Posted on

Cronica subiectiva de teatru – “Pai…despre ce vorbim noi aici, domnule?”

Am citit la Hoinaru acum 2 saptamani cronica piesei “Pai…despre ce vorbim noi aici, domnule?”. Intamplarea a facut apoi sa fiu invitata in emisiunea Garantat 100% si sa-l cunosc, fix, pe Catalin Stefanescu. O alta intamplare a facut ca telefonul sa sune ieri la ora 5: invitatie la teatru, Teatru Act, piesa incepe la 7, trebuie sa fiu acolo la 7  fara 20 intrucat, intamplator, 2 bilete au ramas fara cumparator. Intreb – din lumea mea de mailuri, parteneriate si pregatiri de lansare de album – “Ce piesa?”. Titlul e evident, nu? 🙂 Cele doua locuri au fost la 1 m de situatie, ca sa fie intamplarea si mai faina.

Marcel Iures, George Mihaita, Dabija, scenariu Catalin Stefanescu, scriere dupa Morometii.

“Morometii” este una dintre cartile pe care le-am digerat pana la integrare. O anumita zona rurala absenta in viata mea, desi de origine moldoveneasca, si-a avut compensarea in cartea lui Marin Preda. Am refuzat-o de cateva ori, ne-am intalnit ca intr-un soi de inclestare, apoi am citit-o in etape diferite de viata. Unele pasaje isi au amprenta emotionala a varstei si la multi ani dupa, la reluarea lecturii.

Sa extragi inteligent si sa definesti Morometii intr-un dialog de 1 ora si jumatate e dificil. Am pornit cu semn de intrebare. Rezultatul, in acest caz, m-a impresionat si nu pentru ca este al realizatorului emisiunii in care am fost invitata. O scriu serios. Cheile dialogului in doua personaje (Ilie si Cocosila) se afla in salcam, politica, pomana, lada de zestre si gard si cu ele se deschid tablouri narative bine conturate. Reusita unui astfel de demers dramaturgic ar trebui sa se regaseasca in comentariile criticilor de teatru, nu pe blogul acesta. In calitate de spectator cu lecturi destule la activ sunt (si a doua zi) incantata de scenariu. E mult… pentru ca sunt rezervata de fel.

Actori si personaje

Filmul lui Stere Gulea ramane, in zona de vizual, cel mai puternic reper. Victor Rebenciug ramane pentru mine cea mai puternica si (imho) realista reprezentare a personajului Ilie Moromete. Mitica Popescu – Cocosila 1988 – minunat. In continuare va ramane asa.

Marcel Iures intra in poveste cu totul. Gradat. E o chestiune de stare. Dar ma convinge de statutul de taran dintr-un rural ars si sarac. Momentul reamintirilor (veti vedea piesa, veti intelege) este dureros de viu si de adevarat. Nu ma asteptam la altceva decat sa-l “vad” pe Ilie si sa plang atunci cand agonizeaza.

In piesa de aseara, in partea de inceput, personajul lui George Mihaita este… prea urban, un pic nelalocul lui. Partea buna e ca, desi m-a convins tarziu ca e “Cocosila” … pe urma nu m-a scos din imaginea suprapusa. Voi dori sa revad piesa si la 1 an de existenta pe scena. Unele lucruri dobandesc patima si contur in timp.

Regizorul Alexandru Daboja e prezent cat trebuie, fara sa “deranjeze” dialogul. Simboluri cat trebuie (cana cu bastista, pomana, lumanarile – au apus vremurile bune, stim), un twist de personaje, la final, gandit pentru scena, exemplar. Citeam un interviu in care regizorul spunea ca-si dorea sa aduca o “piesa cu tarani” pe scena Teatrului Act. Sa mai scoatem un pic ruralul din public insa…ca ajung si la el acum si ma intristez un pic. In primul rand pentru ca ora de incepere 7 inseamna sa fii macar la 7 fara 5 in sala. Si eu sunt fumator…Apoi…de exemplu…rasul zgomotos, incredibil de zgomotos, la auzul unor cuvinte care nu mai sunt tabu demult. Atat de zgomotos incat pauza catre urmatoarea replica era vizibil mai lunga decat ar fi trebuit.  “Ce-a zis? A  zis Iures “chizdra” ?” – jenanta reactie. Ma mir cu naivitatea pe care o voi pastra pana la capat de curcubeu.

Pentru cine a vazut sau va vedea piesa…sa stiti ca am plecat cu regretul ca n-am luat o bucatica de tablou (minunata ideea fotografiei funerare!).  Ar fi stat in zona mea speciala de pitici, ca un trofeu de amintire a unei Intamplari frumoase, cu teatru la purtator.

Gata! Ma opresc aici!

Mergeti sa vedeti piesa nu ca la un eveniment monden cu nume ilustre pe afis, va rog. E o “piesa cu tarani” in definitiv 🙂

(nu, n-am facut poze cu telefonul, cu blit sau fara, in timpul piesei)

Posted on

luni cu poezia lui liviu alexa

mi-am petrecut inceputul dupa-amiezei citind poezie. un rasfat pentru care m-ar invidia destui. poate nu pentru poezie cat pentru ca imi permit sa fac o pauza in miez de luni.

habar nu am cum e omul pe care l-am citit in viata lui de asfalt. astazi am dat peste poet si mi s-a lipit de gust. in primul rand pentru ca se nu se teme de joaca (de la coperta la constructii lingvistice), in al doilea rand pentru ca inauntru, in structura de compozitie, gasesti un puls inteligent de creatie.

e poezie de iubire.

iubirea de carne, cu sfarcuri, rotunjimi, buze, atingeri, implantari, “vulvonerabilitati“, muscaturi. (in apa fierbinte de pe fruntea mea/pune niste sfarcuri de scortisoara)

iubirea de inima, cu bataie, pierdere, rupere. (“cui ii mai pasa de rai/cand raiu-l gasesc in zeama unghiilor tale”)

iubirea de asfalt cu sms (o sa iti tastez metafore, o sa primesti pe mobil versul /”stiu kum miroshi kand eshti deja mirosita”) , iphone (“in fiecare seara in care ti se pare ca scriu poezii pe Iphone asta fac/pe ce a mai scriu iubito?“, stiri, emetirale

iubirea cu timp, “sa te duminicesc” sau “de ce ma iubesti doar vineri dimineata?”

e poezie de iubire in feluri pamantene, pe cat poate un poet sa fie de ancorat pe planeta. stari diferite, inclin sa cred ca si epoci diferite de dragoste si chipuri diferite de muza. asta se simte in diferentele de stil sesizabile in ansamblul de texte poetice.

ceea ce ramane insa, constant, e tactilul. liviu alexa (iata, il numesc pe poet si in text nu doar in titlu) versifica alb cu ambele maini, numai dupa ce a atins si a gustat. iubirea nu e proiectata, se traieste fizic. cu dramele de somn sau trezire.

e poezie cu dedicatie si, desi imi displace un pic formularea, voi scrie “poezie pentru femei“. barbatul-personaj e supus pantecului, sanilor, parfumului si capriciilor feminine. barbatul-personaj e supus, menit aproape, unei suferinte. cu sine insusi vorbeste mai rar, cu dumnezeu are un dialog rational si rugaminti ca de final. desi pe alocuri mai indrazneste sa mimeze indiferenta, cea a experientei care vine din cicatrici care s-au tot aglomerat unele peste altele, personajul masculin depinde, aproape exclusiv, de oricare Ea. oglinzile ii arata vulnerabilitati de care vrea sa uite (“unele oglinzi au cearcane, altele sunt cantatoare/ dintr-unele ies ace pe care mi le bag bucuros in palme/perfuzii cu amintiri sa ma pun pe picioare”) si il vei identifica (in acelasi registru fizic) in cearcane, fum de tigara, chip nebarbierit.

se impune o fisa tehnica: volumul urmeaza a fi lansat si a fost pus spre lectura si comentarii pe blogal initiative. autorul se numeste liviu alexa. cartea are doua titluri: cel comercial: “cum sa ai orgasm in 3,5 pasi” si cel de poet: “vulvonerabilitate“.

poemele sunt asezonate cu fotografii si aici este singura vulnerabilitate pe care o sesizez. insotirea cu imagini ofera cititorului o regie predefinita la ceea ce mintea sa genereaza in momentul lecturii. personal le-am ignorat si “am inghitit cuvintele ca pe cortizoane” ( formula aceasta e singura care imi apartine in acest text, uite ca imi amintesc de vremea in care scriam poeme 🙂 ). si, recunosc, una dintre poeme am fredonat-o si poate peste vreo 15 ani cand inspiratia va incepe sa imi dea semne de uzura, o sa-i cer un text. da’ nu spun care pana atunci 🙂

Posted on

Timpuri Noi – conferinta de presa – marti, 29 mai

Cu bucurie de muzică bună vă anuntăm că marți, 29 mai, ora 16:00, în Ceainăria Verona din incinta Librăriei Cărturești (str Arthur Verona 13-15) va avea loc o conferință de presă prilejuită de lansarea noului album al trupei Timpuri Noi, album intitulat “Deschide-ți mintea!”

Lansarea “cu cântec” a avut loc pe 10 mai, în Club A (București), printr-un concert maraton de 4 ore în cadrul căruia, pe scenă, au fost prezenți atât tineri cu potențial în muzica nouă (Blue Pulse) cât și membri marcanți ai istoriei trupei Timpuri Noi.

Pe 29 mai, albumul “Deschide-ți mintea!” va fi prezentat reprezentanților presei de specialitate și fanilor care doresc să fie alături de Dan Iliescu, Felix Sfura și Sabin Penea pentru o discuție intimă și relaxată despre muzica trupei în anul 2012.

Albumul “Deschide-ți mintea!” este produs al casei de discuri MHO Music. Cu această ocazie, MHO Music aniversează apariția celui de-al 10-lea titlu de catalog, toate titlurile apărute din 2009 și până acum fiind distribuite prin rețeaua Librăriilor Cărturești.

Pentru detalii suplimentare referitoare la întâlnirea cu trupa Timpuri Noi, puteți solicita informații la adresa comunicare@mho.ro

Posted on

concert la suceava!

am tacut un pic cat sa urmaresc ce se intampla zilele astea in bucuresti. intamplarea a facut sa fiu aproape in seara cea mai violenta de pana acum. impresia nu mi-o voi putea sterge din memorie prea curand. voi continua sa urmaresc si sa discut problemele si strategiile si evenimentele, cu mentiunea ca discutiile le voi pastra pentru zona offline. experienta de facebook e exemplificativa cand vine vorba de schimbat opinii (asta legat uneori de stilul civilizat al dialogului, care nu trebuie sa lipseasca). in plus se scrie mult si, hai sa spunem asa, avizat, pe tema. singura chestiune pe care o voi scrie intotdeauna este violenta nu se justifica prin nimic. culmea, am mai scris o data asta, referitor la o manifestare muzicala.

acum voi reveni la muzica. joi, 26 ianuarie, avem primul concert in Bucuresti in Aida Cafe/Pub (vis-a-vis de politia capitalei, chiar pe coltul de intrare in pasajul macca/villacrosse). am mai scris despre asta 🙂 intre timp s-a mai adaugat un concert pe lista noastra: la Suceava, la Fierarie, un loc in care imi este drag sa cant cand vine vorba de scene din tara. asa ca daca sunteti din suceava sau ati prieteni acolo, dati mai departe vestea ca pe 17 februarie venim in 3, cu concertul Dragoste in 3 🙂

Posted on

tu si oglinda

exista o multime de optiuni pentru perioadele in care vrei sa nu vorbesti cu tine.  optiuni active. ordine in hartii, cutii uitate din care sa arunci chestiile care nu te mai definesc, uitatul tamp pe niste bilete de acces la metrou in lisabona, pusul de muraturi, discutia cu vecinii care iti inunda baia si ridica din umeri, fumatul, descoperitul unor filme (unele foarte bune, vezi shutter island si invictus), incheierea cu succes a vizionarii de seriale (dr house 6 sau grey’s anatomy 6 si el parca), cititul sau recititul unor carti din vremea adolescentei, mesajele pe facebook, lucrul la site-ul de firma, ofertele de agende…si lista poate sa continue.

raman diminetile in care dupe ce dai cu apa pe fatza ridici capul si te uiti in oglinda. atunci esti tu cu tine, simplu, fara ganduri, fara preocupari, de-abia trezit dintr-un somn plin sau gol de vise.

eu imi zambesc. cu sinceritate. ma stiu doar.

fiti buni cu voi insiva. zic si eu…:)

p.s. daca tot ziceam de optiuni, imi plac piesele inca neprelucrate intr-o formula de hit. mai jos o mostra. cu un talentat artist de la britain’s got talent. personal mi-a displacut varianta finala, comerciala. dar asta…are un farmec al ei…

Posted on

noapte cu Lună

s-ar zice că-s obsedată de Lună dar uite în nopţi ca astea am senzaţia că-mi vorbeşte şi nu mă pot abţine să nu-i răspund la provocări şi am aşa un zâmbet tâmp pe faţă si nu mă pot abţine nici să nu mă aştept ca de dimineaţă să mi-l şteargă cineva cu graţia unui hipopotam balansandu-se pe o minge maaaaaaaaare cât Luna de mare si vezi cum revin la Lună cu încăpăţânare pentru că şi ea-i ca mine de în neguri şi vine cu furtuni pe dinăuntru si pe dinafara sunt caz tipic  să n-aud o vorbă de lipsa de punctuaţii unele lucruri le spui dintr-o suflare ca să iasă sufletul un pic la lumina gogonatei de pe cer