…sunt cuvintele. Fara indoiala. Frumoase, indurerate, afurisite, din dragoste, nervi sau obisnuinta, construind poeme, declaratii de dragoste, despartire, curcubee sau locuri de intalnire, cuvintele au viu in ele cat pentru o planeta sau doua.
Acum ascult Chet Baker, la biroul meu mobil de langa casa. Casti. Volum suficient de tare incat sa nu aud dialoguri din jur. Fumez. Resimt fizic accidentul stupid de aseara, cand dorind sa-mi rezolv problemele telefonului mobil, “vechi” cat sa ii fie depasita garantia, am pierdut mai bine de 20.000 de sms-uri adunate in ani multi. Un prieten cu empatie zero (da, exista) m-a intrebat “si care-i problema?”. Pai unele mesaje erau de la oameni care nu mai sunt fizic pe planeta. Altele il aveau pe “te iubesc” in toate formele, de la dorinta la plin de inima si viata. Altele aveau ratiune care de multe ori imi lipseste.
E o curatenie nedorita. As putea spune “trebuia sa vina si momentul asta”. Da’ nu pot. Tin la amintirile mele. Si nu le-am tinut bine.
Azi ma intorc in timp cu gandul si regret cuvintele pe care le-am pierdut si sunt trista, a naibii de trista. Ca o foaie alba de hartie.
vezi tu, nimic din ce stii nu-ti ramane in cap cand vine vorba de ea, nimic din ce-ai invatat nu-ti mai este de folos… ca n-are nimic ascuns si te intrebi “cum mama naibii?! asta nu-i femeie!” si ai dreptate, asta nu-i femeie, e miere din cea care curge auriu si acopera toate ranile… ce femeie te trimite la culcare singur pentru ca ea are treaba, are descantece de facut, ca sa-ti treaca relele…? ce nu stii e ca o inteapa in inima cand ii spui ca esti trist, cand se uita la tine si te vede abatut, ca se duce cu mainile pline de grijile tale sa le puna in sare si o ustura si-o dor dar zambeste printre lacrimi ca stie ca tu vei fi mai bine, asta e grija ei cea mare, sa-ti fie bine, uita-te cum in fata ei iti pica toata bravada, se duce dracului, are ceva de nu stii ce sa-i spui: sa-i vorbesti de pat, sa-i vorbesti de inima, sa-i vorbesti de copilul ala din tine…? si te apuca toate cele ca nu-i ca celelalte, cu ele poti sa soptesti si sa te culci si sa te simti dupa cum ti-e pofta de carne, cu ea te simti om intreg si dezgolit, uite cum cad toate cele de masti si te inveleste cu bunatate si nu-i maica-ta si nici n-are cum sa fie ca nu-ti vorbeste ca ea, iti vorbeste altfel, parca dinauntrul tau, parca din carti, din cele magice si te sperii…cum sa fie femeia asta buna cu tine asa, pur si simplu? si fara sa ceara nimic, nici de iubit, nici de trait …o fi naluca! asta e!… dar pe naluci nu poti sa le prinzi in brate si sa le saruti…iar tu visezi asta si o faci in gand de zeci de ori si de fiecare data gandul asta te ridica o palma de la pamant, ce-o fi gandind ea la ora asta? cu cine-o fi? nici n-ai dreptul sa intrebi, cand se rascoala in tine gandul asta ti-e rau si iti merge de-a-ndoaselea, nu-i a ta si nici nu crezi ca ar putea sa fie desi e toata acolo pentru tine si stii ca o sa ramana, cu gandurile ei bune care iti dau aripa… stii ca te inalti doar pentru ca se uita la tine si te vede cum poti sa fii, cum iti doresti sa fii, acolo sus, cel mai sus, asta e iubire? de ce n-ai avut habar de asta de la inceput, de-acum 15 ani, de-acum 7? acum ti-e frica, o sa pierzi tot ce te-au invatat altii si urla mintea-n tine sa o uiti, sa o renegi pentru ca nu vrei sa fii cel din oglinda ochilor ei, acolo esti perfect si de asta ai face toate prostiile, ca sa-i arati ca nu se poate ca ea, ca nu poti sa fii bun la nesfarsit, ca prosti sunt aia de-s buni ca-si dau timpul aiurea pentru ceilalti, ai fost si tu asa si uite ca ai ajuns pe jumatate orb, cu franjuri pe la ombilic de cat te-au sapat razboaiele, daca te uiti bine nici ea nu sta prea bine, dar refuza sa fie altfel si primeste toate lucrurile zambind fara sa se intoarca, plutind peste guri de spuma, de unde atata putere, e clar, face ceva, altfel n-ar rezista, e prea mica, o poti lua in palma si incape acolo, macar daca te-ar lasa sa o iei in palma si sa ai grija tu, tu sa ai grija? la o adica de ce nu? poate are nevoie sa doarma, uite, sa doarma o noapte intreaga fara sa scrie, fara sa stea cu ochii deschisi, mari si intunecati ca cerneala lui Dumnezeu, nu intelegi, ea nu e… n-are definitie….ce haos e in jur si ea un punct luminos cand nu mai stii incotro, poate m-ar iubi – spera inima – dar vine gandul si rade de tine, ea nu ma poate iubi doar pe mine, ea nu e femeie, e bunatate care curge ca mierea ….
buzunare cu hartii, notite, rest de tutun, brichete, cartele de metrou, servetele, maruntis, chitante, bomboane, pliculet de ceai (!), nisip…
buzunare cu amintiri la mine-n inima. ce ventricole?! ce cutii? buzunare! cu fermoar, clapeta, nasture sau pur si simplu cu despicatura de cord.
ultimii 1300 de km inseamna un buzunar plin cu amintiri frumoase. de fapt, nu, nu cu amintiri. cu muzica si oameni. oameni. iubiri. marturisiri. emotii. adevaruri. oameni, cu toate ale lor, cu toate ale mele.
am aflat cum e sa mergi in club si sa ti se para ca esti in teatru. sa fii intimidat de tacere. sa te intrebi in pauza dintre doua piese daca e totul in regula. “e sunetul bun?”. la pauza sa ti se spuna “nu-i asa ca mai veniti?”…si tu stii ca inca nu ai terminat spectacolul si sa nu intelegi…
oameni care tac pentru ca poate au momentul lor cu ei insisi mai mult decat momentul lor cu tine. si canta. despre marea vanduta, despre pitici, despre adevaruri, despre fericirea de luni, despre aripi…
oameni care aleg sa fie cu tine. langa tine, pe scena. in fata ta. cea mai onoranta dintre alegeri.
femei si barbati reali, adevarati, in carne si oase, care stiu sa iubeasca pana la Luna si inapoi.
pe cer, vreme de 4 zile, Luna, asteptand sa-i faci poza la final de intalnire.
si tu, departe de casa, departe de ganduri, departe de alegeri, departe de tine, cu campuri de maci sub roti in cel mai adevarat scenariu de dragoste care iti este dedicat. dragoste de drum. poezie de drum. muzica de calatorie. muzica dinauntru
“De ce nu ai scris cronica ta de dupa concert? De obicei o scrii in noaptea de dupa concert sau a doua zi…“
Raspund acum, e miercuri, talie de saptamana, am un moment de respiro si pot 🙂
Oameni faini au fost la concert? Au fost! Femeile si barbatii prezenti, ca si cuplu sau in formule de grup de prieteni, asa cum i-am vazut de pe scena, nu au fost o masa de spectatori. Mi-e greu sa descriu dar, asa cum i-am vazut de pe scena, pe cei de aproape de mine sau de mai departe, aveau fiecare o lumina aparte. Un mod de a reactiona emotional (am vazut ochi, priviri, gesturi) la cate ceva din ce-am povestit sau am cantat eu sau Raul. Unii dintre ei au fost la prima intalnire cu “Joia pacatosilor”, altii au istorii vechi cu jucariile mele, altii se aflau la prima intalnire cu muzica mea. Multi dintre ei cu istorie de viata si de iubire care sa justifice prezenta acolo. Majoritatea (nu indraznesc sa spun “toti”, ca poate am suparat pe cineva) cu simtul umorului foaaarte dezvoltat si asta a fost perfect. Am spus ca este spectacol pentru oameni cu mintea deschisa si cu inima plina…
Pentru mine, acest spectacol este mai greu decat concertele standard. Oricat as explica de ce (dincolo de faptul ca imi lipseste chitara), cel mai bine simt cei care vin la concert si care stiu piesele in formula tipica. In “Joia Pacatosilor” nu mai e nimic cum era.
In plus exista o poveste. Complicata.
Despre acest spectacol, Oana Duma mi-a cerut “explicatii”. Glumesc 🙂 Le-am dat intr-un interviu destul de lung, din care nu a vrut sa taie nimic. Interviul a aparut astazi pe portalul foreverfolk si il puteti citi AICI
Am primit flori. De departe, cei mai fideli in a-mi aduce flori la fiecare concert (si vin aproape la fiecare concert) sunt Madalina si Mircea. 🙂 Am avut si surpriza de a primi un buchetel de ghiocei dupa ce-am cantat prima piesa. Mi-a mai luat din emotii 🙂
Am primit, dupa spectacol, si raspunsuri la intrebarea mea “De ce-ati venit de Dragobete la acest concert in loc sa mergeti in alta parte, unde se canta despre dragoste frumos….nu cum trebuie”. Cel mai frumos raspuns “Pentru ca anul trecut de Dragobete plangeam ca era cu altcineva” (acum erau impreuna la mine la concert).
Ce m-a intristat putin: numarul locurilor a fost limitat tocmai pentru ca sa pot sa vad, de pe scena, pe fiecare. O parte dintre cei care au facut rezervari nu au anuntat ca nu mai vin, desi au fost sunati si duminica si luni, in detrimentul celor aflati pe lista de asteptare pentru acest spectacol. Si lista era lunga…. Au avut noroc inca cei care au ajuns la concert fara loc rezervat 🙂
Urmatorul concert in Bucuresti va fi pe 22 martie. Atunci voi fi alaturi de Raul, Claudiu si Dan. Concertul va avea loc la o zi dupa ziua mea, initial voiam sa fie chiar pe 21, dar planetele s-au aliniat altfel. Sala de concert: Teatrelli. Biletele se vor pune in vanzare joi sau vineri, pot fi cumparate prin Eventim sau direct la casa de bilete a Teatrelli din Piata Lahovari. Pretul biletului: 41.58 lei
Reamintesc ca nu se fumeaza in sala de concert, dar exista un spatiu pentru fumatori, pentru momentul de dinainte si de dupa concert.
Daca veti urmari pagina oficiala de facebook (facebook.com/alinamanoleoficial) veti gasi, imediat ce se pun in vanzare biletele, si linkuri si alte detalii. Pentru ca data trecuta am introdus o piesa noua in repertoriu, in formula orchestrata, piesa ce va fi pe albumul aflat in lucru, ma bate gandul sa va mai prezint una…asa, in exclusivitate pentru cei care vor veni. Si mai vreau sa fac ceva, dar inca ma mai gandesc daca pastrez ca surpriza-surpriza… 🙂
Va las cu o piesa filmata la concertul de data trecuta de la Teatrelli. Am zis ca la 5000 de vizualizari de youtube mai pun o piesa 😉
Munca la album continua. Despre asta in alte articole sub umbrela “Jurnal de album 2014”
ne sarutam deasupra pamantului
si norii coboara sa ascunda lumea
sa n-o mai vedem,
sa n-o mai stim,
la noi, acolo sus, e atat de clar si de argintiu
ne sarutam nesaturandu-ne
trece prin noi bigbang-ul
la 2 atmosfere distanta se opreste si rade
pe el l-am nascut adineauri
din sarutul nostru interminabil noidoim cerul
si asta inseamna ceata jos
lumina inauntru
si dragoste pana cand
fara timp
asa cum exista altfel-femei
exista astfel-barbati
ar vrea, dar n-ar vrea
le e teama de urmari
dar vor drept urmare o iubire
intreaba cat de mult
si pana cand
si ce e dupa
s-ar abandona dar nu prea
exista astfel de barbati
care spun
ca
iubirea, vezi tu,
ca
dragostea, vezi tu
ca
de fapt
“mai bine sa ma iubesti inainte”
cochetarii care ii iau si pe ei prin surprindere
pentru ca alte-femei au crezut
altfel am trait cu totul iubirile
si am avut cel putin una pana la os
o astept si pe urmatoarea, cea mai mare…
asa ca ce legatura au asteptarile
cu consecinta poetica a unei perne
de sprijinit secunda
nu de somn?
astfel-barbati nu ma vor crede niciodata
ca inima mea are nevoie de mine
si de aceea am foarte putin timp pentru altceva-poveste
eu stiu sa scriu scrisori de Dorinta
nu de Dragoste
de Dor am scris doar de cateva ori
si atunci inutil pentru ca el era langa mine
am scris si cateva de Despartire, de doua ori indecisa
dar nu, nu stiu sa scriu scrisori de Dragoste
pentru asta ar trebui, zic poetii, sa scriu cu inima
(dragostea ca o cerneala pe cord, asta suna a poezie, as putea sa invat)
iar eu cu inima nu scriu…
are fobiile ei.
eu stiu sa scriu scrisori de Dorinta
nu de Dragoste,
chiar cred ca cea mai frumoasa declaratie este
“te vreau” nu “te iubesc”
pentru ca “te vreau” inseamna un abandon mai mare
de tine, de trup, de vesnicie
o Exclusivitate perfecta
in doi
eu stiu sa scriu doar scrisori de Dorinta
de Dragoste…nu
inca-l astept pe Nebun
noptile in care, dupa ce faci dragoste, pleci (doar) in camera cealalta. il lasi in pat, aproape adormit, si “te furi” timpului tau pentru momentul de intimitate maxima: tu cu tine.
s-ar putea sa te vada ca pe-o exaltata: iat-o, dupa acea “stare” ca se ridica din pat…exhibitionista…!
…cand de fapt tu esti in cel mai apropiat moment cu tine insati din ultima vreme, cand de fapt simti un soi de muzica inauntru, cand de fapt esti atat de golita de ganduri incat emotiile isi pot face loc, nestingherite.
noptile acelea in care, dupa ce faci dragoste, iti amintesti cine esti, tu, Femeia, in fata ta Femeie, cu toate ale tale pe care le iubesti dintr-o data pe deplin.
iar el, ramas in patul de carne, e cel mai norocos Barbat din lume pentru ca adoarme cu mirosul tau in nari si te are inca intre palme.
sunt nopti in care luminile orasului se duc si ele undeva, in sus poate, ca sa te lase, pe tine Femeie, cu tigara de dupa.
m-am calatorit vreme de 4 zile intr-un cuib cu oameni aurii. asa-i vad eu. stralucitori intr-un echilibru de viata care nu vine din inertie, ci din lupta. lupta pentru dragoste. au transformat asta in scop si il au in fata inimii in permanenta. e un scop prea romantic pentru lumea asta? probabil. pentru lumea lor insa e cel mai frumos dintre toate scopurile posibile. e acea destinatie, singura, care conteaza. si e un drum care nu se face usor, ci cu atentie la detalii, cu tenacitate, iar rezultatul e incantator de cald si frumos.
sedimentez acum o parte din transferul de emotie din zilele acestea. am primit un tip de lectie de care aveam nevoie de la 2 profesori blanzi si stralucitori.
cu piesa de mai jos am deschis concertul de la VSLO (Vama sub Lumini de Oscar), alaturi de dragii mei dragi Adi, Teddy si Nasu’. apoi, intr-un fel, nu mai stiu ce-a urmat. cumva tot ce cant se rescrie si cum tot ce sunt pe scena sunt si in afara ei, ma rescriu in timp real, masura cu masura, nota cu nota. doream sa-mi fac un tatuaj acum 2 saptamani si jumatate, stiam exact ce, ma hotarasem brusc, eliminand toate ideile de pana atunci. 3 litere cu semnificatie. acum ma tatuez interior, ca sa zic asa, in camerele acelea care nu raman niciodata secrete. cum nu ma pricep prea bine, e dureros, recunosc.
cine vrea sa asculte piesa o gaseste pe albumul “dragoste in 3″…
despre mine, m/v alina manole
despre mine poti sa spui ca m-ai iubit, ca langa mine-ai fost fericit
si ca te-am facut sa simti macar o data si dragoste si patima Adevarata
despre mine vei auzi lucruri bizare: ca sunt femeia Lor, ca n-am hotare
dar o sa poti sa spui ca m-ai iubit candva si o sa mi te adresezi cu “dumneata”
despre mine vei sti intotdeauna cert ca n-am copii, ca tot te-astept
ca am albit in graba si ca-mbatranesc si am ajuns sa spun ca nu te mai iubesc
despre mine se vor spune multe: ca am gura de scoica si arunc insulte
in dragostea femeilor neplanse…inca…
despre mine? doar lucruri marunte!
despre mine vei auzi lucruri bizare: ca sunt femeia Lor, ca n-am hotare
dar o sa poti sa spui ca m-ai iubit candva si o sa mi te adresezi “femeia mea”
despre mine vei sti intotdeauna cert ca n-am copii, ca tot te-astept
ca am albit in graba si ca-mbatranesc si am ajuns sa spun ca nu te mai iubesc
