Intre trenul mamei si taxiurile mele

gtitaxi

Sambata. Migrena de 3 zile. Daca trece ca raceala in 7…m-am scos! Acum e localizata undeva pe la jumatatea fruntii, s-a ridicat de pe ochi, deci pot sa vad. Ceea ce inseamna ca mai pot sa scriu una alta, ca sa nu ma gandesc la concertul de maine. Ca sa nu ma gandesc tot timpul. Mai devreme am repetat toate “necantatele“, inca nu m-am cronometrat dar parca vad ca pe unele le voi scoate pe parcurs. Daca in postarea anterioara scriam ca imi voi inchide telefonul, cred ca nu am facut-o la timp. Si astazi am primit mesaje pentru cel putin un bilet, daca nu doua, pentru aniversarea de maine…Nu, nu mai sunt bilete de doua saptamani. N-am ce face. Norocul meu ca am fotoliu pentru mama :))

Apropos, venirea mamei la acest concert nu e deloc usoara pentru mine cea de pe scena. Mai ales ca ce se intampla acolo (cei care au fost anul trecut stiu deja) e un soi de trecere in revista, reala, a drumului meu muzical de pana acum. Cu istoriioare care au stat in spatele unora dintre alegerile de viata si de cantec. O sa incerc sa o ignor, zau! E un spectator si gata! :)))

Tot ca sa-mi ocup timpul, dar ieri, ca aveam nevoie, mi-am instalat a 4-a aplicatie pentru taxiuri. Restul au cedat rand pe rand. Nici telefonul meu nu e de acum o luna, dar nici nu e nokia 1300 totusi 🙂 GTI Taxi e aplicatie mai noua. Am aflat de ea de pe site-ul prietenilor de la blogal initiative, site pe care mai intru din cand in cand sa vad campaniile altora. Si tot din cand in cand scriu daca e ceva dragut pe acolo si testez. (in teste e si un alt site de servicii, amanat momentan ca nu am timp sa stau pe acasa sau daca stau prefer sa fiu eu-si-ale-mele)

Am instalat. Am calmat antivirusul. Am chemat taxiul. Introducerea adresei e parca un pic mai decenta decat la ultima aplicatie instalata. Similar Clever-ului (care din pacate se blocheaza intens) vad taxiul pe unde e si ce manevre face ca sa ajunga la mine, inainte sa-si dea seama ca pentru a ajunge la numarul meu de strada calea e mai lunga decat s-ar crede. :))) Interfata e simpla, un pic rece, dar “merge si asa”. 🙂

Locuind in zona centrala am avut de unde sa aleg o masina. Acum, fara legatura cu aplicatia, am constatat ca pentru o aceeasi distanta, parcursa la o aceeasi ora si in aceeasi zi (drumul pana la radio de fiecare marti adica), desi am mers cu companii cu tarif de 1,39-1,75 sau 1,99 , costul total al cursei (fara bonus) aproape ca nu difera. Hm…! Restul distantelor sunt relativ aleatorii, in functie de evenimentele la care merg, in special concerte. Asta daca tot sunt fumator si teoretic sunt un om neiesit la concerte sau cu biblioteca goala… 😀 (pentru cine se intreaba ce-am vrut sa spun…sa caute campaniile antitabac ale unei trupe si ale unei edituri…)

Bun. Revenind: daca incepe sa se blocheze ma voi declara dezamagita mult. Ce mi se pare foarte important este disponibilitatea aplicatiei – si implicit a serviciilor – in multe orase din tara. Nu de alta, dar presimt un turneu 🙂

Fisa tehnica: Aplicatia GTI TAXI se poate descărca gratuit din App Store (iOS) sau Google Play (Android), în funcție de tipul telefonului pe care îl folosești.

Gata pauza! Ma duc sa pregatesc discuri si tricouri pentru sectorul merchandising si apoi sa pun in ordine toate foile…

Bine ca am luat la pachet papa pentru mama. De La Copac, evident 😀

Ploaia corporatista

ploaieAm trecut azi prin ploi ca prin mine. In mine-i cald. De asta n-o sa racesc. Mi-am luat umbrela verde. Verde-verde.  A vrut s-o ia si vantul. De cateva ori a reusit. Am ras cu el, cu vantul. Oamenii mari  ma fac sa rad prea putin. Oamenii mari sunt seriosi.  Si eu devin un om serios. Si nu vreau pentru ca a fi om mare ma oboseste si ma face sa vreau sa ma ascund sub patura. Sau sub umbrela. Umbrela mea mica verde-verde.  Azi s-a stricat de vant. Si ce daca? E un schimb valabil: mecanism versus rasete sub ploaie. De una singura. Intr-o intersectie maaaare. Un om mare s-a uitat la mine ca rad si a inceput sa rada si el. Vantul molipseste. Pe seara am mers de doua ori prin ploaie mare. Ca un om mare de mare. Asezata. O fi fost ploaie corporatista, mai stii? Am recitat poezie umbrelei rupta de vant si si-a intarit spitele. Ha! La drumul 2 mi-a intrat apa in bocanci. Ploaie rece, ca un om mare de rece. Ce repede s-a incalzit sub pasii mei! Asa se incalzesc oamenii mari cand ii iau pe drumul meu. Drumul mare din inima mea mica. De fapt nu…cred ca inima mea e elastica. Se intinde cat drumul pe care il fac oamenilor din jur. Umbrela e acum la uscat. Si bocancii. Numai inima mea mai sta in ploaie si rade de nebuna in frig.

Buna dimineata de sambata!

Da, mama, sunt…

alina manole

workaholic’a – de exemplu, am preferat sa stau toata noaptea sa lucrez si sa pun lucruri in ordine pentru ca plec la 7 spre Tulcea si ma voi intoarce seara tarziu si nu am timp sa stau cu nasul in laptoapa. Am timp sa dorm in masina si oricum am atipit o ora pe canapea pe la 10 seara

relativ neserioasa – stii dieta pe care o tin din iulie; dupa filmarile pentru videoclip de sambata am pacatuit cu o minunata mazare cu carne de curcan. Seara tarziu m-am premiat cu o felie de tort. Pe la 2 dimineata, dupa alte munci desfasurate pe aceeasi laptoapa si care numai cu muzica nu aveau legatura. Duminica m-am mai premiat o data nu-spun-cu-ce iar azi, ca tot sunt pe drumuri, voi degusta bunatati. Iata, nu voi reveni la dieta de luni.

astenica – nici nu s-a dus vara bine ca am inceput sa am melancolii de septembrie. Stai linistita, e perioada cea mai creativa din an, cumva trebuie sa se converteasca astenia si am noroc ca am stiloul aproape

obosita – visez la doua zile in care sa stau si sa imi inchid telefonul. Asta se va putea prin septembrie pe la jumatate in cel mai bun caz. Daca nu, avem Craciunul si Revelionul, e suficient

incredibil de tanara – asta in raport cu ce vad in jur. Cred ca munca imi prinde bine. Altfel nu-mi explic 🙂

capoasa – stii ca nu fac decat ce-mi place, dar si cand le fac pe toate! Incapatanarea mea are repere inalte. E bine.

un om bun – asta nu a fost niciodata by default si ma mandresc ca am ajuns aici de cativa ani si inca ma mentin

bucuroasa – pentru ca undeva, inauntru, stiu ca toate se intampla cu un sens si pentru ca nu-l stiu inca. Pe sensul acela mare adica.

cu bigudiuri in cap – da, la ora asta, e 5 dimineata, trebuie sa arat bine la conferinta de presa de la ora 11. Sau 12? oricum, la Tulcea.

fumatoare – da, stiu, nu ma certa

treaza. Niciodata nu te-as suna sa-ti spun ca sunt beata, pentru ca am prietene carora sa le comunic asta si niciun barbat de pe lume nu merita sa devina pretext pentru ingrijorarea unei mame. 😀

Acum sa ascultam Eninem 🙂

Buna dimineata de Luni! 🙂

Zile de mare

pasarePovestesc pe scurt, sa nu va obosesc 🙂

Joi am ajuns in Vama Veche si, coborand din masina, am avut senzatia ca inspir Bucurestiul tot cu un pic de apa in plus. Cald rau! Probe in plin soare, ceva probleme pe autostrada cu masina lui Raul, apoi pregatiri si recitalul de festival. Daca nu as primi inregistrarile video (multumesc, Emilia!) habar n-as avea cum a fost pentru ca, dincolo de monitoare, concentrarea e maxima. Ma agit ca o buburuza inainte, apoi intru in transa si…s-a terminat?! Gata?! 🙂

Vineri am avut un soi de pauza pana seara cand am ajuns in backstage si am fost spectator la seara a doua. Asa am putut sa salut si eu cum trebuie si sa ma bucur de muzica. Pana lao ora decenta, intrucat sambata dimineata aveam spectacolul de la Papa la Soni. Spectacol unde s-au intamplat minuni. Sa se trezeasca atat de multi oameni de dimineata, in Vama…ioi! Plecaciune si drag din nou celor care asculta si…recunosc ce au de recunoscut! 🙂

Dupa dimineata pacatoasa am devenit din nou spectator. Un gust amar a fost compensat de indata de reintalnirea cu oameni dragi si de vreo doua recitaluri bune tare. Plus cu racoarea instaurata inca de dimineata…ce senzatie speciala, nemaintalnita in ultimele doua saptamani….! 🙂

Duminica la 12 m-am prezentat corespunzator la scena Iron City la lansarea de nisip a albumului “E mai bine asa!” al trupei Folk Frate! Lansare cu cantec in toata regula, nu cu vorbe. Cum imi place mie. Si cum urma sa ii vad si pe ei si pe Cosmin, Alexandra si Trupa Spam in concertul de seara, nu am regretat ca am ramas inca o zi in Vama 🙂 In plus, asa am reusit sa ajung si eu pana la malul marii,pentru prima data in 4 zile…

Dupa lansare m-am plimbat inspre “acolo” la o poveste tihnita si simpatica, strabatand in sfarsit “statiunea”. Deja nu ma mai mira nimic, am facut doar constatari fara implicatii emotionale. Vama e in mine frumusica foc si e suficient 🙂

Seara am avut, printre altele, surpriza sa semnez discul Luna Patrata. Nu l-am mai vazut de demult! 🙂

Am cantat pana am ragusit toata seara si da, am avut parte de inca o luna uriasa, rosie!

Drumul de ieri spre casa a fost simpatic. Si a fost un drum lung, zau, ca de la iesirea din Vama si pana la autostrada am facut 1 ora si-un pic!

In plus, a fost drum de Luni. De dimineata primisem o pasare de hartie, mica si fragila. Cum sa nu ai zambet toata saptamana?

Urmatoarea iesire din Bucuresti este la Enisala, pe 29 august. Cantam in cetate, sub Luna plina 🙂

Sa va fie bine! 🙂

Note de verde…

foto alina manole
Alina Manole – foto Anca Cernat

…asa as descrie concertul din seara de vineri. Lemn, verde-verde, amfiteatru, organizatori faini tare (multumesc, Mioara!  multumesc, Alina!), sunet impecabil (multumesc, Claudiu Ionescu!), ajutoare de nadejde pe langa mine (Eugen, Emilia), pofta de cantat distribuita frumos intre noi 4 (subsemnata, Raul, Dan si Ovidiu).

Nu stiu cand a trecut ora de concert…o ora si un pic de fapt…a fost cumva…

Ma uitam la chipuri, atat de multe necunoscute dar si cateva pe care le stiu de acum…aproape o viata…Anca (ma vedea pe scena acum18 ani, intr-un debut intrerupt de bunavoie cam tot atunci),  Diana-Nanuc (tot 18 ani de cand ne stim). Perechi tinere si faine, cu pitici sau fara, perechi cu timbru alb, iata, impreuna intr-un parc, la concert, copii de 20-30 de ani cu parintii acolo, in aer liber, murmurand versuri. In astfel de circumstante, imi vine uneori sa ma opresc din cantat si sa ma duc la cate cineva…pentru cate o lumina din ochi, ca sa intreb “ce ti-ai adus aminte?”…cum ar suna asta?! Ar fi ciudat si “unfair” pe alocuri. La naiba, nici eu nu spun ce e in mintea mea cand cant… 🙂

Mi-a fost insa indeajuns sa aud “lalaalalalaaaa” sau “oh, Doamne, da” sau “vreau sa-mi cumperi…” cantat in cor. Si sa vad dansatorii fluturi. Si sa ridicam impreuna mainile in coregrafia de “asa si-asa”.

Fix in seara de vineri am primit dar. De la atat de multi oameni. Plecaciune si drag tuturor!

Am adunat energie cat sa mai mut muntii vreme de 3 zile. Apoi voi pleca in turneu, ca intotdeauna, ca intr-o vacanta speciala, pe care cei de langa mine o simt din plin.

Miercuri voi fi in Craiova, la Cafe Teatru Play

Joi cantam in Resita, in Vintage Pub

Vineri cantam in Timisoara, in cadrul evenimentului Street Delivery

Sambata si Duminica sunt la Tasnad, la festivalul Simbol

Luni, da, luni 15 iunie, voi canta in Cluj la Cotton Club

Fiecare zi va fi un pretext de Bine si de tandrete si de special si de dragoste. Altfel nu exista notele inimii mele.

Sa ne vedem si sa ne citim cu bine!

Luna aproape plina de Luni aduce vesti

alina-manole

“Uichend” plin, atat de plin ca aproape mi-am dat peste cap metabolismul. Noroc ca exista si zile de Luni in care poti sa amani totul pentru Marti 🙂 Sambata, la o dubla aniversare, totul a devenit cantec, vreo 6 ore non-stop de improvizatii si readuceri aminte. De asta imi plac aniversarile oamenilor din muzica! 🙂 Duminica noaptea – SuperBowl cu meci de infarct spre final si cu un concert de halftime care nu mi-a placut pentru muzica ci pentru productia video. Legat de experienta mea cu fotbalul american, sunt destul de noua in domeniu si ma felicit cu “progresul” meu evident de la un an la altul (acum macar stiu regulile, e bine!!!!) 🙂

Noroc cu draperiile noi care ascund lumina si-asa gri…nu mai vine primavara?! ca nu mai pot!!!!

Apoi, uite, Luni! 🙂 Cu Luna aproape plina. Cu pisoi care doarme in raftul de jos al debaralei si care nu a reactionat nici la miros de briose. Pana acum cand am scris asta (a simtit bestia!!!!!!) .

Ca sa nu spuna nimeni ca scriu articolul acesta degeaba…dau anunt despre urmatoarele concerte-spectacole:

– (asta am mai scris, ma repet decent) vinerea aceasta, pe 6 februarie, in Bucuresti, strada Berzei nr25a, la Stuf Vama Veche (loc de moda boema), e primul concert cu chitara si trupa din anul 2015. locuri nu prea mai sunt. adica aproape deloc. cine nu mai vine sa anunte la club pentru ca cereri sunt multe! mai exista varianta de rezervari la masa separeului mare (exista si unul langa scena, mai mic), unde vizibilitate nu-i, dar pentru cine nu e deranjat sa stea in timpul reprizelor in picioare…in main room exista spatii de strecurat. eventual se vine cu perna de acasa 🙂

Formula de scena pentru acest concert: subsemnata Manole, pianistul Raul Kusak, trompetistul Dan Nicolau si tobosarul Ovidiu Condrea. Pofta de cantat? Si inca cum!!!

vinerea viitoare, pe 13 februarie*, “la cererea publicului” (nu aruncati cu rosii, ca va arat mesajele!!!) se va mai canta un spectacol “Joia Pacatosilor” – Alina Manole & Raul Kusak. Nu pot sa scriu ca e “concert” si nici nu pot sa spun ca “se joaca”. cereri multe au venit in special de la fumatori (intrucat majoritatea spectacolelor din ultimele luni le-am desfasurat in zone pentru nefumatori). Intrucat mi-e si mie pofta de o tigara in timp ce-mi fac marturisirile….am decis sa cant in club cu permisiune pentru tigari: Clubul Taranului – multi dintre voi stiti deja unde este. Nu sunati inca pentru rezervari (numai eu pot sa scriu asta! 😀 ), cica maine sau poimaine se anunta oficial, se administreaza pagina oficiala, se pune afisul, se trimite textul catre partenerii media 🙂

(*da, “JOIA” se va canta vineri, ca si in ianuarie. povestim a doua zi, nu-i nimic greu de inteles 😀 )

– la inceputul lunii martie plec in turneu. Deocamdata, planeta Mercur imi da de furca, dar imi doresc atat de mult sa plec incat sper sa se intample. Primele discutii au avut deja loc, confirmari vin cu inima si bratele deschise din partea partenerilor locali, sa aranjam un pic calendarul si apoi anunt locurile faptelor muzicale si formula de scena

– dupa turneul de mai sus ma voi intoarce la timp pentru pregatirea aniversarii Lunii Patrate. se implinesc anul acesta 6 ani de cand mi-am oficializat aparitiile pe scena printr-un album, disponibil acum spre ascultare pe youtube. Holograma ajuta, mai ales psihicului 🙂 si cum am deja 4…teoretic sunt bine 😉 Daca doriti,  notati in agenda, pentru Bucuresti, data de 12 martie.

E Luna aproape plina. In traducere libera de aripa, asta s-ar traduce asa:

Draga, ai dreptate!
E Luna aproape plina si…
va veni si luna noastra intr-o zi…

Dor de soare

alina manole

Nici nu stiu cu ce sa incep. Cu vremea asta care imi apasa capul si cu medicamente si fara? Cu senzatia ca am tot timpul ceva de facut in conditiile in care fac tot timpul cate ceva? 🙂 Si nu doar “cate ceva” ci munci sustinute…

De doua zile nu am timp de Sir Clap*. Am stat cu nasul in hartii, in acte, in mailuri, programari, psd-uri (fara legatura politica, e doar un tip de fisier), planuri, ganduri. Astazi i-am promis ca stam impreuna macar 2 ore. Cica nu ma crede. de inteles pentru cat de ne-artist am fost zilele astea. Si o sa mai fiu pentru ca e nevoie de resurse pentru a genera alte jucarii. De exemplu….intrebarea mare a zilei de azi e legata de reeditarea albumului “fericirea de Luni”. Nu prea mai am discuri, mai sunt cateva prin librariile Carturesti din tara, cateva la Niche Records si alte cateva intr-o cutie la domiciliu. Mai este planul cartii de povesti unde parca astept un “ceva” sau o “ceva” ca sa fac pasi inainte. Nu stiu nici eu ce. Nu stiu de unde. Si nu e vorba doar de a gasi un sponsor pentru o jucarie…

Mi-e dor sa plec la drum. Da’ rau! Atunci n-ar mai conta nici ca ploua, nici ca e gri, ar fi drumul si atat…ce bucurie! As pleca si maine daca nu ar fi inca lucruri de rezolvat.

Cu ce am inceput? Cu migrena sau cu vremea? Nu recitesc. Un amestec.

M-am indragostit duminica de un calut. O stiam (ca e fata) de sambata. Ii stiam, ca-s doi, dar…Thea s-a lipit de inima. Mi-a fost frica sa pun mana pe ea si sa o mangai fara sa fie stapana langa mine. Am trait emotii incomparabile. Fantastic si atat!

(pentru cateva secunde a fost liniste in tampla…ce bine e cand e asa! pacat ca au fost putine)

Pe 6 februarie cantam in Bucuresti. Concert-“standard Manole” (nu eu am zis asta, asa i se spune!) , adica imi iau chitara, ne adunam pe scena mai multi si mai frumosi si dam drumul povestii. Si cantam si despre pitici. Si despre iubiri “asa si-asa”. La Stuf. Link aici cu toate cele. Ar fi dragut sa mai ramenti si dupa concert ca e muzica faina. Si se poate dansa! Hm…

La Joia Pacatosilor de vinerea trecuta a fost asa…cumva…de bine pentru personaje. Cineva care nu mai vazuse spectacolul de la inceputul anului trecut mi-a spus ca tot ce tine de concept s-a cristalizat si ca da, acum e si mai bun decat anul trecut. Cresc! E bine! 🙂 Cum se pare ca cerere exista in continuare pentru “Joia” am rezervat o data si pentru februarie. O data cu schepsis (asa se scrie?!) 🙂 Cum insa fumatorii se simt discriminati … locul intamplarii s-ar putea sa fie, tot in Bucuresti, intr-un club unde se poate si fuma. Adica pot sa si fumez pe scena. Face parte din personaj, credeti-ma!

Vreau soare! Asa-i ca vreti si voi?

*Sir Clap este cadoul meu de Craciun 2014. Mi l-am dorit atat de multi ani incat m-am bucurat mult cand a venit acasa la mine 🙂 E un “clasic”, un elegant Korg de 88…

 sir clap

 

Luna cadou. Toata :)

Alina Manole
Alina Manole – foto: Vlad Eftenie

In 2009 aparea “Luna Patrata”, primul meu album, nesperat, neasteptat. De atunci si pana acum s-au schimbat multe. Au trecut numai 5 ani – asta ma bucura. In principal, asta inseamna ca n-am avut dureri de stomac degeaba in tot acest interval 🙂 Au aparut inca 3 materiale audio: unul mic (atentie…se apropie sarbatorile!! – Cu drag), si doua standard “Dragoste in 3 ” si “Fericirea de Luni”. Stilul a dobandit contur din ce in ce mai evident si asta datorita timpului si oamenilor cu care imi insotesc drumul, din muzica si din afara ei.

Albumul se mai gaseste astazi doar in format digital. De cativa ani nu mai exista in format fizic si inca nu am motivul “acela” pentru care sa mai editez un tiraj. Intra in istoria mea personala, de muzician. Cine il doreste pentru masina il poate cumpara AICI.

Cine vrea sa-l asculte la birou in timpul programului de lucru are acum varianta integrala a albumului pe youtube. Era timpul sa fie cu totul caci unele dintre piese au putut fi ascultate doar de catre cei cu care mi-am intersectat drumurile si mai putin pe tube-ul cu pricina. Este vorba de “Amantele”, “Sirene”, “Colinda copacului”, “Detalii”…si parca mai era macar una neglijata 🙂

Am ales ziua de astazi pentru “eliberarea” in virtual din doua motive: 1. e LUNI 2. suntem 5000 de oameni inteligenti, cu simtul umorului si faini tare pe pagina oficiala de facebook  🙂

Dragi si drage, va daruiesc “Luna Patrata”. Supliment la … fericire 🙂

Plecaciune si drag,

Alina Manole

Interioare de turneu

alina-manole-ceai

6 concerte in 6 zile. fara pauza. de ce sa fie pauza? era vorba de 6 concerte nu de 12. la 10 de fapt as negocia o zi libera. pana atunci, au fost 6 zile si 6 orase diferite. fiecare cu piticul propriu. daca as fi avut timp, as fi scris dupa fiecare concert. despre oamenii care au venit in cluburi si care s-au comportat ca la teatru. adica mi-au daruit liniste si atentie. sper ca ce am oferit la schimb a fost pe masura gestului lor. am primit flori, daruri, zambete, imbratisari, povesti. am cunoscut si personal oameni stiuti doar de pe facebook. am calatorit 1200 de kilometri printr-o toamna minunata, aurie. a fost frig si soare in acelasi timp.

Sibiu – orasul meu de catifea…m-a primit cu bratele deschise si am cantat la unison multe dintre piese…

Cluj-Napoca – energie multa si nu stiam cum sa ma impart cu totul, de tot…

Baia Mare – mai calda decat anul trecut si cu pitici destui…

Zalau – surpriza unui loc atat de plin si de atent…

Brasov – cald de sufragerie de acasa…

Bucuresti – atatea chipuri noi sau demult nevazute…

in rest…bucatarie de turneu. cu foarte bune, cu mai putin placute. cu surprize frumoase. cu stress. cu bagaje desfacute si impachetate la loc in aceeasi zi pentru ca dimineata si cafeaua plecarii spre alt loc sa fie mai line. cu mic-dejun la pat sau o vorba tarzie despre muzica. cu artificii sau cu revederi. cu spanac pregatit cum trebuie sau supa crema de legume geniala. cu geaca de iarna si nas in soare. cu ora de trezire si ora de somn. cu muzica. cu oamenii de langa mine – cvartet frumos de calatorie.

vinerea aceasta…peste 2 zile adica…am din nou concert in Bucuresti. se deschide un club nou: Cotton Club. e in pasajul Palatului Telefoanelor. pe Calea Victoriei 50. asta daca am inteles eu bine. si cred ca da 🙂 concertul nostru va fi atipic in ecuatia evenimentelor organizate. sunt bune si exceptiile din cand in cand. fiind vorba despre o deschidere de club, intrarea este libera 🙂

va fi ultimul concert pana…oho…departe!  am ceva in minte, o schema intreaga. eu si piticii mei care se joaca. si mai am de gand sa fac una sau alta…inca nu le spun pentru ca in ultima vreme ori nu mi-a iesit cate o idee, ori am stat dupa altii, ori am intalnit cate un gica-contra care a zis nu la orice. tot de capul meu le voi face insa…ca de obicei 🙂

si cum intotdeauna o iau in pasi mici, intai trebuie sa rezolv migrena. e a doua zi. am scos-o si pe strazi, m-a lasat cat sa rezolv treburile, apoi a revenit, sacaitoare si neplacuta.

ii mai dau niste poze la care sa se uite. de la Sibiu si Cluj de exemplu 🙂

bagajesc…

linii si becuri

astazi au intarziat cumva toate. si repetitia, si drumurile, si cheful.

evident, si bagajele. trebuiau sa fie gata demult.

problema este insa ca plec pentru 5 zile si 3 evenimente, fiecare dintre ele (si zile si intamplari) avand desfasurare diferita. asta inseamna si haine “civile” si de scena, si accesorii, si tot felul de gadget-uri. plus laptoapa. draga de ea, ocupa cel mai putin loc…

teoretic sunt un om cumpatat cand vine vorba de haine. practic nu-mi iese. si tot practic am marea problema cu sosetele. stiti ca se ascund de obicei. la mine nu, le place sa stea cuminti dar…nu in pereche. lucrul asta mi se trage demult, de cand mi-am dat seama ca o soseta de un fel si alta de alt fel ma scapa din momente mai…triste. prietenii mei s-au obisnuit, sunt in regula, dar cand calatoresc incerc sa stau cuminte…. 🙂

…sau poate doar mie mi se pare ca arata haios?! 🙂

sosete

una peste alta, s-au adunat: un troller, o geanta medie, o geanta mica, un rucsac. plus geanta mica cu cd-uri “dragoste in 3”. se mai adauga 2 cutii cu albumul nou (aici e mai usor ca sunt sigilate). plus chitara. plus scaun rosu. mai iau hartii, carti (mi-am luat azi o carte al carei titlu m-a facut sa zambesc)….plus rochii pe umerase. da, noroc ca maine am ajutoare, sper sa fie si loc…

plecarea e acusi. emotii de toate felurile. unele mai putin placute. altele dintre cele mai frumoase. am vrut sa adaug: “nimic special in asta, un mix de vara obisnuit“. da’ parca nu pot. 🙂 stiu exact de ce si pentru ce sunt fiecare dintre emotii. si uneori as vrea sa mi le ia cineva pe toate si sa-mi spuna “va fi bine” .

pfuuui! am de inchis fermoarele. gentilor. cutiilor :)) fug!