Posted on

Jurnal de album – fila 9

Dupa 11 zile revin pe blog pentru a anunta asa cum se cuvine lansarea de pe 2 iunie. Cele mai multe detalii sunt in pagina de eveniment de pe FB si la partenerii media. Probabil veti da despre informatii mai mult sau mai putin intamplator. Ceea ce anunt aici este din zona mai putin oficiala, ca de obicei 🙂

Incep totusi cu “fisa tehnica” 🙂

Lansarea albumului “Fericirea de Luni” va avea loc luni, 2 iunie, la Teatrul Excelsior din Bucuresti, de la ora 19:30.

Formula de scena: Alina Manole (voce si chitara), Raul Kusak, Claudiu Purcarin, Dan Nicolau si Adrian Flautistu.

Fotografiile pe care le veti vedea in afis, pe coperta albumului sau in alte comunicari publice sunt realizate de Vlad Eftenie. Locul intamplarii fotografice: Caffe D’Arthe.

Principalii parteneri media sunt Eventim (prin intermediul caruia s-au pus in vanzare biletele), Adevarul, Bestmusic, Metalhead, Foreverfolk, Let’s Rock si Kooperativa 2.0 (partener social media). Alaturi de mine vor mai fi Psihologul Muzical, iconcert, port.ro si inca o serie de parteneri pe care ii puteti vedea pe afis.

Biletele pot fi comandate on-line sau cumparate direct din magazinele partenere Eventim (Carturesti, Germanos, Domo, Orange Shop, Vodafone Store).  Linkul de cumparare on-line se afla AICI

Va multumesc anticipat pentru rabdarea cu care veti primi informatiile despre lansare. Fiind moment important pentru mine voi scrie destul de mult despre asta si, intr-un fel sau altul, o parte dintre voi veti fi “bombardati” cu informatii. Voi incerca sa fie cat mai dragute cu putinta 🙂 Va multumesc anticipat si pentru gestul de a cumpara bilete si de a deveni, implicit, sponsori ai acestui moment aparte din calatoria mea muzicala. As fi vrut sa va eliberez de povara insa anul e ciudat, criza e mare si finantari sunt putine (am zis putine sau zero?) 🙂

Cine doreste sa ajute suplimentar poate sa o faca, pe facebook sau prin discutii libere la bere/vin/cafea/ceai. Exemplu: “Alina lanseaza album nou pe 2 iunie“. (daca interlocutorul habar nu are cine e “Alina” ii dati linkul acesta si rezolvam doua lucruri dintr-o lovitura: 1. vedem daca ii place sau nu si 2. promovam si una dintre piesele de pe noul album) 🙂

Un “share” on-line si off-line ajuta artistul de mine, destul de prins intre hartii si dosare 🙂

Iata si afisul si desi e marti e inceput de saptamana de lucru, asa ca va doresc spor si vreme buna!

 

Posted on

fuga pe deal

ma pricep sa rasfat mai bine decat sa fiu rasfatata. chiar si in vizite. de data asta nu mi-a mers…

prietenii care m-au “rapit” din Bucuresti, au avut strategia optima pentru reusita: au facut invitatia o data, de doua ori, a treia oara au spus “venim in Bucuresti vineri, te luam si gata”. tonul imperativ a doborit stilul meu nemiscator de “uichend”… 🙂

si iata-ma vinerea trecuta, in plina saga cu o reparatie de teava (mesterul suna intotdeauna de cel putin 3 ori la usa pentru ca niciodata nu face ce trebuie….dar asta e alta poveste), cu un inceput de raceala, pastile cumparate si bagaj facut, cum astept sa fiu preluata de la domiciliu. pana cand am ajuns nu mi-a venit sa cred ca am iesit “din barlog” 🙂

si a inceput rasfatul intr-o casuta de poveste. culinar a fost rasfat absolut, pentru ca prietena mea, dincolo de profesii liberale, este o priceputa in ale bucatariei…mama-mama! am abandonat dieta din prima zi in favoarea unui bors cu perisoare genial (preferatul meu din toate timpurile)…a doua zi n-am rezistat unui mistret impanat cu toate aromele … si tot asa…. 🙂 cu greu am reusit sa obtin aprobarea de a spala vasele…(asta fiind singura activitate negociata, ca in rest …. numai semne de “interzis”! ) 🙂

rasfatul de aer a venit din faptul ca am mers pe dealuri, printre livezi, pana undeva pe o culme (inca) tomnatica unde ochii nu aveau pe ce sa-si opreasca retina…iar cand nu am facut plimbari am stat pe terasa in soare. soare, nu ceata, asta da intamplare frumoasa la pachet!

rasfatul de joaca a venit la pachet cu ceilalti membri ai familiei, patrupezi, cu chef de mangaiat sau de joaca. asta da terapie!

rasfatul de suflet a venit din povestile de seara, asezate, despre toate lucrurile despre care mai pui din cand in cand un status pe facebook 😀 despre viata, oameni, sistem de educatie, calatorii, politica, social, destine, valori, vise, planuri.

rasfatul de poezie s-a tradus in fiecare noapte in camera japoneza unde am dormit (la propriu, nu la figurat), la lumina unei lampi din sare, cu stiloul meu grena si foile mele si gandurile toate…

singura problema a fost raceala, tinuta cat de cat sub control de medicamente. ea m-a toropit un pic duminica vreo 2 ore si m-a tinut in pat la somn. in rest am fost matinala, ca prea a fost frumos.

luni m-au adus in Bucuresti, resedinta lor e tot in Capitala, doar casuta asta e mai departe de Bucuresti si inca nu se indura niciunul sa se reintoarca mai mult de 1 zi-doua in asfalt. ii inteleg perfect!

am revenit la teava mea “reparata” de 2 ori in 3 zile, astazi astept o alta echipa de mesteri, cel mai mult s-a bucurat dodo ca m-am intors, raceala m-a pus in pat aproape instant cum am intrat in casa, m-a adormit, apoi m-a cam speriat un pic cu sange din nas. astazi m-am trezit cu soarele in ochi si am zambit, iarna tot nu mai vine si cumva nu ma mira…

ieri vorbeam cu prietenii mei sa merg acolo si cand vor inflori merii, sunt livezi nenumarate si in curte si peste tot…nici nu-mi pot imagina bucuria de floare … si de-abia astept!

am inceput anul cu o calatorie…hm…deja suna bine!

pe 1 februarie – primul concert in Bucuresti! detalii acusi 🙂

Posted on

politically facebook

inainte ca procesele de comunicare pe internet sa ia amploare (pentru cei foarte tineri: da, a existat si o asemenea era, nu de foarte demult), discutiile despre politica se intamplau aproape exclusiv pe la cate o terasa, in cate un bar, in grupuri de prieteni. tin minte multe seri/nopti cu discutii despre structuri politice, optiuni, discutii inflacarate, cu polemici ce incendiau spiritele…cel putin pana a doua zi, cand o luam de la capat.

o formula publica de exprimare a opiniilor a fost data ulterior de comentariile pe site-uri (obligatoriu) serioase. apoi pe bloguri, gazduite de intermediari, pe platforme gratuite si … limitate.

acum toate discutiile se poarta pe facebook.

in ultimele saptamani, inflamate de schimbarile politice si de vehementa taberelor oficiale, mobilizate si mediatizate intens, facebook-ul a devenit locul de exprimare a emotiilor politice. gandul de a scrie acest articol a venit dupa o intamplare personala: la una dintre remarcile mele despre unul dintre evenimentele politice, am primit un comentariu  de forma “m-ati dezamagit profund“, insotit de alte observatii mai putin politicoase. punctez pentru carocotasi ca remarca mea era neutra, fara vreo apropiere explicita de vreuna dintre parti (fapt pe care il evit constient). cum comentariul era deplasat si iesit din contextul subiectului abordat, am recomandat domnului cu pricina sa apase butonul de “unfriend”, ca e mult mai sanatos.

apoi am tot stat si m-am gandit. asa cum barfa are in ea ceva constructiv (de la un renegat citire, ia sa vad, stie cineva?!), facebookul dobandeste in astfel de perioade rolul de a mobiliza opiniile politice ale indivizilor si de a le face vizibile in retelele de prieteni, in avantajul – in definitiv – al exprimarii libere a opiniei. si asta nu e rau deloc, in marea de poze cu mesaje de iubire sau caini maltratati. exclud de aici campania electorala explicita. ma bucura ca ajung sa citesc opiniile politice ale unor oameni cu care nu as discuta niciodata despre subiectul asta din motive de timp, distanta, contexte. daca nu sunt de acord de fiecare data asta nu inseamna ca ii voi valoriza mai putin ci voi aprecia argumentele aduse (in aceeasi exceptie fac cei al caror limbaj e suburban…). ca de asta suntem oameni cu carte…

evident, acest articol nu se adreseaza celor care inca mai povestesc la un pahar de vin 🙂

Posted on

postvision

in timpul selectiei nationale am urmarit cu atentie fiecare prestatie a concurentilor. piesele le stiam deja…

am comentat mult pe twitter, pentru fiecare dintre piese.oricum, puteau sa cante oricat de bine toti concurentii, eurovisionul nu inseamna interpretare ci compozitie, iar aici am spus inainte de 10 martie ce impresie mi-au lasat piesele inscrise in concurs.

dupa terminarea votului au urmat o serie de interviuri si discutii. trist sa spui trupei castigatoare ca nu va veni cu premiu de la baku si ca nu au nicio sansa. omori speranta de tot si mai ales bucuria unor oameni care au castigat. ca iti place sau nu ce a ales publicul, mandinga a condus detasat, a primit un numar de sms-uri impresionant, merge mai departe. in plus, o parte a juriului a validat optiunea telespectatorului. sa nu uitam ca totul a urmat regulamentul….nu? 😀

faptul ca o parte a discutiilor s-au dus inspre “piesa in limba rromani? no way” ma intristeaza un pic. electric fence a avut compozitie buna, orchestratie buna, voce buna, prezenta scenica buna. daca tehnicele astea nu conteaza pentru ca versurile sunt in limba minoritarilor rroma (si nu ma refer la publicul larg, ci la populatia de la care am pretentii), inseamna ca nivelul de toleranta a scazut dramatic…si asta e pacat pentru sufletul unei natiuni. sau iarasi gresesc cand voi scrie ca problema cea mai mare este nerespectarea de insasi majoritatea romaneasca a pretentiilor culturale si sociale pe care le doresc a fi respectate de minoritati. asta e alt subiect insa…

pana la urma o competitie inseamna asumarea, de catre fiecare dintre participanti, a esecului. victoria are alt regim. avem o trupa care reprezinta natiunea. si stati ca vin alegerile, daca tot asta a fost umbrela de concept a tvr…votati cu cap!

Posted on

IQ x 200

am povestit despre tanara studenta de anul 3 care, aflata la o terasa, la  masa vecina, a tinut sa impartaseasca cu voce (foarte) tare filosofia de viata? mai ales perspectiva asupra cartilor? “la ce iti foloseste sa citesti carti? faci bani daca stai si citesti?”. parca am scris totusi… 🙂 oricum, in emisiune am povestit.

faptul ca fata aceea nu e singurul exemplar nu poate fi negat. fiecare din noi a intalnit, fie si accidental, un astfel de personaj. uneori il intalnesti la teatru. il recunosti dupa tinuta, tona de parfum si dupa observatiile inteligente de la garderoba, dupa terminarea piesei. nu dau exemple, mi-e rusine…

mai nou il intalnesti in ceainarii. e mai “cool” sa mergi intr-o ceainarie decat intr-o cafenea. e noua moda. se vorbeste despre tot ce tine de moda si de reduceri, niciodata despre cartile din libraria in a carei gradina ai intrat. uneori si despre fitness (in fine, corp sanatos, minte…). intotdeauna se vorbeste mai tare decat media, mai ales daca te vad citind o carte alaturi. probabil te cred prea “scufundat” in lectura si se simt liberi. la orice.

la inceputuri mi-era drag sa merg in ceainarii. aromele, muzica, oamenii…

acum in majoritatea cazurilor dau peste cei care sigur vor povesti a doua zi prietenilor care nu s-au prezentat la apel cat de “super tare” e locul x sau y, cum au baut ei mojito, cum au barfit pe tz sau v…cu atitudinea superioara a celui care nu mai merge oriunde, ci intr-o ceainarie…de parca locul in sine le-ar creste IQ-ul cu 200%. inmultiti voi cu O

fragmentul de mai jos nu le este dedicat. se dedica unei alte categorii…si cred ca si pe asta o stiti. “pseudo-intelectualul de cartier”…putem sa-i spunem asa?!

Posted on

detalii bijutericoase si muzicale

n-am povestit de concerte, nici de cel care a fost nici de cel care urmeaza. si trebuie sa povestesc si de ziua de sambata un pic.

o iau metodic 🙂 concertul de la Music Hall a fost concertul lui rosu-verde. asta suna de poveste un pic, nu? cu imparatul rosu si imparatul verde… 🙂 pai a fost asa: eu imbracata in rosu-verde, cablurile chitara/microfon – rosu/verde, primit dar de floare foarte rosie si cu frunze mari si verzi, primit dar cutie de bijuuri verde cu rosu si buburuze pe o frunza, deci rosu cu verde…:) un accent alb de la 3 trandafiri a fost asa, de contrast 🙂

cum a fost concertul pentru cei care nu au ajuns/gasit/dorit? ca artist, locurile noi te golesc un pic de energie. cresc toate consumurile 🙂 locul e fain, mare, poate deveni cozy datorita meselor si taburetelor de piele, sunetul e bun, piticii umbla liberi, iar gazdele sunt simpatice.  atmosfera a fost asa…linistiiita si dragastoasa (cred ca a fost concertul unde am vazut cei mai multi imbratisati) 🙂

urmatorul concert e tot luna asta, pentru ca februarie merita sarbatorit: e capos, bulversant, ba iubeste ba lasa, ba are accent american, ba vorbeste romaneste. in plus, e ‘al mai mic si cred ca si un pic frustrat. compenseaza el prin altele, dar…doar 28?! 🙂

26 februarie 2011, concert “Luna Amantelor” – Alina Manole et comp, Clubul Taranului, ora 21:00 (compania integrala va fi anuntata ulterior)

acuma despre ziua de ieri. discutii faine au fost? au foooost! munca serioasa a fost? a foooost! activitate de creatie a fost? well….din plin. la categoria creatie, am un prieten drag mie care stie sa manuiasca “plastilina” numita fimo, scotand din ea fel de fel de chestii simpatice pe care le cumpar de obicei de pe la targuri. cercei, ineluse, medalioane etc. si ce ne-am gandit noi? sa fie asta pretextul de stat la povesti. si sa ne ocupam napoleonian de mai multe chestii in acelasi timp. adica sa si vorbim, sa ne si relaxam, sa si scoatem ceva cu manutele astea  😀 a durat cateva ore bune. la un moment dat am luat pauza de vorbe, fiecare in patratelul lui (la propriu) de lucru. si a fost la naibii de bine sa nu fie ganduri, sa fie zambet si liniste. o sa va arat si ce telefonul meu nu a stiut sa fotografieze ca lumea (utilizatorul prost, deh) , ca rezultat a 5 ore de activitate.

ne-am premiat monstruos cu ciorba a la alina si o fasole cu 3 feluri de afumatora cu muraturi tot brandul propriu. ca trebuia sa ne hranim si fizicul, nu? 🙂 poze cu mancarurile nu va arat, ca vi se face pofta. (da’ tot o sa-mi deschid eu carciumioara mea cu 7 mese…!)

premiul numarul II a fost un pic de muzica, la doua chitari. am cunoscut ieri o takamina care m-a pus pe ganduri serios…au unele chitari o vibratie asa faina…

bun, am zis de poza? pai sa fie o poza! 🙂

joaca de sambata

sa fie si un pic de muzica…:)

ne vedem diseara de la 6 la 8 la Radio Lynx 🙂 luna patrata -radio

Posted on

s’avem pofta

mi s-a facut portretul in jurnalul national. cateva linii, un pic de culoare si un strop de personal. va invit sa cititi articolul aici: piticul care sopteste lucruri incomode

duminica, emisiunea a iesit absolut bestial datorita celor care au fost prezenti pe chat (dar si celor care au ascultat cuminti). playlistul a fost facut de ascultatori iar discutiile de pe chat au fost foarte animate. s-a calculat chiar si o medie de varsta a celor care au vrut sa-si declare varsta si s-a ajuns la un 30 de ani si jumatate. frumoasa varsta pentru folk, nu?

legat de emisiune: cam de 3 sezoane invit pe cei care teoretic nu sunt atat de consacrati sa imi trimita spre difuzare piese, cu minima conditie ca acestea sa fie de calitate, chiar daca nu sunt piese de studio. foarte putini dintre cei pe care ii cunosc fac lucrul acesta si zau ca nu-i inteleg. daca-si pun problema de audienta, atunci inseamna ca nu vor sa-i asculte public cat, cel putin, 2xsala palatului. daca nu stiu unde sa trimita piesa, atunci inseamna ca nu stiu ca adresa mea de e-mail este publica totusi…si ma pot cauta si prin blog

intrucat pe o serie de site-uri au aparut versurile pieselor mele intr-o transcriere la si dupa ureche, am decis sa le pun pe blog, corect. in categoria “zet”. nu de alta, dar cum intalnesc din ce in ce mai multi liceeni care ma cover-uiesc in concursuri, e bine sa aiba versurile corecte 🙂

astazi e ziua radio-ului si a emisiunii “Psihologul Muzical” realizata de Andrei Partos. le urez si pe aceasta cale “La muuuulte ore de emisie si cat mai multi ascultatori!”. Emisiunea “Psihologul muzical” a implinit 8 ani de emisie, neintrerupta. 8 ani in care saptamanal o noapte se dedica ascultatorului inteligent! Celor care inca nu au incercat inca retetele lui Andrei Partos le recomand pentru noptile de vineri cura de muzica si de invitati.

e luni. o noua saptamana de munca.  sa avem pofta si spor!

Posted on

Alexandru Andries si muzica inteligenta

[singlepic id=106 w=320 h=240 float=left]Dragii mei, dupa cum bine stiti, Alexandru Andries nu canta folk.

Alexandru Andries are o muzica inteligenta si, chiar si dupa 30 de ani de muzica, se joaca minunat, cu voie buna.

Alexandru Andries este invitatul emisiunii “Luna patrata” de duminica, ora 16:00. 13 decembrie, la Radio Lynx (www.radiolynx.ro). Va astept pe voi, oamenii inteligenti, la discutii pe chat, intrebari adresate invitatului, ascultare de muzica buna.

Posted on

troieni, obsesii si adulti

[singlepic id=35 w=320 h=240 float=left]Ieri, in mijlocul unei discutii interesante despre egocentrism si obsesii, mi se pune un carcel de virus. Orice conexiune la net pare moarta, browser-ele se deschid cu mesaje de tipul “fata mea, trebuie sa downloadezi nu-sh ce soft ca sa ai o conexiune mai sigura”. Evident, dau cancel la aberatia neautentificata si din momentul ala nu mai pot naviga nici cat sa dau scanare cu bitdefender online. AVG-ul e la fel de lenes ca de obicei (are comportament de pensionar) , ii fac update (ne-necesar) Continue reading “troieni, obsesii si adulti”