Acum cateva zile scriam despre violenta domestica. Incercam de fapt sa scriu despre asta, dupa o serie de intamplari succesive care mi-au aratat ca lumea de langa mine e inca in regula…
Ca raspuns la acest articol, o prietena comenta pe facebook: “mult mai grav mi se pare actul de violenta extrema asupra copiilor….femeile pot riposta, copiii nu!“. I-am dat dreptate, apoi mi-a tot sunat in cap faptul ca parte dintre adultii-victima sau adultii-agresori au fost copii al caror context de familie a avut componente agresive (fizice sau emotionale).
Astazi am citit in descrierea unui material adresat bloggerilor urmatoarele: “Nici nu știm cum să începem, pentru că este un subiect foarte delicat. Un subiect despre care n-am crezut c-o să-l abordăm vreodată. Și nu pentru că suntem reticenți la astfel de subiecte, ci pentru că n-am crezut că există așa ceva. Este trist, foarte trist“. Da, este cea mai sincera descriere si o stiu. Campania la care se facea referire se numeste “Copiii fara eticheta”
Aleg greu campanii in care sa ma implic, poate pentru ca sunt mai mult artist decat blogger. De data aceasta insa o fac cu toata inima.
Cateva date de sondaj (aici sociologul de mine e trist de rezultate) arata faptul ca 38% dintre parinti recunosc abuzul fizic asupra copiilor in familie si ca 63% dintre copii afirma ca sunt batuti acasa de catre parintii lor. Pentru multi dintre parintii intervievati o nuia sau o urecheala aplicata nu inseamna abuz fizic…ci un act de corectie normal. Nu stiu pentru cati dintre parintii care citesc rezultatele lucrul acesta au reactia “ei, si ce mare lucru daca ii dau o palma“…sper ca pentru prea putini…
Dincolo de date exista insa experiente personale. Despre asta voi aminti aici. Da, din pacate stiu cum arata un adolescent ca rezultat al unei educatii facute cu palma. I-am vazut angoasele, trauma. Va fi un adult cu probleme de rezolvat si ii doresc sa poata face asta. Cunosc femei adulte ai caror parinti au optat, unul prin tacere, altul prin executie, pentru corectii fizice. Cunosc si barbati adulti batuti in copilarie care inca sufera si inca traiesc cu furie inantru. In vremea copilariei nu, nu au avut cum sa riposteze… Fiecare dintre adultii la care ma gandesc sunt ceva mai tristi, mai frustrati, mai apasati.
Nu exista numai forme fizice de abuz si cred ca abuzul emotional este subestimat…
Am cunoscut mult prea multi adulti a caror copilarie a fost marcata de “Nu esti bun de nimic“, “Uita-te la tine cum arati“, “N-o sa faci nimic in viata asta“. Nu voi putea intelege niciodata cum un parinte poate face asta unui copil. Ii voi numi doar “nascatori de copii”…ca parinti…nu pot…
Pentru cei care sunt mai sceptici si nu isi pot imagina prea bine cam cum e actul de violenta asupra unui copil voi sugera un exercitiu de imaginatie.
Aveti 80 de cm inaltime…cam cat piciorul unei mese de bucatarie. Nu ajungeti inca sa vedeti ce e pe masa. Un om-mare sta in picioare langa voi si va doare gatul cand va uitati in sus. Il iubiti mult, nu stiti exact de ce si cum, stiti doar ca il iubiti si gata. Si in timp ce va uitati in sus, primiti o palma care va da jos. Sunteti si mai mic. Si doare al naibii. Motivul pe care il auziti: “pentru ca ghimnde silopter“. Nu intelegeti ce inseamna cuvintele acestea pentru ca nu v-au fost explicate niciodata. Sau poate nu vi se spune nimic si auziti doar un urlet, atat de tare incat va acoperiti urechile…si pentru ca faceti asta mai primiti o palma…
Stiu, sau sper, ca pentru foarte multi dintre cei care cititi acum, acest exercitiu e inutil, ca nu va puteti imagina sa dati intr-o fiinta mica, ce nu stie cate stiti voi despre viata si care nu e vinovata pentru nimic din ceea ce parintii vostri poate au facut, sau sefii de la birou…
Stiu si sper ca, daca aveti bloguri si pagini de facebook, sa promovati aceasta campanie.
Femei, barbati, stiu ca traim intr-o tara in care unul din proverbe spune “bataia e rupta din Rai”. S-ar putea ca semnificatia acestui proverb sa fie alta decat ni s-a spus. Poate semnifica faptul ca “bataia” a fost rupta din Rai si coborata in Iad, acolo unde ii este locul.