Jurnal de album 2014 – fila 3

Am avut dreptate in “fila 1”. Sansele sa scriu la finalul fiecarei zile de lucru sunt mici. Ritmul este intens si seara aproape adorm in metrou in drum spre casa. Apoi mai am un val de energie, mic, cat sa pap ceva si sa ma pregatesc de somn. Insomniile in perioada aceasta sunt o vaga amintire… 🙂

E o atmosfera atat de frumoasa incat din cand in cand ma uit in sus. Stiu eu de ce. Mi-e greu sa descriu.

Voi scrie insa despre un detaliu, pe care voi incerca sa-l descriu cat mai bine pentru cei care nu stiu cum se intampla lucrurile la inregistrari 🙂

De obicei, la inregistrarea unui album, se inregistreaza un “ghid audio”. Voce si chitara, pentru fiecare piesa, cu metronom pentru standardizarea oricarei activitati ulterioare. Apoi, muzicienii, in functie de infrastructura disponibila la studio si in functie de propria lor disponibilitate de a fi prezenti in studioul de inregistrari, incep sa inregistreze “partile lor”  – pian, bas, tobe, chitara etc. (se incepe cu sectia ritmica, acum am enumerat aleatoriu).

Ei bine, la Victor, avem posibilitatea de a inregistra simultan cel putin 2 instrumente. In cazul nostru, cel putin inseamna 3: tobe, contrabas si pian. Fiecare in sectorul lui, in “borcanul” lui, cu castile pe urechi, cu metronomul ca reper.

Cand insa m-am gandit la posibilitatea de a “sta” degeaba cat as “canta” in urechile lor 1 data, de 2 ori, de…n ori, la fel de fiecare data, cu aceeasi inflexiune ca intr-un moment zero de inregistrare separata de ei a “ghidului”…mi-am dat seama ca s-ar pierde o chestiune de emotie care sa circule si sa se imprime in atmosfera piesei.

Asa ca m-am instalat in cabina lui Victor, cu microfon si chitara. Fiecare “dubla” a insemnat, daca vreti, cantare live. Aceeasi piesa de 2-3- ori. Sau de 7. Cu pauze uneori pentru redefinit o stare. Cu pauza de auditie. Am auzit de multe ori “mi-a venit o idee”. Si ideile sunt puse in aplicare. Normal ca vocea si chitara vor fi trase separat apoi, in conditii de “borcan” (am zis ca “borcanul” inseamna o camera izolata fonic?…) dar energiile care au circulat in intervalul 10 -19 in fiecare zi…sunt de nepretuit.

Am cantat asadar live, de dimineata pana seara. Seara, nu doar ca picotesc pe drumul spre casa, dar nu prea e indicat sa mai vorbesc asa ca tac cuminte. 🙂 N-am cantat nicio secunda “doar sa auda baietii versurile si frazarea”. Am cantat ca si cum am fi pe scena. Cu totii.

Acest detaliu nu face albumul nostru mai bun sau mai special in termeni tehnici si in raport cu albumele altora. Nu ne intereseaza asta pe niciunul. Acest detaliu face ca albumul sa fie unul “trait”  si pentru asta ma bucur.

Astazi ne intalnim un pic mai tarziu la studioul lui Victor. Ma bucur ca am dormit mai mult? Oh, Doamne…da! 🙂

Iata si doua imagini

Un moment de auditie

Un test de microfon, pentru ca se cauta “cea mai buna pozitie” in fiecare dintre spatiile disponibile pentru inregistrari 🙂

un soi de miracol

cand auzi despre miracole uneori esti rezervat. sa fie in mintea omului care le povesteste? sa fie intr-adevar acea incredibila Intamplare? oscilez si eu in gasirea unui raspuns cu atat mai mult cu cat vineri seara am avut senzatia ca s-a intamplat un miracol…altfel nu as fi putut urca pe scena, la modul cel mai…propriu cu putinta. trec printr-o perioada grea. as putea-o descrie si o voi face cand va fi momentul potrivit. astazi insa nu.

fizic nu credeam ca voi putea urca pe scena si sa raman dreapta pe scaun. emotional nu mai zic. apoi a inceput concertul in fata a incredibil de multe suflete pe care cred ca soarta le-a adunat special acolo. cu baietii de pe scena impecabili, cu o energie care imi sprijinea orice nod din gat. cu un sunet perfect pentru care trebuie sa-i multumesc lui Albert. cu mine simtind ca primesc din partea celor din fata mea fiecare zambet sau privire sau serie de aplauze ca printr-o perfuzie invizibila astfel incat sa rezist, pe bancuta mea din fata microfonului. cu intrebari din partea celor din fata mea, ca raspuns la provocarea adresata doar lor. da, un soi de terapie.

dupa ce-am coborat de pe scena am simtit ca tot ce s-a intamplat acolo a fost atat de bine pentru ca binele venea, pentru prima data in ultima saptamana, si din afara mea. pentru ca dupa tot uratul incredibil, aveam o pauza, mica, de Bunatate. vineri seara mi s-a intins un buchet spectaculos de maini fara sa se ceara nimic altceva decat sa fiu eu, cu toate ale mele, in care muzica nu e masca…

nu am cuvinte suficiente de multumire. pentru 2 ore, vineri seara, m-au salvat 100 de oameni acolo in Vama Veche si in acele 2 ore m-am simtit in siguranta, iar asta e un miracol in fata caruia Viata in sine s-a dat un pas inapoi si a tacut la malul marii.

in pasi mici acum trebuie sa anunt si ce vine in materie de concerte.

vineri vom canta din nou in Vama Veche, de data aceasta la inchiderea Festivalului de fotografie “Vama sub Lumini de Oscar“. pentru cei care doresc sa vina la concert si nu sunt cursanti lucrul acesta va fi posibil, in schimbul unui bilet. asa ca portile nu sunt inchise daca sunteti prin zona.

duminica, pe 26 august, vom concerta in apropiere de Pitesti, la muzeul Golesti. e la o aruncatura de bat de multe orase in care sa ajung presupune multe chestiuni organizatorice care nu se rezolva de fiecare data…asa ca daca sunteti in imprejurimi, va astept. ora exacta nu o stiu, sper sa aflu detalii in curand…

va doresc o saptamana linistita, cu oameni Buni alaturi.

(am spus ca voi scrie intrebarile din timpul concertului…se va intampla asta dupa ce recuperez insa chitara si foile, cer ingaduinta inca o zi sau doar cateva ore…si voi scrie si despre concertul lady gaga la care am ajuns joi.)

arhive de timp

timpul se comprima ciudat, pachete cu luni de zile se arhiveaza parca, din cand in cand scot fragmente din memorie. pe masura ce trec zilele fragmentele devin mai putine in multitudinea de clipe care trec in asfalt. asa imi dau seama ca am o problema.

mi-e dor sa deschid geamul si sa vad un munte. pe munte nu mai urc de niste ani, nici macar asa, cuminte si fara efort, pana pe varf de ceahlau. de niste ani nici nu prea am avut concediu/vacanta, cu 3 exceptii (trebuiau sa fie 3), din care doua au insemnat asfaltul unor capitale superbe. motivul muncii fara sef devine din ce in ce mai mult o scuza jenanta in fata demobilizarii. in perioada aceasta spun ca daca a pierde un contract al carui profit inseamna bani e mai important decat a castiga in cateva zile liniste si odihna si caldura numai buna de rezistat in inca ceva luni de munca, atunci traiesc in alte norme decat cele ale sufletului. iata, ma razvratesc 🙂

da, ceea ce m-a salvat, la propriu, sunt plecarile cu concert. probabil ca daca as fi mai putin emotiva si mai putin stresata de cum se intampla actul meu artistic atunci as considera si ca sunt in mini-vacanta si poate as percepe altfel ruperea de bucuresti. de cele mai multe ori insa “merg cu treaba”, noroc cu caldura oamenilor langa care ajung, caldura ce ma ajuta sa mai rezist putin.

dar da, visez la momentul acela in care sa ma trezesc dimineata, sa deschid geamul (sau usa unei camere care da spre terasa) si sa simt aer curat, sa beau cafeaua alaturi de cel drag, sa lenevim, sa facem dragoste, sa ne plimbam, sa uitam ca va trebui sa ne intoarcem pe asfalt…

a! si poate sa si ploua putin…

bun baiatul, n-am ce sa zic…

…de baiatul Dragobete e vorba. bine, va fi vorba si de teddy la final de articol pentru ca ii pun surpriza de ieri cu filmarile de la drum 🙂

a fost o zi tare plina cea de vineri…mai intai clipul “astazi nu vii”, facut de teddy – tudor olaru -basistul (si doar am zis ca vorbesc de el la final! :D) pe care l-am pus la ora fixa, 15:00, pe pagina oficiala. de facebook.  bateam din pinteni si rabdare ioc pana la ora cu pricina, dar am stat cumiiiiinte si m-am conformat orei stabilite tot de mine, aleatoriu 😀

pregatirile de concert…mi-au mancat o gramada de timp pentru ca voiam sa repet piesele noi pentru aceasta seara in loc sa-mi aleg rochia. ma certam eu cu mine cum ar veni 🙂 pana la urma Femeia a invins si jumatate de ora mi-am rezervat doar pentru analizat oferta din dulap. evident, ultima jumatate de ora de dinainte de plecare…

probele au curs usor, fara probleme…unele chestiuni minore care n-au mers “unse” au existat, dar zambet garantez ca am avut toata seara si am avut in fata cui sa-l etalez corespunzator. chestiune minora, de exemplu, a fost ora de incepere a concertului….pe afisul facut de noi era trecuta ora 21:00…pe materialul care a plecat din partea clubului era 20:30. cum ar veni, noi n-am intarziat 🙂 la 9 si 2 minute am inceput…de obicei asteptam sfertul academic si apoi ne urcam pe scena 🙂

oricum, inceputul ne-a (sur)prins cu un club plin…evident iarasi nu am avut masa de artisti pentru ca a fost cedata platitorilor de bilete asa cum e frumos 😀 cu atatea evenimente in bucuresti, evenimente mari, faptul ca au existat multe suflete care au ales sa vina sa ne vada pe scena e mare lucru 🙂 le multumesc cu zambetul meu cel mai frumos 🙂 in plus, le multumesc si pentru ca au cumparat cd-uri, caci pirateria e in detrimentul oricarui artist 🙂

de cantat am cantat doua piese ne-cantate demult (amantele si niciodata inger), doua piese noi (“cine pleaca primul” si “cantec de impacare“) si de jucat ne-am jucat…si am avut si cu cine pentru ca doar am mai spus, publicul meu e unul destept!

fotografii s-au facut, s-a si filmat, vedem cum gestionam bazele de date vizuale si anunt, distribui, etc.

am primit multa energie in seara aceasta. am dat destula insa pentru ca ma vad acum, la 02:35, ca-mi scad resursele de la minut la minut. da’ a fost atat de frumoooos…..ioi…am senzatia ca a fost unul dintre cele mai “pline” concerte din ultima vreme. “plin” in sensul acela de consistenta pe care o simt cand vine vorba de a papa o amandina in plin regim 😀 vorba unei prietene: “faci tu ce faci si tot la amandina ajungi“… 😀 serios acum…a fost Altfel! asta spun din postura de a fi pe scena…sper sa fi fost la fel si pentru spectatori

am revazut si cativa prieteni pe care de anul trecut nu i-am mai strans in brate…si am primit si primul martisor si flori de primavara….zambile si frezii…cumva a venit primavara pentru mine azi…

am glumit mult in aceasta seara…dovada ca am avut si emotii enooorme si bucurie muuulta ca am cu cine sa comunic, ca cei din fata mea sunt oameni deschisi la minte, femei si barbati deopotriva.

cineva mi-a spus in aceasta seara ca peste granita, acolo unde locuieste, degeaba ar incerca sa traduca versurile pe care le scriu, caci s-ar pierde din semnificatie. ii dau dreptate si spun cu sinceritate ca nu stiu cand voi renunta la limba romana…nu vreau inca sa intru intr-o linie pe are o tot vad, in care orice roman e mai valoros daca se exprima muzical in limba engleza, in care like-urile si vizionarile curg pe youtube (si) pentru acest motiv.

divaghez cu gratie…e tarziu 😀 trebuie sa imi pun ceasul sa sune caci maine voi fi prezenta la preselectia de voci pentru scoala danei dorian. in juriu. va fi o atmosfera minunata, cu ras mult si prietenie destula, cat sa topeasca emotiile oricarui candidat. credeti-ma pe cuvant!

apoi, luni, plec. 4 zile dispar din romania, ma duc intr-un loc frumos, in care nu am mai fost niciodata. am insa de acolo o amintire veche, adusa special pentru mine, sub forma de fluture. de acum…12 ani oare?! 🙂

si ca veni vorba de fluturi….miercuri, pe 29, va trimit in locul meu la concertul Butterflies in My Stomach de la Club A. va fi frumos tare!

gata, inchid ca ma prinde ora 3 pe blog 🙂

acum 12 ore puneam pe net o secventa de viata si de muzica. vizionare placuta 🙂

de unde rezulta ca…

…iarasi nu vine sfarsitul lumii. acuma…eu am stat pana cand a inceput ziua fatidica, aproape ca m-a prins concertul pe scena (sau chiar era 12 cand am terminat? ca nu mai stiu!), dar n-am primit niciun semn cum ca de azi gata! ba mai mult, dupa ce m-am indulcit cu ciocolata cu cirese si mi-am aranjat trandafirii si freziile undeva aproape de laptoapa, parca-parca as zice ca nu mai vine napasta! 🙂

am avut concert in joy. pacat de niste detalii care au scapat la categoria investitie in sunet. sa nu intelegeti ca nu e! doar ca mai e de lucru, ca in muuulte locuri. muuuuuulta lume, cunoscuta sau mai putin cunoscuta, o masa care a fost ca in visul meu de dupa-amiaza (pe facebook am povestit), caldura cat cuprinde si rasete multe pentru ca ne-am jucat teribil. pentru cine nu a fost trebuie sa precizez ca joaca de piesa care se numeste  “asa si-asa” are mai nou o varianta pop…nu vreti sa stiti cum e 😀

am cantat in formula completa ritmica (si cu ovidiu adica) si am facut glume multiple, mai ales la adresa mesei de care scriam mai sus. glumele, evident, le-am priceput noi toti ceilalti. poate e doar o chestie de empatie, poate doar una de inteligenta 😀

experienta in sine de concert a fost foarte frumoasa si ma bucur de venirea celor care fie n-au mai venit demult, fie au tot promis ca ajung si iata, au ajuns, la folk-jazz-ul meu, pe care-l cresc si-l cocolosesc si cu care ma laud. copil, deh! stilul, nu eu 😀

acum ma simt ca in aproape fiecare noapte de dupa concert. plina de energii, cu zambet pe Dinauntru, fericit de obosita.

e 1:53

dodo doarme langa mine

buna dimineata 🙂

detalii bijutericoase si muzicale

n-am povestit de concerte, nici de cel care a fost nici de cel care urmeaza. si trebuie sa povestesc si de ziua de sambata un pic.

o iau metodic 🙂 concertul de la Music Hall a fost concertul lui rosu-verde. asta suna de poveste un pic, nu? cu imparatul rosu si imparatul verde… 🙂 pai a fost asa: eu imbracata in rosu-verde, cablurile chitara/microfon – rosu/verde, primit dar de floare foarte rosie si cu frunze mari si verzi, primit dar cutie de bijuuri verde cu rosu si buburuze pe o frunza, deci rosu cu verde…:) un accent alb de la 3 trandafiri a fost asa, de contrast 🙂

cum a fost concertul pentru cei care nu au ajuns/gasit/dorit? ca artist, locurile noi te golesc un pic de energie. cresc toate consumurile 🙂 locul e fain, mare, poate deveni cozy datorita meselor si taburetelor de piele, sunetul e bun, piticii umbla liberi, iar gazdele sunt simpatice.  atmosfera a fost asa…linistiiita si dragastoasa (cred ca a fost concertul unde am vazut cei mai multi imbratisati) 🙂

urmatorul concert e tot luna asta, pentru ca februarie merita sarbatorit: e capos, bulversant, ba iubeste ba lasa, ba are accent american, ba vorbeste romaneste. in plus, e ‘al mai mic si cred ca si un pic frustrat. compenseaza el prin altele, dar…doar 28?! 🙂

26 februarie 2011, concert “Luna Amantelor” – Alina Manole et comp, Clubul Taranului, ora 21:00 (compania integrala va fi anuntata ulterior)

acuma despre ziua de ieri. discutii faine au fost? au foooost! munca serioasa a fost? a foooost! activitate de creatie a fost? well….din plin. la categoria creatie, am un prieten drag mie care stie sa manuiasca “plastilina” numita fimo, scotand din ea fel de fel de chestii simpatice pe care le cumpar de obicei de pe la targuri. cercei, ineluse, medalioane etc. si ce ne-am gandit noi? sa fie asta pretextul de stat la povesti. si sa ne ocupam napoleonian de mai multe chestii in acelasi timp. adica sa si vorbim, sa ne si relaxam, sa si scoatem ceva cu manutele astea  😀 a durat cateva ore bune. la un moment dat am luat pauza de vorbe, fiecare in patratelul lui (la propriu) de lucru. si a fost la naibii de bine sa nu fie ganduri, sa fie zambet si liniste. o sa va arat si ce telefonul meu nu a stiut sa fotografieze ca lumea (utilizatorul prost, deh) , ca rezultat a 5 ore de activitate.

ne-am premiat monstruos cu ciorba a la alina si o fasole cu 3 feluri de afumatora cu muraturi tot brandul propriu. ca trebuia sa ne hranim si fizicul, nu? 🙂 poze cu mancarurile nu va arat, ca vi se face pofta. (da’ tot o sa-mi deschid eu carciumioara mea cu 7 mese…!)

premiul numarul II a fost un pic de muzica, la doua chitari. am cunoscut ieri o takamina care m-a pus pe ganduri serios…au unele chitari o vibratie asa faina…

bun, am zis de poza? pai sa fie o poza! 🙂

joaca de sambata

sa fie si un pic de muzica…:)

ne vedem diseara de la 6 la 8 la Radio Lynx 🙂 luna patrata -radio