m-am trezit la 7 si-un pic cu senzatia ca sunt in ziua de ieri. de asta nu-i bine sa te rasfeti prea mult – mi-am spus – asa apare dorinta sa incremenesti tot in secventa ultima, cea mai linistita. ๐ azi, teoretic, duc chitara la doftor. asta dupa ce o mai cant un pic “la rece”, ca am de stabilizat niste formule pentru un cantec nou. ma simt ca si cand mi-as duce la medic o parte din mine. asta suna aiurea un pic insa daca nici ea…atunci cine sta in bratele mele in cele mai frumoase dintre momentele de creator? ๐ si am emotii, serios, astept sa mi se spuna “aaa…nu-i nimic grav…o zi si gata…5 minute si gata”. nu stiu cum sa descriu starea…poate si pentru ca e miercuri si e gri si beau pentru prima data dupa multa vreme cafea foarte tare. sau poate pentru ca, pregatind chitara de plecare am scos din toc biletelele si actele de acum ceva ani, iar pe unul dintre ele scrie “te iubesc” si de aici alte emotii intoarse in timp. de la vreme mi se trage, e clar! ๐ ori sunt romantica azi, ori nu mai sunt! ๐
dau anunt (si aici) pentru maine, joi, 30 octombrie, ora 23:00. cine sta acasa si are televizorul la indemana, ne poate vedea pe TVR 2 in cadrul emisiunii “Omul cu chitara”. Am fost impreuna cu 3 dintre dragii mei muzicali, adica veti vedea si auzi formula de cvartet. Veti vedea ce surprize mi s-au pregatit si cam cum m-au emotionat niste gesturi. De “piatra” sunt doar in asfaltul vietii mele…in rest… ๐
pentru o trezire completa am optat azi pentru Lindsey Buckingham. nu-i prima data and ma scoate omul asta din toate mintile si starile.
Am avut dreptate in “fila 1”. Sansele sa scriu la finalul fiecarei zile de lucru sunt mici. Ritmul este intens si seara aproape adorm in metrou in drum spre casa. Apoi mai am un val de energie, mic, cat sa pap ceva si sa ma pregatesc de somn. Insomniile in perioada aceasta sunt o vaga amintire… ๐
E o atmosfera atat de frumoasa incat din cand in cand ma uit in sus. Stiu eu de ce. Mi-e greu sa descriu.
Voi scrie insa despre un detaliu, pe care voi incerca sa-l descriu cat mai bine pentru cei care nu stiu cum se intampla lucrurile la inregistrari ๐
De obicei, la inregistrarea unui album, se inregistreaza un “ghid audio”. Voce si chitara, pentru fiecare piesa, cu metronom pentru standardizarea oricarei activitati ulterioare. Apoi, muzicienii, in functie de infrastructura disponibila la studio si in functie de propria lor disponibilitate de a fi prezenti in studioul de inregistrari, incep sa inregistreze “partile lor”ย – pian, bas, tobe, chitara etc. (se incepe cu sectia ritmica, acum am enumerat aleatoriu).
Ei bine, la Victor, avem posibilitatea de a inregistra simultan cel putin 2 instrumente. In cazul nostru, cel putin inseamna 3: tobe, contrabas si pian. Fiecare in sectorul lui, in “borcanul” lui, cu castile pe urechi, cu metronomul ca reper.
Cand insa m-am gandit la posibilitatea de a “sta” degeaba cat as “canta” in urechile lor 1 data, de 2 ori, de…n ori, la fel de fiecare data, cu aceeasi inflexiune ca intr-un moment zero de inregistrare separata de ei a “ghidului”…mi-am dat seama ca s-ar pierde o chestiune de emotie care sa circule si sa se imprime in atmosfera piesei.
Asa ca m-am instalat in cabina lui Victor, cu microfon si chitara. Fiecare “dubla” a insemnat, daca vreti, cantare live. Aceeasi piesa de 2-3- ori. Sau de 7. Cu pauze uneori pentru redefinit o stare. Cu pauza de auditie. Am auzit de multe ori “mi-a venit o idee”. Si ideile sunt puse in aplicare. Normal ca vocea si chitara vor fi trase separat apoi, in conditii de “borcan” (am zis ca “borcanul” inseamna o camera izolata fonic?…) dar energiile care au circulat in intervalul 10 -19 in fiecare zi…sunt de nepretuit.
Am cantat asadar live, de dimineata pana seara. Seara, nu doar ca picotesc pe drumul spre casa, dar nu prea e indicat sa mai vorbesc asa ca tac cuminte. ๐ N-am cantat nicio secunda “doar sa auda baietii versurile si frazarea”. Am cantat ca si cum am fi pe scena. Cu totii.
Acest detaliu nu face albumul nostru mai bun sau mai special in termeni tehnici si in raport cu albumele altora. Nu ne intereseaza asta pe niciunul. Acest detaliu face ca albumul sa fie unul “trait”ย si pentru asta ma bucur.
Astazi ne intalnim un pic mai tarziu la studioul lui Victor. Ma bucur ca am dormit mai mult? Oh, Doamne…da! ๐
Iata si doua imagini
Un moment de auditie
Un test de microfon, pentru ca se cauta “cea mai buna pozitie” in fiecare dintre spatiile disponibile pentru inregistrari ๐
Cabluri, microfoane, casti, pregatiri pentru “borcane” separate pentru contrabas si tobe, metronom, frecvente si alte jucarii de-ale lui Victor.
Noi cu pofta, somatica aproape, de cantat.
Va las cu niste poze mici facute foarte de dimineata.
Victor Panfilov – aflat de fapt la el “acasa”, dar surprins dupa un drum poarta-usa studio ๐
Adi Flautistu – contrabasul nu greu…deloooooc… ๐
Claudiu Purcarin – la al doilea drum de cutiute ๐
Raul Kusak – nu stiu cand s-a strecurat pe poarta, ne-am trezit cu el inauntru ๐
Eu am facut pozele ๐
E trecut de 8. Cred ca la 10 dorm. Trebuie. Ceasul va suna la 7 si jumatate. Daca nu adorm…asta e! Tot la 7 si jumatate trebuie sa ma trezesc ๐
Va doresc sa aveti anul acesta cel putin un vis mare pentru care sa fiti suficient de nebuni incat sa munciti pentru el! Acum va las, am de raspuns unui interviu extrem de personal despre “Joia Pacatosilor” ๐
am crezut ca e marti. nu de dimineata. dimineata eram prea somnoroasa ca sa stiu ce zi e. un pic dupa pranz, cand am inceput munca. o munca frumoasa tare. dar concentrata. cand am ajuns in Puzzle (se pregateste aniversarea de 1 an de existenta) eram convinsa ca e marti. si ma gandeam ca voi ramane sa vad piesa de teatru. ba am mai chemat si o prietena sa vina sa vada piesa. si piesa era marti. care nu era astazi. ati inteles ideea.
trebuie sa incep sa ma trezesc devreme, am ora fixa la care daca nu fac ochi lucrurile se complica. pana beau ceai/cafea/apa cu lamaie (dupa dispozitie), pana se incalzeste apa calda pentru dus (asa e cand stai la 7), pana nu-stiu-cu-ce-sa-ma-imbrac, pana taxi, trafic, destinatie…dureaza. nu de alta, dar trebuie sa stau cu ochii deschisi pentru toate operatiunile. si sa ma misc. si e greu dupa ce dormi doar 3-4 ore. aseara am incercat cocktail de ceai, extraveral, pat si un film pe laptoapa, doar-doar reusesc sa cad mai repede in somn. n-am reusit…
saptamana trecuta nu dormeam de migrene. Luna, deh. saptamana asta trebuie sa ma conving ca somnul e mai bun decat poezia.
cartea de povesti pentru copii e aproape gata. am mai corectat-o, am mai periat-o. m-a intrebat cineva care este categoria de varsta careia i se adreseaza, inclin sa cred ca destinatarii trebuie sa aiba peste 5 ani. si sa stie ce e un elicopter. ๐ astept schitele pentru personaje si apoi sa trec la nivelul urmator, adica sa caut solutia cea mai buna pentru aparitie. mi-as dori sa fie pe hartie si nu orice fel de hartie (pretentioasa, stiu…). ma gandesc daca printr-o editura sau tot de capul meu. da, planuri…
cu volumul de poeme e mai greu. s-au adunat frumos, dar dupa pauza de saptamana trecuta am mai taiat. sau am reformulat. sau am zambit si am adaugat o pagina. e o perioada efervescenta a cuvintelor, sunt multe poeme noi si cele de mai demult ofteaza a demult asteptare. (pana si tonul cu care scriu paragraful asta ma da de gol ca acesta e un plan/proiect/gand/vis tare sensibil pentru mine)
despre muzica si album scriu altadata. nu de alta, dar daca mai scriu mult se face pe bune marti.
despre concertul de pe 1 februarie pot spune ca va avea piesele noi ceva mai pline de concept. ma refer la cele noi-noi pe care le-ati auzit cantate doar de mine cu chitara. daca ati fost la concerte ๐ sper sa inregistrez concertul si sa-mi convina ce vad astfel incat sa se vada si pe youtube. reamintesc ca ora de incepere a concertului este 8. maxim 8 si 10. nu va avea pauza. mai sunt 3 locuri, stiu ca nu sunt laolalta, dar cum vor fi atatia prieteni in sala e imposibil sa va simtiti despartiti sau singuri. stiu eu ce stiu ๐
tot in luna februarie va avea loc si un spectacol “Joia Pacatosilor” (voce si pian, eu si Raul, pentru cine nu stie conceptul). nu garantez ca va avea tot regim de teatru ca cel de pe 1 februarie, dar sper ca cine va dori sa vina sa stie ca se “inhama” la ascultare si nu la conversatii cu vecinul de masa ๐ e mai “strict” un pic decat concertul-standard pentru ca vorbesc eu mult dupa ghidul pe care mi-l fac de acasa. in definitiv, trebuie sa explic muzical “cum am ajuns eu pacatoasa”, nu?
e trecut de 10 si jumatate.
voi incerca “imposibilul”. voi inchide muzica. apoi ma voi convinge sa merg in pat. nu pe canapea ca acolo e TV deschis. pun pariu ca dupa jumatate de ora de stat la cald si orizontal ma voi ridica sa vin in bucatarie, incetisor, “sa nu trezesc casa”, cat sa mai fumez o tigara pe intuneric si sa mai scriu cateva randuri pe un colt de hartie luminat de bricheta. dar macar incerc.
p.s. pentru cine nu a vazut interviul pe care mi l-a luat Chinezu la finalul anului trecut, iata-l aici.
dimineata devreme, “andrieseasca”. e frumos cand scrii inainte sa fii pe deplin treaz, pe deplin conectat la zi. joi. joi? am avut un vis straniu, inca-l port pe gene. am un tremur pe dinauntru, un zumzet continuu, ca un motoras mic separat de sange, separat de mine. ma uit spre telefon, va incepe sa sune acusi, i-am luat-o inainte. am repetitie cu Raul, imi suna in minte un “la minor neterminat” (asta e un acord nou de cord ๐ ) , da, emotiile pentru maine sunt mari, din ce in ce mai mari…
se suprapun imagini din vis peste ecranul laptoapei. tulburator sensul, il alung.
e iarasi una din zilele in care imi doresc sa fiu luata in causul palmei si tinuta acolo, in cald si siguranta. oare asta e efectul unei prime nopti “adormite” devreme dupa saptamani intregi?
simt deja ca se ridica valurile de somn, de tot. buna dimineata fricilor mele, emotiilor mele, cautarilor mele, fragilitatii, mastilor si trupului meu, jucariilor din memorie si aparentei puternicii.
va pun la dispozitie o adresa de e-mail la care sa puneti intrebari. de viata, de dragoste, de femei, de barbati. voi alege din ele, fara sa le fac publice pe toate, pe acelea la care pot raspunde public pe blog ๐ adresa este alina at alinamanole punct ro ๐
nu e provocare, e invitatie. mai am cateva intrebari primite deja si, in masura in care voi gasi timp, voi scrie ce cred, ce simt…
am avut o dimineata frumoasa, bucurii mici inseamna sa mergi la piata in dimineata de sambata si sa te urmareasca peste tot miros de mere si de struguri…sa faci slalom printre oameni si sa fie soare si sa primesti flori….doamna de la supermarket a zambit vazandu-ma cum imi tin buchetul in brate ca pe o fragila vietate grena ๐ eu si florile mele, pe care le primesc ca pe niste prietene bune la ceai ๐
acum termin tigara si ma duc la cantecul meu cel nou, e scris de cateva zile si ma asteapta, are refren incert, lipseste un acord de fapt…cuvintele s-au scris pur si simplu…
sambetele au fost facute sa fie lenese. cred ca dumnezeu a cascat atunci in timp ce framanta timpul si ne-a dat asa, o secunda mai intarziata, care sa se amestece cu celelalte si sa le incetineasca mersul.
cand celalalt doarme inca si tu nu mai ai somn, dimineata de sambata are freamatul surprizei. sa faci cafeaua, sa aerisesti casa de fumul de tigara, sa cobori dupa un croissant cald, sa deschizi “jazzradio” si sa stai cuminte, in liniste, inca un pic. apoi sa mergi in dormitor unde sa-i vezi trezirea…ochi deschisi pe jumatate, zambet, apoi o mana intinsa catre tine si o imbratisare in asternutul cald…
“buna dimineata” spus in soapta, zambind. secunda “aceea” lenesa oprind timpul, tot, undeva sub perna care sta pe parchet, langa paharul tau de vin…
dupa un “uichend” cu mijloace de comunicare decablate si dureri deย “mijloc” bune de stat si rasfatat, pot sa spun ca saptamana incepe bine. ca si cand n-ar fi. adica e o “luni” fara agitatie, doar chestii normale, de bifat, de lucrat, de decis, de ales…
se anunta deci o luni in care cafeaua de dimineata este suficienta.
a, ce s-a intamplat insa in ziua de sambata si m-a bucurat: cu ajutor, ca singura ma pricep cu moderatie, am urcat pe youtube un montaj video cu una dintre piesele subsemnatei, cantata in formula de spectacol voce-pian, cu Raul Kusak. nu e clip, e o secventa live. momentul acela avea loc pentru prima data pe 12 aprilie 2012,ย in joia de dinainte de Paste. saptamana aceasta, joi, pe 14 februarie (pura intamplare) reluam spectacolul si sper sa le placa celor care vor fi in bucuresti la clubul taranului, dornici sa scape un pic de inimioarele rosii de la tarabe si sa faca loc sinceritatii din inima ๐ (pentru cine nu mai prinde loc la rezervarile telefonice, exista locuri care nu se “dau” prin telefon – scaune inalte –ย si mai exista si tejghea de pus berea, cafeaua… si se mai intampla sa nu ajunga cineva si sa ramana cate un scaun doua libere…)
ce mai trebuie sa spun este ca spectacolul nu va avea pauza. nu e un concert tipic. in schimb, dupa ce cobor de pe scena mai putem sta la povesti si sa bem un vin bun in club. nu stiu cati dintre voi ati citit articolul din catavencii…am aflat insa azi, ca tot e luni, vestea buna a prelungirii contractului si asta ma bucura mult. unele lucruri bune trebuie sa ramana aproape.
gata, hai ca pun si linkul catre “casatorie in stil italian” si ma intorc la muncile mele
sa aveti o saptamana frumoasa si, asa cum ii spuneam cuiva drag de dimineata…cu un zambet pe zi si un moment cu umeri moi!
telefonul e in sfarsit reparat, trebuie sa-l ridic de la service. uau! daca voi mai trimite si chitara la doctor deja ma pot numi un om responsabil. ieri m-am plimbat cu treaba (e o formula pe care obisnuiesc sa o scriu intrucat a iesi in mijlocul zilei e o indeletnicire relativ straina mie). repetitie, apoi doua intalniri, una frumoasa, cealalta frumoasa. o incercare de shopping nereusita intrucat nu aveam loc sa probez ce mi-a placut asa ca trebuie sa revin in acel magazin cu semnificatie saptamana viitoare cand lucrurile vor fi mai calme.
in 2 ore am sedinta foto scurta pentru un interviu care va aparea intr-o revista ce-mi place. cum revista se gaseste de cumparat prin diverse locuri, o sa anunt cand va aparea figura-mi pretioasa ๐ promit sa dau si semnaturi/autografe la viitorul concert…despre care habar nu am cand va fi. sunt multe evenimente mari, festivaluri in urmatoarea perioada si cum vreau sa ajung la ele…mi-e greu sa aleg o data anume pentru mine. ce-i drept, mi-e cam dor sa cant…
am spus ca in 2 ore e interviul cu foto cu tot, nu?! … nu urasc nimic mai mult decat partea aceea a unei pregatiri de plecare care inseamna “eu cu ce ma imbrac?”. de aseara ma gandesc si inca nu m-am decis, desi stiu si locatia si tema intalnirii si imi dau seama ca am nevoie de un om care sa ma ghideze profesionist. stiti pe cineva care sa ma scape de indecizii?! ๐
gata, ma grabesc sa-mi aleg o tinuta si sa renunt la ea cu 10 minute inainte sa ies pe usa…! si ma laudam ca nu-s cocheta… ๐
o piesa motivationala oarecum…
Everybody wants to
Look into the mirror
And feel a little better now
aterizarea pe asfalt a fost in regula, desi am putin senzatia ca ar trebui sa merg pana la ovidiu sa-mi iau o cafea…
cu alte cuvinte, am ajuns la bucuresti de la mare, care mare a insemnat vama veche si 2 mai.
pe scurt cum a fost (ca mi-e somn tare si trebuie sa pastrez forte pentru ca ziua asta e incredibil de lunga)
1 mai? concert de dimineata? uaaaau! ๐
senzatia de intiiiins, mirosul de cafea, ceva papa bun in pregatire, somn pe chipurile tuturor, lene, soare, atat de lumina incat sa iti vina sa te intinzi undeva ferit si sa mai stai putin.
nu am crezut niciodata ca un “matineu” poate sa aduca atata liniste si calm. ne-am trezit incet, si noi, si ei, insotitorii din fata scenei, intr-o progresie lenta de ritm. da, la un moment dat “am cazut din pat” ๐ pentru ca a picat curentul si s-a auzit o bubuitura intr-un mare fel. fix pe “tu ai vandut marea”. cand sa arat si eu ca am plamani (adica sa termin piesa la rece) a pornit din nou si am reluat momentul, ce-i drept, cu ochii un pic mai mari ๐ dat fiind faptul ca nici la concertele rock de amploare (vezi alternosfera) nu s-a intamplat asta (sa pice curentul), pot sa consider ca energiile adunate la un loc la soni erau si mai mari si mai faine. evident, cu lipsa de modestie si mult simt al umorului ๐
a fost un concert minunat pentru mine, ca artist, nu pentru detaliile de tipul “cum a sunat”, “cum a fost mometul x” etc ci pentru ca ne lafaiam intr-un soi de pat imens zeci de oameni si era dimineata si vama si mare si altfel si…(daca va ganditi la prostii, va mananc! si n-am pus “smiley”)
cand ai concert sa zicem in dimineata asta si apoi a doua zi seara….mmm…e si mai frumos! ๐ am avut timp de rasfat si de relaxare si de vorbit si de haladuit destul intr-o “vama” pestrita in care singurul lucru la care vreau sa ma gandesc e ca nu se asculta manele. restul tine de istoria recenta, pe care o accepti sau nu, de la asfalt la “pitzi”, taximetre si trening, intr-o devalmasie totala. e insa valabil peste tot ca atata timp cat ai o companie frumoasa oricum restul nu mai conteaza. in plus, cand papi cele mai grozave midii pe care le-ai papat in ultimii 2 ani…si esti undeva la pescari si te uiti la mare care-i sus si nu curge si cerul e in valuri…
a doua zi, desi au existat niste activitati pana la ora de concert, a fost incredibil de cald si, pentru ca nu ma introduc in apa din frica, iar pe mal de mare era crunt de frigator…i-am vazut pe altii (stim noi cine) aruncandu-se in piscina ๐ pana si imaginea asta a fost racoroasa ๐
seara am avut recital, la aniversarea localitatii 2 mai. a fost o zi lunga pentru locuitori (manifestarea a inceput pe la 3-4), secventa folk a intrat in scena la 9 si ceva, rockul la 11. norocul a fost ca frigul de noapte (experimentat cam sinistru cu o noapte inainte) a fost un pic mai bland si vantul s-a dus sa bata mai pe mal de mare. a mers ceas totul, m-am bucurat sa fiu in acelasi loc cu oameni faini, fiecare dintre cei care au urcat pe scena a gasit solutiile perfecte de recital, de atitudine. m-am trezit la un moment dat ca-s mandra de oamenii pe care ii cunosc ca sunt asa cum sunt si ca fac lucruri si pentru ca asa-i poarta sufletul, nu buzunarul. asta e insa alta poveste. ๐
azi, dupa alte drumuri, am ajuns in bucuresti si am constatat ca trebuie serios sa imi scot tricouri si sandale…nu doar nisipul e fierbinte ๐
evident am primit si o veste proasta din pacate…legata de laptoapa. cred ca ma urmareste un gand rautacios, ca prea mi se strica toate echipamentele ๐ maine va spun si ce si cum. tot maine va anunt ce fac pe 7 si pe 9 si pe 10 si pe 11 si pe 12 mai. voi incerca sa scriu inainte de probele de sunet pentru concertul din wings ๐
va las cu cateva pozelici facute in perioada asta ๐
probe de sunet, la ora 9 dimineataConcert Alina Manole - Papa la Soni - ora 11:00recital 2 mai- ora 22:30...cred...O mana buna de folkisti ๐bocancii mei bestiali trebuiau imortalizati ๐Marea mea fara contrast, de undeva de sus de la pescari
