o parte dintre cei care reprezinta proiectul “La Blouse Roumaine”, am avut bucuria sa-l revad, desi cumva si de data aceasta de la distanta, pe invitatul emisiunii Garantat 100% in cadrul careia am cantat…de ziua mea 🙂 , Catalin Nastasoiu, am ascultat muzica serii din care am ramas fara doar si poate, cu amintirea unei doine superbe cantate de Lorena Oltean, am reintalnit oameni dragi si oameni foarte dragi, inclusiv un spiridus de fata – stie ea cine e – am povestit, am adunat putere si bucurie.

Cu baterii incarcate de frumos am pornit apoi intr-o plimbare prin Bucurestiul racorit de noapte. Mi-era dor de Bucuresti pur si simplu, fara drumuri obligatorii, fara destinatii.

Poemul meu de Sanziene il puteti citi AICI 🙂

Restul e poveste, dintre cele de iunie 🙂

Azi m-as purta pe strazi in rochia mea cu maci rosii ca iubirile…

alina manole

buzunare

buzunare cu hartii, notite, rest de tutun, brichete, cartele de metrou, servetele, maruntis, chitante, bomboane, pliculet de ceai (!), nisip…

buzunare cu amintiri la mine-n inima. ce ventricole?! ce cutii? buzunare! cu fermoar, clapeta, nasture sau pur si simplu cu despicatura de cord.

ultimii 1300 de km inseamna un buzunar plin cu amintiri frumoase. de fapt, nu, nu cu amintiri. cu muzica si oameni. oameni. iubiri. marturisiri. emotii. adevaruri. oameni, cu toate ale lor, cu toate ale mele.

am aflat cum e sa mergi in club si sa ti se para ca esti in teatru. sa fii intimidat de tacere. sa te intrebi in pauza dintre doua piese daca e totul in regula. “e sunetul bun?”. la pauza sa ti se spuna “nu-i asa ca mai veniti?”…si tu stii ca inca nu ai terminat spectacolul si sa nu intelegi…

oameni care tac pentru ca poate au momentul lor cu ei insisi mai mult decat momentul lor cu tine. si canta. despre marea vanduta, despre pitici, despre adevaruri, despre fericirea de luni, despre aripi…

oameni care aleg sa fie cu tine. langa tine, pe scena. in fata ta. cea mai onoranta dintre alegeri.

femei si barbati reali, adevarati, in carne si oase, care stiu sa iubeasca pana la Luna si inapoi.

pe cer, vreme de 4 zile, Luna, asteptand sa-i faci poza la final de intalnire.

si tu, departe de casa, departe de ganduri, departe de alegeri, departe de tine, cu campuri de maci sub roti in cel mai adevarat scenariu de dragoste care iti este dedicat. dragoste de drum. poezie de drum. muzica de calatorie. muzica dinauntru

buzunare cu lumina de la oameni si de la cer.

plecaciune si drag!

 

Culcus de sambata

nu pentru ca e frig ci pentru ca tanjesc dupa liniste am ales sa petrec ziua de sambata acasa. cu carti, ceai, filme, un pic de DTP, cu papa bun “de verde” si cu flori. n-ar mai fi sunat linistit daca adaugam cu barbat si motan, nu? 🙂 norocul meu e ca atunci cand decid sa lenevesc feminin…nu ma contrazice nimeni 🙂

cred ca fiecare femeie are nevoie de 24 de ore de stat cu ea insasi, din cel putin …hai sa spunem 43 de zile cu activitati sociale, casnice, culturale etc. sa nu stie de nimic altceva decat de ea insasi, repet, cu bucuriile mici sau treburile mici si pe care le paseaza de la o zi la alta pentru ca sunt altele mai importante. de exemplu: sa faca ordine in cutiile cu bijuterii, sa-si puna cei mai comozi pantaloni de casa si tricoul ei preferat care nu mai arata bine dar pe care il are din liceu, sa faca patinaj pe parchet cu sosetele cu capsuni, sa danseze in timp ce-si face un sandvish, sa se opreasca sa se uite in oglinda spunandu-si, evident, ca s-a ingrasat, dar sa nu-i pese azi, sa-i pese “de maine”, sa iasa din casa doar daca are chef si nu pentru ca trebuie si cand iese sa se simta cea mai frumoasa femeie care isi cumpara flori, atat de multe incat sa le duca cu ambele brate.

si acestea sunt doar exemple 🙂

in ceea ce ma priveste se mai adauga: sa fumez in sufragerie in timp ce citesc o carte veche de mai bine de 100 de ani, sa ma uit la lalelele verzi pe care le-am luat astazi amestecate cu cele rosii si pe care abia astept sa le vad inflorind, sa testez niste coafuri din codite, sa ma uit la un film romaaantic rau cu lacrimi la purtator, sa dorm la amiaza intinsa in tot patul, pe diagonala, sa vorbesc cu prieteni pe mess, sa fie ora 11 seara si sa ma gandesc ca am o noapte intreaga inaintea mea in care am ales sa nu stiu de nimic altceva decat de mine insami. da, se adauga gandurile la lansarea de pe 2 iunie, la afis, fonturi, formate, fabrica de discuri, playlist-ul de concert, dar toate sunt cumva intr-un pachet “de voie”. saptamana viitoare va fi intensa…dar “la asta ma gandesc maine” 🙂 in plus, am primit o veste frumoasa, “fix in seara asta”, care ma ajuta sa respir un pic…

gata, ma intorc in culcusul meu de femeie, cu un pahar de vin rosu, o tigara, ganduri in dezordine pe care nu le bag in seama si linisteeeeeee…

 

 

ce au, draga, barbatii care gatesc?

aseara scriam pe facebook asta: “Pagina unui magazin on-line s-a impartit in doua. Cadouri pentru Ea si Cadouri pentru El. Pretextul e “valentinul” de pe 14. Conform site-ului respectiv, pentru vineri pot sa-mi doresc urmatoarele: placa de par, epilator, masina de spalat vase. Pentru El oferta e asta: televizor led, iphone, masina de gaurit. Nu m-au nimerit deci: vreau si iphone, vreau si o bormasina din aia beton ca sa agat tabloul in timp ce el imi gateste o friptura la cuptor

(iphone-ul era de context, tot samsung mi-as dori 🙂 )

unul dintre comentarii a fost strict legat de ideea barbatului care gateste. “suna bine ideea“. din punctul meu de vedere…suna normal.

asadar… ce au draga barbatii care gatesc?

din punctul meu de vedere au, in primul rand, nevoi naturale de hrana. in al doilea rand … cred ca au mame normale 🙂 (ma voi explica mai tarziu)

am intalnit barbati pe tot palierul de implicare gastronomica: de la “nu stiu, nu fac, nu ma pricep, face nevasta” la “gatesc mai bine decat nevasta“. i-am apreciat mai mult pe unii decat pe ceilalti? nu, pentru ca nu erau acasa la mine 🙂 in ecuatia altcuiva te preocupa mai putin lucrul asta. cand insa esti in cuplu situatia se schimba. nu stiu cum as reactiona daca barbatul de langa mine nu ar dori sa faca nimic cand vine vorba de bucatarie. nu mi s-a intamplat pana acum dar stiu un lucru extrem de important pe care cred ca il stiu toate femeile: timpul e la fel de pretios si pentru mine si pentru el. un task impartit la doi inseamna un timp castigat pentru fiecare. sau doua taskuri desfasurate in acelasi timp (exemplu: el pregateste masa, eu pun rufe la spalat).

de asemenea, cred ca barbatii care nu gatesc sunt de fapt exceptii. exceptii ale mamelor care i-au crescut in mitul “e baiat, nu trebuie sa invete” si a partenerelor care, din dedicare, dragoste sau o doza consistenta de prostie, cred ca gatitul este avatarul exclusiv al femeii . retineti ca acesta nu e un discurs feminist. e vorba doar de o impartire fireasca de atributii. si de cuplu. normal, din perspectiva mea. 🙂 si daca intr-adevar nu stie si e impiedicat…nicio problema, se mananca salate si oua fierte pana se dobandesc primele abilitati. sau se incalzesc semi-preparate la cuptor. adica nu se mai cauta scuze 🙂

pe vremuri, cand barbatul era singurul aducator de venituri, cratita putea fi considerata compensatorie. acum insa, cred ca diviziunea muncilor de natura casnica este necesara. si daca partenerul nu reactioneaza…si voi sunteti atat de orientate catre universul casnic…lasati-l doamnelor cu hainele nespalate si cu frigiderul gol. puteti lua masa in oras cateva zile, cu cate o prietena, vorbind despre muzica, teatru, carti si moda, in timp ce va invata cum functioneaza masina de spalat si aragazul, pe care din comoditate si alint nu le-a remarcat pana acum 🙂

nu e discurs feminist. e vorba de un echilibru necesar. in plus, nu ar mai ofta nimeni cand personajele unui film gatesc impreuna si totul pare atat de sexy. ei bine…nu pare! chiar este 🙂

cafea cu ghiul

hazul, frate, e in mishtouri! ii vezi pe astia mai poeti asa? calca-i pe cap sa vezi cum le iese zeama! au buba la cap, ai naibii, se dau mai sus, cica “citesc”, se intalnesc intre ei, vorbesc din dex de fitza. se dau destepti, da-i in pu… mea de fraieri. frate, eu stiu ca ma urc in masina si ajung unde vrea muschiul meu, ma vad cu “ai mei”, mai un meci, mai o bericica, mai o treaba, ca stiu pe unu’, il vrajesc io demult sa facem o susta impreuna. uita-te la distrusii astia cum citesc prin cafenele, mai ales femeile, frate, astea trebuie sa si-o traga nu sa ofteze in hartii, sa faca bani sa-si ia si ele o tableta ceva, eu ma relaxez pe buda citind cartea tehnica de la beemveu, stii cum ma trece? si pe urma-s fericit, ma duc sa-mi iau femeia de la mall s-o duc la o carciuma mai de fitza asa, mai un club din centrul vechi, un dans, o palma la cur ca sa stie de stapan. unul de la bloc ma luase ca sa dau muzica mai incet cand vin acasa ca-i doarme copilul. da’ ce? i l-am facut eu? desi e buna nevasta-sa, mai incerc peste vreo luna ca prostu pleaca la briuxel cica, zicea maica-mea “n-ai putut sa citesti si tu la viata ta, ajungeai departe ca esti baiat destept”, pai acu pot ajunge si in tenerife i-am zis fa femeie, am bani si-mi permit sa fac mishto de toti penibilii astia de-i vad rontaind un biscuite, las-o dracu’ de poezie, eminescu avea rime de doi lei, as fi putut sa fiu si eu poet, ia! “vinon codru la izvoru, eu pun cortu, tu cu tortu”, “tortu”, huh, se intelege, sau aia cu…cobori in jos, asta ii zic io femeii cand vreau sa ma simt bine, frate, e bine cand ai cu ce si cu cine, ca daca nu fac eu mishto fac altii si asta nu se exista, hai, te pup frumoaso, citeste acolo, citeste in timp ce bei ceaiul ala, mai bine iti faceam eu cinste cu o dulcetica in particular, ai deschis si leptopu’, ia-l in brate daca n-ai avut noroc de un baietzas ca mine, hai pa, te pup!

*acest text e pentru mintea celor care citesc in metrou, in cafenele, acasa, in lumea lor aia faina. sa ramanem acolo 🙂

dedicatie pentru o printesa si pentru zanele femei

vine Luna Plina de iunie, cea mai plina, cea mai aproape de pamant, cea mai stralucitoare….va dati seama cum va fi duminica?!

tot duminica sunt Rusaliile, care sarbatoresc zanele mai naravase….iar duminica spre luni femeile ar trebui sa aiba mai multa treaba decat de obicei pentru ca luni e sarbatoarea Sanzienelor….impodobiti-va casa si perna si parul chiar daca sunteti maritate si/sau fericite, sarbatoarea aceasta are in ea ceva magic! 🙂

o succesiune superba, asa-mi pare mie si da, stiu, nu numai mie…vor fi zile minunate in care va doresc sa vorbiti cu cei dragi, sa le rezervati un moment in care sa le trimiteti gand bun si sanatos, in care sa iertati si sa iubiti, in care sa fiti blanzi cu voi insiva!

n-as numi dispozitia mea de acum “romantism”, doar …”liniste”, din aceea de lac adanc de albastru pe malul caruia danseaza in cerc zane nebun de frumoase 🙂

si pentru ca astazi este ziua unei Printese – licurici care mi s-a lipit de suflet asa…firesc si frumos…o dedicatie pentru ea si pentru toate femeile minunate pe care le am in viata mea si Doamne, ce bine ca sunt multe! 🙂

eu si noul meu cantec

unele intalniri lasa un fluture in urma, altele lasa un curcubeu, altele lasa cuvinte. pentru fiecare dintre acestea ma bucur la fel, fiecareia ii corespunde un alt cantec, un alt zambet atunci cand sunt pe scena, un alt algoritm de a simti si canta. acum am in minte mai ales piesele noi care s-au scris (iara nu le-am scris eu, ca stiti ca impart si cu cerul) si care-mi aduc un freamat aparte. s-au adunat in ultima vreme cateva care-mi aduc culori in obraji, satinate.

“s-a scris” un cantec nou mai devreme. e o poveste ca pentru cei mai copii dintre toti adultii. adica pentru cei care stiu sa se joace. cu adevarat Stiu.

mi-am pus un pahar cu vin rosu, cantecul pare ca sta la masa cu mine. e un soi de perversiune muzical-amoroasa intre noi. ne cunoastem deja, putem sa ne facem bine, la fel cum putem sa ne facem rau. el stie ca lucrurile se aleg cumva, eu aleg astazi sa-i acord intreaga mea atentie. maine isi va schimba un acord si imi va da de stire pentru a fi sigur ca da, am inteles.  in timp, dupa ce ne vom acorda suficient, vom aparea in public, pentru ca SI acolo (iata perversiunea de care scriam mai sus ) ne este totul permis.

am avantajul ca stie ca sunt cea mai minunata dintre toate femeile care-l puteau scrie. are dezavantajul ca el sa nu-mi fie de ajuns …

da, unele intalniri lasa cuvinte in urma….

altele…nimic 🙂

Senzational! Primul concert pentru adulti din Romania!

Hohotesc de ras in timp ce scriu aici, am o stare minunata si ideea can-can-ista mi-a venit inca de dimineata 🙂

A fost anuntat concertul de saptamana viitoare, de joi. Textul a fost scris frumos, in linia muzicii mele si a ceea ce gasesc cei care au chef de sinceritati dezarmante.

Cum ar fi sunat insa anuntul scris ca pentru … alti oameni? 😀

Incerc, desi empatia mea are si ea o limita:

Senzațional! Primul concert pentru adulți din România!

Lasă partenerul acasă, vino singură sau singur la primul concert pentru adulți din București si primesti 2 ore de muzica erotico-jazz.
Despre femei superbe, bărbați care “pot”, cupluri nonconformiste, animale de companie, declarații incendiare, sex, scandaluri cu pitici si fantezii invizibile, toate pentru voi!

😀

😀

Sau, daca ma gandesc la afis si la faptul ca realizatorul lui a dorit sa ne puna chipurile acolo…

Senzational! Primul afis din istoria “Cvartetului magic” cu chipuri de oameni!

Pare mai soft al doilea…nu ma pricep….si nici eu nu mai inteleg nimic 😀

Nu stiu de ce acum mi-a venit in minte coafeza mea, o doamna simpatica pe la vreo 65 de ani, care intrebandu-ma ieri, cand m-a vazut ca stranut, “aveti alergie la ceva?“, a primit raspunsul spontan “da, la prostie“. Chipul doamnei, de nepretuit 😀 Mintea mea…superba! 😀

Revin totusi la ale mele si ale voastre, oameni destepti, deh.

Avem concert pe 30 mai in Bucuresti, in Puzzle. Clubul se afla in Piata Victoriei, in rondul maaare cu banci si blocuri uriase. La parterul unuia dintre blocuri, langa Millenium Bank, o sa vedeti (sper) si un afis care, de data asta, ne cuprinde pe toti. Daca pe mine nu ma veti recunoaste sau habar nu aveti cum arat, ma bazez pe Raul, Nasu’ sau Teddy…

Azi e ziua cu rasete multe, mi-e clar. O parte din ele se datoreaza faptului ca ieri am avut o aniversare superba. Ca si alataieri. Desi alaltaieri nu mai stiu pretextul aniversarii dar ce-a iesit…yummy 🙂

Va las cu afisul “Concert pentru Adulti” ca e dragut tare si pe oamenii de acolo de langa mine ii iubesc mult de tot. Concertul se afla pe facebook cu detaliile toate, ce va mai spun este ca ora 20:30 inseamna maxim 20:45. Nu de alta, dar poate dupa concert vreti sa prindeti metroul sau sa mergeti la o terasa…sau sa mai stam de vorba la o cafea … 🙂

P.S. As pune si ceva muzica, dar nu ma pot decide intre una si alta…hm…hai sa fie amandoua si boxele la maxim!!!