Da, mama, sunt…

alina manole

workaholic’a – de exemplu, am preferat sa stau toata noaptea sa lucrez si sa pun lucruri in ordine pentru ca plec la 7 spre Tulcea si ma voi intoarce seara tarziu si nu am timp sa stau cu nasul in laptoapa. Am timp sa dorm in masina si oricum am atipit o ora pe canapea pe la 10 seara

relativ neserioasa – stii dieta pe care o tin din iulie; dupa filmarile pentru videoclip de sambata am pacatuit cu o minunata mazare cu carne de curcan. Seara tarziu m-am premiat cu o felie de tort. Pe la 2 dimineata, dupa alte munci desfasurate pe aceeasi laptoapa si care numai cu muzica nu aveau legatura. Duminica m-am mai premiat o data nu-spun-cu-ce iar azi, ca tot sunt pe drumuri, voi degusta bunatati. Iata, nu voi reveni la dieta de luni.

astenica – nici nu s-a dus vara bine ca am inceput sa am melancolii de septembrie. Stai linistita, e perioada cea mai creativa din an, cumva trebuie sa se converteasca astenia si am noroc ca am stiloul aproape

obosita – visez la doua zile in care sa stau si sa imi inchid telefonul. Asta se va putea prin septembrie pe la jumatate in cel mai bun caz. Daca nu, avem Craciunul si Revelionul, e suficient

incredibil de tanara – asta in raport cu ce vad in jur. Cred ca munca imi prinde bine. Altfel nu-mi explic 🙂

capoasa – stii ca nu fac decat ce-mi place, dar si cand le fac pe toate! Incapatanarea mea are repere inalte. E bine.

un om bun – asta nu a fost niciodata by default si ma mandresc ca am ajuns aici de cativa ani si inca ma mentin

bucuroasa – pentru ca undeva, inauntru, stiu ca toate se intampla cu un sens si pentru ca nu-l stiu inca. Pe sensul acela mare adica.

cu bigudiuri in cap – da, la ora asta, e 5 dimineata, trebuie sa arat bine la conferinta de presa de la ora 11. Sau 12? oricum, la Tulcea.

fumatoare – da, stiu, nu ma certa

treaza. Niciodata nu te-as suna sa-ti spun ca sunt beata, pentru ca am prietene carora sa le comunic asta si niciun barbat de pe lume nu merita sa devina pretext pentru ingrijorarea unei mame. 😀

Acum sa ascultam Eninem 🙂

Buna dimineata de Luni! 🙂

aprovizionarea de cod portocaliu

nu stiu cum naiba, dar cand s-a anuntat codul terifiant mi-am dat seama ca din casa lipsesc niste lucruri in cazul in care “vijelia, viscolul si vuietul” m-ar tine inchisa. de exemplu tigarile. 😀 stiu eu pe cineva care m-ar certa pentru ce-am scris acum…reformulez: de exemplu mancarea. congelatorul detine cutiute dragute cu ardei copti si visine, frigiderul mai are putin si se desfiinteaza. asta dupa ce Craciunul a insemnat mama, papa bun, iar revelionul niste pofte culinare (vezi prajitura si sala boeuf si “racituri” – adica piftie pentru munteni). nici ianuarie nu a inceput prea grozav, mancatul compulsiv e o problema mai serioasa decat scriu articolele de pe site-urile de femei. de duminica incoace mi-am revenit insa la programul meu normal, cu cantitati moderate, cu gatit dietetic, cu salate etc. viitorul meu suna bine si se vede deja, adica recuperez negativ kilogramele.

revenind la cod, mai am o problema. eu ca eu, dar cu Dodo ce fac? ii pot da iaurt, dar salata nu mananca. nici ridichi. carnea e cu moderatie in menu-ul lui pentru ca … pisoi batranel, rinichi, proteine, pietre…

si iata-ma punand pe pauza munca (azi muncesc de acasa, macar atat) si mergand la piata, farmacie veterinara etc.

cumparaturile mele de iarna au insemnat asa: urzici, ceapa verde, usturoi, salata, sfecla rosie si hrean. plus un pui mic de curte, de la o doamna foarte draguta pe care o stiu de o vreme si care creste la ea “oratanii”. in caz de ninsoare abundenta voi face supa ca pe vremuri bunica mea. sau bors clar, cum am facut La Copac anul trecut. in cazul in care nu ninge….am ce pune in congelator 🙂

ciudata iarna, urzicile sunt “highlight”-ul zilei de azi…si pe ele le voi gati cu si mai mare placere dupa ora 6 cand au anuntat ca incepe ninsoarea serioasa. sper ca in nord sa urce mai tarziu ca e mama pe drumuri si vreau sa ajunga acasa cu bine.

cat despre cum le gatesc (pe ele urzicile)…obligatoriu cu lapte. si un pic de usturoi. si de fiecare data ma gandesc la copilarie cand nu-mi prea placeau si ma intreb de ce oare 🙂

da, mi-am luat si tigari 🙂 nu multe, ca la un ingropat nasul in zapada tot ies…