Noapte cu ie

Tare frumoasa seara de Sanziene s-a intamplat sa am. Poate pentru ca era Luni. De fapt…nu….sigur pentru ca era Luni si preambul de sarbatoare.

Am vrut sa fiu spectator. Tot imi doresc asta de cand a trecut lansarea albumului cel nou. Si iata-ma pe seara indreptandu-ma catre galeria de arta Galateca, unde avea loc sarbatoare frumoasa, de ie romaneasca. Am regretat din nou ca am ratacit, in multele mele mutari, ia mea cusuta cu rosu, batrana cat satul din care venea. Mi-am promis (si promit rar) sa sun din nou pe unul dintre culegatorii de folclor din zona Moldovei mele, sa-i reamintesc ca vreau ie ca la mine acasa.

Am vazut aseara cele mai frumoase femei. Frumoase pentru ca purtau ii cu bucurie, ca pe daruri pretioase. O parte dintre ele purtau pe cap coronite de flori…cel mai frumos accesoriu cu putinta pentru femei, din toate timpurile…

In spatiul luminos al galeriei s-a adunat energie din frumusete, istorie si muzica. Am cunoscut-o pe Iulia Gorneanu, directoarea galeriei, o femeie speciala, calda si inspirata, am ascultat un discurs mic si delicat al ambasadoarei Finlandei, absolut minunat, am ascultat si discursul Printesei Lia, i-am vazut pe o parte dintre cei care reprezinta proiectul “La Blouse Roumaine”, am avut bucuria sa-l revad, desi cumva si de data aceasta de la distanta, pe invitatul emisiunii Garantat 100% in cadrul careia am cantat…de ziua mea 🙂 , Catalin Nastasoiu, am ascultat muzica serii din care am ramas fara doar si poate, cu amintirea unei doine superbe cantate de Lorena Oltean, am reintalnit oameni dragi si oameni foarte dragi, inclusiv un spiridus de fata – stie ea cine e – am povestit, am adunat putere si bucurie.

Cu baterii incarcate de frumos am pornit apoi intr-o plimbare prin Bucurestiul racorit de noapte. Mi-era dor de Bucuresti pur si simplu, fara drumuri obligatorii, fara destinatii.

Poemul meu de Sanziene il puteti citi AICI 🙂

Restul e poveste, dintre cele de iunie 🙂

Azi m-as purta pe strazi in rochia mea cu maci rosii ca iubirile…

alina manole

scris nervos

dupa niste saptamani bune de ingerat informatia si din strada si de la tv, constat ca – pe masura ce trece timpul – discursul analistilor (cei din zona de sus a notorietatii) e din ce in ce mai agresiv, cu un limbaj din ce in ce mai colorat si cu venin accentuat. da, au si argumente rationale, da, nu e usor sa raspunzi moderatorilor care cancanizeaza fiecare gest de revolta de la inceputul ei, dar maniera in care au ajuns sa “latre” in fata camerelor, cu violenta, imi repugna. e joc politic, ritmul este accelerat, in 4 saptamani s-au intors multe lucruri pe dos pentru (mai nou) fostul guvern. e o scena politica, relativ la vedere, unde se tranzactioneaza fortele de putere. legat de tot ce se aude la posturile tv insa, cred ca avem nevoie nu doar de comentatori/lideri de opinie/analisti – toti isterici, care se bat in metafore cu iz de carciuma, ci si de lideri de opinie echilibrati, care sa contrabalanseze goana de senzational.

am obosit sa vad spume la gura analistilor. nu se mai poate vorbi CALM?! fizic, la propriu, nu ma zbat in metafore aici. lucruri se intampla, scena politica are o dinamica schimbata fata de luna decembrie a anului trecut. tonul ridicat accentueaza panici. si de ce nu ma convinge niciunul dintre cei prezenti in studiouri de independenta lor politica?!

voi reveni la bunul obicei de a Citi stirile, nu de a le vedea.

da, sunt nervoasa.