Daca ar fi fost sa mai scriu jurnalul povestii lui Adalbert…ar fi fost multe pagini de piedici. Aleg sa scriu insa partea buna a lucrurilor: cartea a venit vineri, inainte de ziua mea de nume si in preambul de Luna Plina, iar intalnirea oficiala de prezentare va fi duminica aceasta, pe 29 mai, in miez de zi (ora 12:00), la Gradina cu Filme din Bucuresti. Intalnirea e numita “oficiala” dar nu-i 🙂 Sper sa ne adunam prieteni, mai mari sau mai mici, si sa ne uitam pe “poze” si sa ma suportati un pic cat va voi face pofta cu lectura unei pagini de carte 🙂 Vom avea 2 ore la dispozitie pentru a sta la o cafea si sa ma suportati cu emotii pana la cer si inapoi 🙂
Recunosc, e o ipostaza complet noua. Muzica a fost in mine altfel si de cand ma stiu. Chiar si asa, dupa ce a aparut primul album ( “Luna Patrata” ) mi-am revenit la cateva luni distanta (adica am realizat in ce m-am bagat). Acum impart cu toata lumea bucuria unei premiere absolute pentru drumul meu de viata dar, desi am un turn de exemplare in dormitor, parca tocmai am finalizat o comanda pentru un client si sunt multumita de cum a iesit… 🙂 Nu stiu altfel cum sa explic senzatia de “mi se intampla – nu mi se intampla mie”.
Legat de turn…chiar si cu ajutor, vineri seara am carat cam 280 de kg de ciocuri de ratoi. Iata cea mai sincera imagine de autoare racita bine dupa drumurile cu bratele pline sus-jos cu un etaj inalt (cu bonus de trepte). Da, stiu, arat mai bine in bannerul care anunta lansarea 😀
Gandindu-ma la intalnirea de duminica am o panica desavarsita si pentru ca, desi am fost prezenta la multe lansari de carte, majoritatea se adresau adultilor, iar acum stiu sigur ca vin si piticii cu parinti. Cum sa fac? Sa ma retrag cu piticii si sa stam pe covor si sa povestim despre ratoi sau sa consider si “pe cei mari” ca fiind copii undercover? Am ales ultima varianta :))
Important! Nu va fi o lansare cu cantec. Cantecele pacatoase nu isi au locul la o lansare de carte. Sper ca este evident de ce :))) Asta nu inseamna ca nu vom avea un fond muzical 🙂
Am cativa prieteni care ma vor ajuta duminica cu tot felul de activitati pe care le-as fi facut singura daca aveam 10 brate. Am invatat sa cer ajutorul in ultima vreme si sa il si accept cand mi se ofera 🙂 Ii veti vedea acolo, ocupandu-se cu tot felul de trebusoare si le multumesc de pe acum!!
Chinezu – Cristian China Birta – unul dintre prietenii mei speciali, al carui blog il citeste si mama – scria acum o vreme cam asa: “Acum văd că Alina vrea să mă lovească decisiv cu o altă parte bună a ei: cu cea de scriitoare. Căci scoate o carte pentru copii. Hmmm, cam riscantă treaba asta… Pentru că, dacă la alte capitole las de la mine (oameni suntem, vorba aia), când vine vorba despre copii (am trei minunății acasă…), sunt de o intransigență feroce. Așa că ștacheta este ridicată rău la faza cu cartea, Alina dragă… ”
Are dreptate pana la Luna si inapoi. Sper ca “Aventurile ratoiului Adalbert” sa corespunda lucrurilor bune pe care parintii vor sa le comunice copiilor lor. Daca am lua la disecat povestea, ea vorbeste despre rabdare, toleranta, curaj, diferente culturale… 😀 😀 Dar nu o disec, sper sa o cititi si sa va placa.
Apropos! Cativa parinti m-au intrebat carei varste i se adreseaza cartea. Ei…aici e complicat pentru ca, de exemplu, la varsta pe care o am inca mai citesc carti pentru copii… 😀 Dincolo de exemplul personal, povestea este pentru copii mai maricei, de pe la 5 ani in sus. Celorlalti mai pitici, parintii trebuie sa le citeasca si sa le explice una-alta in timp ce copiii se uita pe imagini. E vorba nu neaparat de intelegerea cuvintelor sau expresiilor, cat despre lungimea textului. Ca e poveste in toata regula, cu dialoguri si personaje multe! 🙂
E Luni! 🙂
Sa fie fericita! 🙂
