Dulceturi si ceai

ceai-si-dulceata

Ceai de iasomie, o gura mica de dulceata proaspata. De visine. Cea de capsuni e deja in borcanase. Visinele de visinata sunt in borcan. Sunt lipicioasa si am degetele dulci, de parca m-as fi gatit cu zahar. Muzica lui Sting. Si cateva bonus-uri.

Maine am concert in parcul Cismigiu. Scena unde se poate sta pe iarba (asta daca n-ar mai ploua). Intrarea din Walter Maracineanu (din apropierea Salii Palatului). De la 17:45 (asa zice programul). De dimineata ma gandesc cu ce ma voi imbraca maine. A! Legat de preocuparile mele cu tinuta de scena, cea mai simpatica faza din turneu legata de vesnica mea intrebare, adresata la un moment dat la sedinta de grup, a fost urmatoarea “– ah…eu cu ce ma imbrac? – sumar“. Cu rasul de rigoare si cu relaxarea instanta. De atunci imi suna asta in cap si rad cu pofta si-mi dau seama ca am nevoie de o instanta superioara care sa decida administrativele astea ๐Ÿ™‚

Pot sa scriu discret asa ca-mi place ca ploua sau ca, in fine, e vreme gri? Ca drumurile mi se par mai frumoase? Acum…deh…merg cu metroul, poate de asta nu e diferenta de timp intre destinatii de soare si ploaie. Nu e romantism, e doar racoare de care ma bucur si care-mi face sangele sa circule asa cum trebuie. Sau nu…e si romantism…un pic…mai mult… ๐Ÿ™‚ Vad eu maine pe scena, desi deja mi-a incoltit in minte o idee ca sa-mi fie cald…

(dulceata de visine, asa dietetica cum e, e buna buna…)

N-am scris despre turneu decat in metafore. Acum voi mai strecura cateva lucruri “civile” despre fiecare dintre locurile pe unde-am fost.

La Piatra-Neamt am primit un buchet de maci de la Cristi si Iarina, tinut la frigider special, “ca sa tina”. Si un buchet de trandafiri care a rezistat cu succes pe scena. Si am mancat intr-o bodega, pe la 1 dimineata, geniala, cu cel mai bun hrean din viata mea.

La Suceava am dormit intr-o pensiune cu ciresi plini de rod, am vrut sa omor un chelner care a venit dupa 1 ora sa ne anunte ca nu a dat comanda la bucatarie si daca nu ma insel numarul barbatilor prezenti la concert l-a depasit pe cel al femeilor (!)

La Iasi cineva s-a ratacit (nu spui cine), am descoperit un loc cu palarii agatate pe tavan unde poti papa bun si la 2 dimineata, am vazut cele mai frumoase grupuri de fete si femei (numai banchete si nunti in noaptea de sambata) si am dormit intr-o camera…

…intr-o camera identica cu cea de la Botosani ๐Ÿ™‚ Mobilier, amplasare, tot. A fost un pic ciudat. Si pana am ajuns acolo a fost un pic ciudat, am luat-o pe un drum alternativ, cu gropi si damburi, dar in sine foarte frumos. Am sarbatorit finalul de mini-turneu cu un “platouas” facut de gazde…slaninuta, carnati de casa, branza, ceapa, rosii….ce festin!!

Mi-e foame, de asta cred ca apar cam mult civilele culinare. ๐Ÿ™‚ Trebuie sa intru insa la regim pentru ca cele 5 zile de drum au insemnat un rasfat incredibil si o urmare deloc discreta pe cantar…Noroc ca m-am plimbat marti pana cand am facut febra musculara si s-a injumatatit povara de turneu ๐Ÿ™‚

Mai am un pic de ceai, mai aprind o tigara.

Asta-noapte am scris, pagini intregi de caiet, cu foamea cealalta, de stat cu cuvintele in brate. Apoi am luat chitara neagra pe canapea, am redescoperit minunea care se numeste sunet, nu cel stiut, cel inca necunoscut. Mi-au trecut orele cu folos de inima.

Si parca vad ca asa va trece si noaptea asta, pentru ca doar inceputul e greu. “Ce daca” maine e concert? Vin cu degetele murdare de visine si de cerneala ๐Ÿ™‚ Ma primiti si asa?

Pentru ca Sting a terminat…

pe scurt despre ultimele zile

…dar stiu ca au trecut cateva zile fara macar sa deschid pagina de blog…

a fost concertul de iulie, cu strigate-in-soapta (asta am incercat pentru prima data si a fost tare amuzant). nu ne-am manifestat in deplinatatea noastra sonora dar asta nu a fost un lucru rau. multa lume, tare multa, multi prieteni, toti prieteni, eu imaginandu-mi ca-s floarea soarelui cu fluture la purtator. a fost, printre altele, concertul de la care au aparut cele mai multe albume foto pe facebook pentru ca multi prieteni au optat sa-si aduca aparatele de fotografiat (Manuela, Emilia, Dragos, Oana, Lucian). o selectie mica din toate se poate gasi pe pagina oficiala, disponibila si celor care nu au facebook, ca de asta unele lucruri sunt publice ๐Ÿ™‚ (intrati pe link adica)

o secventa pun si aici, ca-mi place sa vad cine a fost cu mine, dincolo de ceea ce ochiul meu poate sa cuprinda de pe scena (desi nici obiectivul nu a reusit sa cuprinda tot din motive de gradina si copaci si…) ๐Ÿ™‚

au fost drumuri si intalniri de “uichend” , cu povesti in fata unui pahar cu vin, acele povesti de adulti care nu sunt deloc comode sufletului, dar care, impartite fiind, usureaza din poveri. am cativa prieteni care poarta tristeti, acele tristeti pe care le stiu atat de bine dar pe care, in cazul meu, alti oameni si mai ales timpul le-au netezit ca pe nisip. ba au mai pus si ceva scoici pe deasupra ๐Ÿ™‚ si au facut castele. si au si desenat. totul e sa treaca timpul pentru ca lucrurile se aleg frumos pentru oamenii frumosi. in fine, degeaba le spun eu asta acum …

a! pentru ca nu v-am povestit demult despre filme: “The Girl”, vi-l recomand daca aveti in cultura voastra cinematografica cel putin doua filme ale lui Alfred Hitchcock. scriu 2 si nu 1 pentru ca s-ar putea sa fi vazut cu siguranta “pasarile”…daca ati continuat inseamna ca regizorul va ramane regizor oricum. legat de seriale, am uitat sa va scriu despre unul dark, productie bbc, care m-a prins tare de tot acum ceva vreme…”Luther” se numeste serialul, daca aveti timp…enjoy it!

revenind la ultimele zile…ce-am mai facut….? a, da! gastronomice (rare si bune): salata de vinete model manole si dulceata de visine (ma mai ridic in timp ce scriu ca sa iau spuma de zahar de deasupra, nu mai are mult oricum) ๐Ÿ™‚

a! am ascultatย  albumul de 2013 al lui Nick Cave…uau! multam de recomandare! ๐Ÿ™‚

da, am dat drumul unui alt fragment din concertul de la excelsior “explica-mi si mie (fix in seara asta)”. cine nu are facebook si nu l-a vazut acolo…iata-l mai jos

ma duc sa termin dulceata pentru ca diseara am program … dar maine vin cu ceva recomandari de concerte si evenimente din perioada urmatoare ๐Ÿ™‚

si iata si muzica de dupa ora 18:00…Gil Scott Heron

O pasiune secundara

Daca doriti sa ma cunoasteti si altfel decat in ipostaza de om care canta, iata, a aparut ocazia. O ocazie de duminica, de pranz de duminica, in care daca nu aveti chef de gatit si de incalzit casa cu aragaz sau cuptor….va invit la masa. Va voi gati duminica ACEASTA la ceaun doua dintre felurile mele preferate de mancare, cu istorie de familie si de viata: bors de cocos si fasole pestrita cu afumatura.

Ca sa va relaxati un pic si sa aveti incredere sa veniti si sa gustati din ceea ce gatesc cred ca trebuie sa va povestesc un pic despre aventurile mele bucataresti ๐Ÿ™‚

Am gatit pentru prima data in clasa a 3-a, asta dupa o “practica” intensa in bucataria bunicii unde-mi bagam nasul in orice. Si cand spun “orice”, credeti-ma pe cuvant! Un compot de cirese din ciresul din curte. Il tin minte si acum pentru ca facusem si insolatie si aveam febra, iar compotul acela “m-a pus pe picioare” ๐Ÿ™‚ A urmat in vacanta de vara a aceleiasi varste (unele lucruri sunt notate, da) o mancare de rinichi cu vin alb (si da, am pus cam mult vin, tin minte asta pentru ca mi-a fost cam rau si de atunci nu prea imi plac cartile de bucate). Am dezbracat gaini de pene si am invatat sa le transez cam tot pe atunci. Prima supa de legume am gatit-o in clasa a 5-a si din momentul acela mi-am luat “rolul” de bucataras in serios in casa mamei. Cred ca pentru ea a fost amuzant sa ajunga acasa de la birou si sa gaseasca si masa pusa si bunatati…ca doar nu gateam orice, nu? Uneori exageram, vezi faptul ca acum mananc icre destul de rar… :))

Am invatat destul de repede sa improvizez. Dati-mi un frigider aproape gol si cu siguranta gasesc cel putin 2 solutii. Asta mi se trage din studentie cred, cand resursele din primul an, inainte sa ma angajez, au fost cam putine.

Nu-mi place sa gatesc pentru mine only, prefer un sandvish sau ceva ce pot face in 10 minute.

Cuptorul, ca inventie, mi se pare in continuare genial si fara el unele mancaruri chiar nu….chiar nu! ๐Ÿ™‚

In continuare pun muraturi si fac dulceata. Plus visinata, dar asta e la alta categorie ๐Ÿ™‚

La ultimul gratar la care am fost invitata am sfarsit prin a-mi baga nasul in fum si a-mi testa bataturile din varful degetelor (chitara sa traiasca!) pentru a intoarce carnea, micii, aripioarele…Nu ma pot abtine! ๐Ÿ™‚

Fripturile imi plac cu cat mai putine condimente, dar asta doar de vreo 3 ani. Etape de gust ๐Ÿ™‚

Mancaruri preferate am…o multime! Asta nu inseamna ca le si fac, prefer sa ma gandesc la ele si sa-mi amintesc gustul, nu de alta, dar caloriile conteaza ๐Ÿ™‚ Lista ar cuprinde obligatoriu, din cele pe care imi si place sa le gatesc: musaca la cuptor (reteta adaptata si devenita “musaca de impacare”), ardeii umpluti, coastele de porc la cuptor, borsul cam de orice fel (preferat acum vara fiind borsul-de-verde, cel facut doar din “buruieni” si care se poate manca rece), fasolea cu afumaturi, varza de vara cu carne de porc, oua umplute… Din toate astea in ultima perioada am gatit cel mai des salate ๐Ÿ˜€

Nu ma pricep prea bine sa fac prajituri si dulciuri. Tot in vremea copilariei mi-am testat abilitatile, am reusit doar un parfait de ciocolata si un mousse de capsuni…plus pandispane clasice dar ele nu se pun… M-am resemnat cu gandul ca stiu niste locuri in Bucuresti unde pot sa-mi satisfac pofta cu un cornet de ciocolata si o amandina…

Imi dau seama cam cate as mai avea de povestit legat de experientele/experimentele mele culinare. Am gatit carnuri mai putin obisnuite, am testat combinatii de gusturi…ca orice om pasionat de bucatarie de altfel.

Va povestesc toate astea pentru ca am ocazia sa gatesc ceva din ce-mi place …. si o fac in mod public. Si am emotii uriase si sunt stresata rau pentru ca … prietenii pot sa te minta ca le-a placut, clientii unei carciumioare…nu ๐Ÿ™‚

Ideea a aparut in toamna. Vorbeam cu Horatiu, gazda La Copac, despre cati oameni se aduna in jurul ceaunelor cand vine vorba de zile de duminica, si cati dintre ei povestesc despre mancarurile pe care le fac. Atunci a spus Horatiu pentru prima data “cum ar fi….?” si aveam acelasi gand!

Iata ca se intampla!

Recapitulez oarecum: Duminica, 23 iunie, La Copac (Pitar Mos 23) gatesc pentru oricine vrea sa vina sa manance un bors de cocos si o fasole pestrita cu scaricica. Voi gati afara, la ceaune. Voi avea si ajutoare, ca 70 de litri de ciorba inseamna …ohoo….muuult! ๐Ÿ™‚ Cine vrea sa ma vada in actiune poate sa vina si mai repede de ora de pranz. Teoretic, mancarea va fi gata pe la 12 jumate – 13 ๐Ÿ™‚

Evident puteti comanda si alte feluri de mancare, bucataria este deschisa ๐Ÿ˜€ Limonadele sunt bune, fresh-urile inventive, e liniste si racoare sub umbra de copac.

Va recomand si sa faceti rezervari…

Va imbratiseaz cu drag,

Alina Manole – FJChef (FJ stiti de la ce vine, da?) ๐Ÿ™‚

Multumesc, Catalin Savulescu pentru fotografii! ๐Ÿ™‚

P.S. Si dupa ce luam masa impreuna duminica, joia viitoare va astept la spectacolul “Joia Pacatosilor”, la Clubul Taranului. Bucuresti ๐Ÿ™‚