Jurnalul cartii mele de povesti – Capitolul 4 – Lansarea lui Adalbert

adalbert

Din 2009 incoace am lansat 4 albume proprii si m-am ocupat de lansarea a inca vreo cateva care nu mi-au apartinut. Inveti din greseli, cauti solutii, faci conexiuni, stii care sunt pasii.  Pentru lansarea cartii nu aveam decat un background de evenimente muzicale. Conferintele nu se pun. Teoretic mergi pe aceeasi linie, dar apare “problema”. Aia mare, care te panicheaza un pic (mai mult): publicul caruia i te adresezi nu e format doar din adulti. Oamenii-mici-pitici au reactii oneste, spontane, imediate. Ce sa le spui? Cum sa le prezinti ratoiul? Nu sunt parinte de copil ca sa inteleg ce gandesc si ce simt. Acestea sunt intrebari si dileme care m-au chinuit in toata perioada de pregatiri de lansare.  Acum, tarziu in noapte, cu durerea de cap fireasca si cu macar inca vreo 2 ore de muncit inainte, trag aer in piept si spun ca …nu trebuie sa le spui nimic oamenilor-mici-pitici din ce nu iti spui tie, om-mare-si-pitic, de cand ai scris cartea. Si anume ca ratoiul e ca orice copil care viseaza. Si ca si adultii viseaza, chiar daca altfel sau…la fel dar nu vor sa recunoasca.

Pe scurt, lansarea a avut un loc frumos, Gradina cu Filme. A avut muzica si pentru oameni mari cu copii, si pentru oameni mari fara copii si pentru oameni mici-pitici (de la Andries la Gasca Zurli). 🙂 A avut sampanie fara alcool ca parintii trebuie sa ramane in stare de trezie. Nu a avut dulciuri si fursecuri pentru ca sa nu se strice obiceiul mesei de pranz si pentru unii si pentru altii. A avut desene pe maini si pe chipuri si era valabila invitatia pentru toata lumea (Multumesc Mirela si Andreei tale!). A avut vorbe putine spuse de mine cu emotii cat China, si la figurat si la propriu daca ma gandesc la Cristian China Birta, care a spus si el cateva cuvinte. A avut cantecelul “Adalbert” pe care l-am compus luni noapte pentru marti dimineata la Neatza cu Razvan si Dani si pe care l-am mai repetat vineri noaptea la Andrei Partos in emisiune. A avut refren cantat de toata lumea mare si mica. Si apoi a avut intalnirea 1 la 1 cu fiecare om-mic-pitic sau om-mare care a vrut sa vorbeasca cu mine. Am avut prieteni care au umflat baloane, au pregatit cartile sau m-au fotografiat cu fiecare posesor de autograf in parte. Am avut prieteni care au vorbit despre eveniment inainte, in emisiuni TV, la radio, pe facebook sau pe blog, si daca au reusit sa ajunga si daca nu. Acum am sute si sute de poze la care ma uit pe facebook. Am avut prieteni care au venit acolo de pe drumuri lungi sau au rasucit programul pana cand au ajuns. Am avut prieteni vechi si prieteni noi de o ora si cu totii am zambit pana la urechi. As vrea sa va enumar pe toti, dar temandu-ma sa nu scap pe cineva, prefer sa va spun cu numele vostru din inima mea. Am fost zapacita si pe Nori tot timpul.

alina manole 1

Adalbert a fost al meu pana duminica la ora 12:00. De acum va puteti indragosti de el in buna pace! 🙂 E timid si retinut in medii noi, asa cum sunt eu. Pentru cei dragi insa, lupta cu toate puterile. Tot ca mine. Asta sa stiti in caz ca va bate gandul sa ne imprietenim 🙂

Cartea “Aventurile ratoiului Adalbert” se poate gasi in reteaua librariilor Carturesti si in EmaG 🙂

Pentru carti cu autograf, puteti sa scrieti mesaje private pe FB sau e-mail la carte@alinamanole.ro

Urmeaza concerte la care il voi lua cu mine 🙂 O vreme doar 🙂

linie mica inainte de finalul lui 2014

alina-manole

Muzical, a fost un an pe care il asteptam din 2011 din prisma lansarii unui album nou. Lucrul acesta s-a intamplat in iunie, dupa luni de munca in sala de repetitie, in studio, in fata calculatorului (bugete, proiectari, vizualuri, comunicare, organizare, planificare resurse umane etc).

“Fericirea de Luni” a prins viata si acum se raspandeste frumos: prin concerte, prin locurile de unde poate fi cumparat acest album in forma fizica sau digitala(bestmusic.ro/shop, Carturesti, Emag, NicheRecords), prin oamenii care il asculta si il dau mai departe, drept cadou sau bilet la spectacol sau share pe facebook.

Spectacolul “Joia Pacatosilor” a primit o oferta frumoasa care, daca se va concretiza, va fi anuntata in ianuarie. Bucurie si aici!

Profesional, 2014 a insemnat un nou inceput in partea de antreprenoriat, cu firma Luna PR&Events, de care mi-e drag si care a inceput sa functioneze ca si casa de discuri (cele doua albume scoase cu artisti faini conteaza mult, il asteptam si pe al treilea in curand), printre alte activitati de comunicare sau servicii “de-ale mele” (sociologice) pe care le desfasoara.

Trag linie si… in zona asta e bine.

Imi doresc sa vina ani la fel de plini de muzica pe cat a fost anul acesta. Si mai mult chiar, ca pot duce 🙂

Le multumesc celor care au fost alaturi de mine in orice forma cu putinta!

Va doresc sa aveti ce va trebuie, cand va trebuie 🙂

Un an nou Fericit…de Luni pana Duminica!

Doua vesti

Prima dintre ele a fost deja anuntata pe contul oficial de facebook: pe 10 decembrie, de la ora 20:00, in Bucuresti, va avea loc spectacolul “Joia Pacatosilor”. Poveste muzicala cu sens. Fericit, zic eu. Aceasta joaca muzicala a mea si a lui Raul va fi pe scena Teatrelli, din Piata Lahovari. Biletele s-au pus deja in vanzare prin Eventim sau direct la casa de bilete a salii pentru cine are drum prin Piata Romana. Locuri nu sunt multe, sala este superba. Mai jos o imagine cuminte, fara spectatori.

teatrelli

A doua veste este legata de zonele de distributie ale albumului “Fericirea de Luni” si ale celorlalte scoase de subsemnata pana la “fericire”.

Mai intai recapitulez cele deja existente:

– prin Bestmusic.ro/shop – variantele digitale ale albumelor “Luna Patrata”, “Dragoste in 3” , “Cu drag” si “Fericirea de Luni” + variantele fizice

– prin distribuitorul Niche Records – variantele fizice ale albumelor “Dragoste in 3” si “Fericirea de Luni”

– prin eMag – varianta fizica a albumului “Fericirea de Luni”

Auditii legale pot fi facute prin  iTunes si deezer – primele 3 albume (cine a cumparat bilet prin iabilet la concertul de la Hard Rock Cafe are o luna de abonanent gratuita, sper sa nu fi uitat cei care au luat bilet)

Recapitularea e gata. Acum anunt noutatea. In foarte scurt timp, albumul cel nou se va gasi la rafturile librariilor Carturesti. In afara de Bucuresti, iata si lista oraselor unde veti putea gasi albumul: Iasi, Cluj-Napoca, Suceava, Constanta, Brasov, Arad, Timisoara, Ploiesti. Cum abia astazi s-a facut livrarea catre Carturesti, banuiesc ca vor mai trece cateva zile pana cand vor ajunge efectiv in librarii…cum aflu…anunt!

Sa ne vedem sanatosi!

service de polonia :(

veste trista si ghinion teribil. laptoapa e undeva prin polonia si am primit telefon de la emag ca…nu-i bine. adica ea e reparabila relativ usor, numai ca dureaza 3 saptamani “relative” service-ul. relative pentru ca pot fi 4,5…

si cum aveam “service express” de 5 zile….mi s-a oferit optiunea de returnare a banilor (un alt produs nu se poate pentru ca nu mai exista in stocurile emag)

me sad

so sad

in vechimea ei de numai 2 luni, laptoapa continea date relativ putine dar consistente. de munca destule, de muzica multe (inregistrarile mai ales, cele facute de noi)…pot considera totul pierdut de saptamana viitoare, in cazul in care ma decid sa nu astept sa se repare…mai am cateva zile in care sa ma hotarasc definitiv…ma streseaza, recunosc, gandul ca e multa informatie pe care o pierd…singurul lucru ok in toata nebunia e ca, asa cum scriam, service-ul e o chestiune de atitudine, si ca mi s-au oferit solutii, ceea ce ridica nivelul fata de momentul mai devreme linkuit.

mda…

ce naiba sa fac?!

ca sa tin minte, e vorba de un lenovo z570. ca sa tin minte ca service-ul e in polonia 🙂

service-ul, o chestiune de atitudine

si daca de curand mi-am inceput saga trista a problemelor tehnice cu orice (token, laptoapa, telefon, priza), intrucat toate astea trebuie reparate, am inceput oarecum drumurile catre furnizorii de servicii. oarecum pentru ca ce arde e laptoapa, deci deocamdata a fost un prim contact cu un prim service, suficient cat sa ma puna pe ganduri pentru restul vizitelor pe care le am de facut.

am cumparat laptoapa in februarie dupa ce cateva luni am tot analizat configuratii si am citit review-uri. in orice alegere insa exista un criteriu subiectiv care nu va avea niciodata legatura cu logica, asa ca am ales un lenovo z570. m-am trezit ca nu mai incarca bateria, cu ajutorul unui prieten am verificat daca e vorba de incarcator sau nu (un aparat de masura si gata, m-am lamurit) si operatiunea asta a fost necesara pentru ca m-as fi dus instant sa cumpar un incarcator fara sa mai trec pe la service…aveam eu un feeling 🙂

ieri ma decid sa ajung in service, tot ieri primesc email de la emag cu oferta de prelungire a garantiei cu bonus de service express (5 zile lucratoare si produsul revine la tine sanatos). pai le rezolv la pachet, imi zic 🙂 ajung, vorbesc cu un consultant, imi spune ca garantia “noua” intra in vigoare pe loc, platesc la casa, apoi la banca de predat laptoapa bolnava.

vine si momentul care mi-a ridicat intrebari si de a carui solutionare depinde atitudinea mea de cumparator pe viitor de la magazonul cu pricina.

persoana care preia laptoapa imi spune “in 15 zile va anuntam daca sa-l ridicati“. cum adica “daca”, as fi vrut sa intreb…m-am limitat insa la a preciza ca tocmai am un serviciu care reduce timpul de asteptare la 5 zile. “a, nu” nu pentru laptopuri“…ok, deja mi se strang falcile si ii cer sa se mai uite o data…nu de alta, dar eu stiu de-acasa pe ce am dat banii. evident, apeleaza la un coleg “service-ul de 5 zile nu e pentru laptopuri, nu?” …. “ba da, i se raspunde”. rasuflu usurata. colegul e mai informat. si vine momentul zero. colegul 2 se uita si spune “aaa…lenovo…pai stiti…il trimitem in polonia si nu cred ca ajunge la timp“. cu ranjet pe chip (cine ma stie imi stie “acea” expresie) intreb “ok, deci service in polonia, bani romanesti…nerespectare de angajament?“. aud o fraza politicoasa, din cele cu “incercam, facem tot posibilul etc”. si pentru ca era perioada de 1 mai am intrebat cum numaram cele 5 zile lucratoare…raspunsul nu m-a lamurit.

am plecat de-acolo cu pulsul 200 si cateva intrebari in minte. prima ar fi cum de o persoana angajata acolo sa nu stie chestii basic, pe care oricine, studiind site-ul, le stie? a doua e daca merge curieratul rapid catre polonia. a treia secventa nu e intrebatoare, ci analitica: ma nemultumeste atitudinea mai mult decat de situatia in sine. pot fi flexibila, chiar si pe banii mei, cand informatia neplacuta e imbracata cum trebuie…e doar o chestiune de comunicare. acum nu-mi ramane decat sa astept sa treaca cele 5 zile lucratoare si sper ca vinerea viitoare, in ziua cu concertul din Wings, sa primesc telefonul magic care sa ma anunte ca laptoapa e sanatoasa si ca pot sa o iau acasa, ca nevoie de ea am ca de aer.

ca sa fie tacamul complet am ajuns apoi la ikea unde domnisoara de la casa vorbea despre nu-stiu-ce cu colegul, stand cu spatele la mine, neraspunzand la salutul meu, punandu-mi in mana direct (!) niste monede pe care nu am dorit sa le iau (de obicei las restul, asta e alta poveste), spunandu-mi cu ton de cearta “luati astea ca nu am ce face cu ele“!!! ?!?! noroc ca deja erau “impachetate” toate si am plecat, spunand printre dinti un comentariu rau, ca sa mai eliberez din tensiunea mea, acumulata tot pe banii mei 🙂

a! intre timp primesc telefon de la fan curier, serviciu prin care trimisesem cu cateva zile in urma un colet in provincie. “doamna, stiti, nu stiu daca am primit banii de la dvs” …. “pai incasarea s-a facut pe loc, am chitanta acasa” … “aaa..e notat ceva aici” . wtf?! sa mai spun ca urmarind in ziua respectiva coletul on-line, aparea ca fiind predat dar mama nu primise inca nimic si s-a dus personal sa-l ridice (desi as fi preferat ca respectivul colet, de fapt dar de ziua ei, sa ii ajunga acasa).

urmeaza drumul spre service-ul de telefoane, dar asta dupa ce revin in bucuresti, pentru concertul de la Papa la Soni am nevoie de alt tip de energie 🙂

ca sa fie si o veste buna, la tv se anunta pentru ziua de marti (1 mai) cea mai ridicata temperatura la mare din toata perioada. prevad ca ora 11 a concertului va fi numai buna de cafea in vama veche si va asteptam acolo toti 4 (eu, adi, teddy, claudiu) intr-o ipostaza orara neobisnuita pentru mine, dar care suna taaaare simpatic 🙂

daca sunteti plecati in vacanta va doresc vreme buna, ca tehnicile de relaxare va apartin! 🙂