Posted on

3 evenimente …

…cu numele meu inclus 🙂

1. 17 aprilie 2014 – Joia Pacatosilor – spectacol in versiunea de poveste. Aniversez impreuna cu Raul Kusak intrarea in cel de-al 3-lea al al acestui proiect care imi aduce satisfactia de a primi reactii de tipul “e concert-terapie” 🙂 Cei care au fost la cel putin un astfel de spectacol stiu ce inseamna, stiu ca e diferit de concertele clasice. Cei care nu au ajuns inca sunt bineveniti! Pentru seara din Puzzle/Bucuresti va rog sa luati in calcul 2 lucruri: primul e ca trebuie rezervare (077.21.600.31) si al doilea este ca la ora 21:00 incepe povestea. Asta inseamna ca la ora 20:45 rezervarile isi pierd disponibilitatea. De asemenea, este vorba de un spectacol fara pauza (nu putem intrerupe povestea femeii, ce sa facem…? 🙂 ) in timpul caruia va rog sa fiti un pic atenti, mai ales in partea de “vorbit”. A! Daca ati facut deja rezervare si nu puteti ajunge in numarul de locuri pe care l-ati specificat, va rog sa anuntati clubul pentru a elibera astfel locuri celor care isi doresc neaparat sa vina.

2. 27 aprilie 2014 – recital in cadrul evenimentului “Flori pentru suflet – Remember Florian Pittis” , eveniment ce este programat sa inceapa la ora 17:00 in Parcul Al.I.Cuza (Insula Pensionarilor). Lista artistilor prezenti este lunga si frumoasa. Pentru mine inseamna ultima aparitie “orchestrata” in Bucuresti inainte de lansarea albumului “Fericirea de Luni” de pe 2 iunie. Durata recitalului: 30 de minute. acces liber.

3. 29 aprilie – nominalizare – una dintre piesele mele lansate in 2013 a fost nominalizata la “cel mai bun folk”  in cadrul On Air Music Awards (da, stiu, oare cate comentarii de tipul “dar tu nu esti folk!” voi auzi in urmatorii ani? 😀 ) anul trecut am fost invitata sa cant si credeti-ma ca manifestarea aceasta, Grammy-ul romanesc adica – mi-a adus ceva premiere. in primul rand sa pasesc pe covorul rosu si sa stau alaturi de o multime de vedete autohtone dintre care unele chiar ma intereseaza muzical, in al doilea rand sa cant pe scena Teatrului National (la Sala Palatului am cantat in 2010 🙂 ), in al treilea rand sa am bucuria de a vedea un eveniment cu atat de multe vedete si care sa fie organizat bine. anul acesta, gala se desfasoara la Sala Polivalenta, artistii confirmati pana acum sa cante sunt Nicu Alifantis, Holograf & Antonia, Virgil Iantu, Morandi, 3 SudEst, Jazzapella, Cobzality, Cristi Minculescu & Nutu Olteanu Super Grup, Robin and The Backstabbers. bilete se vand deja, partea de scenotehnica se anunta spectaculoasa (si anul trecut a fost uau). voi fi in sala si nu, deocamdata nu vreau sa ma gandesc cu ce ma imbrac! aaa!! cumparatorii de bilete sunt si ei obligati sa se alinieze unui dress code : black tie creative

piesa nominalizata (ca de altfel toate nominalizarile din toate categoriile) sunt supuse votului a 50 de jurati. publicul va fi implicat si el, cu voturi prin sms pentru Premiul de Popularitate

cam asta se anunta in perioada urmatoare.desi…acum imi dau seama…va mai fi un eveniment anuntat oficial…biletele pentru lansare se vor pune in vanzare saptamana viitoare 🙂 cu toate detaliile referitoare la ora, loc etc… 🙂

Posted on

1 februarie, primul concert din 2014

am incercat eu sa aman detaliile despre primul concert al anului dar se pare ca nu am sanse pentru ca 1. tot vin intrebari si 2. se pare ca vreo cativa prieteni de pe FB, atenti la toate detaliile, s-au transformat in detectivi si au aflat deja. nu mai pot sa fac surprize asadar 😀

pe de alta parte, principalul motiv pentru care am amanat anuntul are legatura cu afisul, care nu e in-house si pe care il astept 🙂 voiam sa fie pachetul gata cu toate. fac o exceptie asadar 🙂

scriam acum o vreme ca acest concert va avea loc in Bucuresti intr-o sala extrem de frumoasa. am fost acolo la doua concerte ale lui Nicu Alifantis: o data la deschiderea oficiala, o data in decembrie, asa, ca un rasfat de final de an. fotolii cu spatar inalt (pentru mine conteaza, poate voi spune la un moment dat de ce), masute mici de sticla, un bar in spate, o scena maricica, sunet bun si lumini multe. o alta camera, separata, pentru fumatori (am utilizat-o intens in ambele situatii, inainte si dupa concerte), un bar cuminte, cat pentru o cafea, un vin, apa sau suc, dar nu in timpul evenimentului ci inainte si, eventual, dupa. locuri putine, o senzatie de intimitate frumoasa.

iata o imagine de interior  preluata de pe pagina de FB a locului cu pricina 🙂

Teatrelli se numeste spatiul de concerte, umbrela culturala poarta numele CreArT. Adresa e Piata Lahovari, la doi pasi de metrou si alte statii, intr-o vila renovata cu cap. Iata si exteriorul :

acum cateva detalii despre concertul de sambata, 1 februarie:

– va incepe la ora 20:00

– formula de concert: cvartet

– biletul costa 29.7 lei si poate fi cumparat fie de la casa de bilete aflata chiar la sala de concert fie de pe eventim. rezervarile nu sunt de data aceasta suficiente

– concertul nu va avea pauza

nu il voi numi concert pentru nefumatori pentru ca nefumatorii ma suporta si in club 🙂

pana va aparea si pagina evenimentului pe facebook va mai dura un pic. va multumesc anticipat daca veti da de stire prietenilor despre articolul de pe blog 🙂

cam asta ar fi de spus acum…

sa ne vedem sanatosi! (ma bucur ca raceala inceputa vineri incepe sa dea semne de oboseala, am tot timpul sa ma recuperez 🙂 mi-e un dor sa cant…)

Posted on

pas de deux

mai intai un pic de biografie publica

Raimund Hoghe s-a nascut in Wuppertal. Si-a inceput cariera ca scriitor la ziarul german Die Zeit si a publicat cateva carţi. Din 1980 pana in 1990 a fost dramaturg pentru renumitul Tanztheater Wuppertal al Pinei Bausch. In 1990, a inceput sa creeze propriile lucrari si in 1992 a inceput o colaborare de durata cu artistul vizual Luca Giacomo Schulte, cu care continua sa lucreze indeaproape. Opera lui Hoghe a fost prezentata in Europa, Japonia, Australia si Statele Unite si a fost intampinata cu apreciere din partea criticilor. I-a fost acordat Prix de la Critique in 2006, iar in 2008 a fost numit „Dansatorul Anului” de catre revista Tanz. In prezent locuieste in Düsseldorf.

Takashi Ueno s-a nascut in 1981 in Japonia. La varsta de 14 ani, Ueno a inceput dansul modern, lucrand cu Misako Nanbu. S-a mutat in Paris in 2004 cu o bursa de doi ani de la Guvernul Japonez. A studiat baletul, dansul contemporan si dansul african. In prezent danseaza pentru diversi coregrafi: Paco Decina, Kimiho Hulbert, Saiko Kino si Raimund Hoghe.

Aseara, spectacolul Pas de Deux. Spectacol naucitor, cu capitole care mi-au invartit si imaginatia si starile si somaticul. Raimund Hoghe si Takashi Ueno transferau miscare unul celuilalt cu usurinta vaselor comunicante intr-o poveste despre relatii, despre prima privire, primele gesturi, diferente fizice, etnice, adaptare, dominare sau abandon. Muzica spectacolului minunata, detalii subtile in fiecare obiect din cele cateva pe care s-au sprijinit povestea sau performerii. O poezie a mainilor perfecta. Cateva momente m-au lasat fara suflare la propriu si acum imi dau seama ca nu pot descrie prea bine cele 2 ore care au trecut…nu stiu cand….

Spectacolul a avut loc in cadrul Explore Dance Festival organizat de WASP.

Filmari nu exista, de inteles pentru ceea ce experienta directa ofera…

Multumesc pentru cadoul de ieri si felicitari organizatorilor!

Posted on

Garana, Sibiu si invitatul de sambata

nu stiu cu ce sa incep…cu drumul superb la Garana si cu “cel mai cel de cer”? cu Sibiul cu ploaie si plimbari? cu Vama Veche de sambata aceasta?

cronologia ma obliga (sau e si ea o scuza)

Garana – primul meu concert pe scena de dupa serpentine. serpentinele sunt importante in ecuatia drumurilor mele pentru ca rezistenta mea are o limita. mai ales dupa ore de drum. aerul de la destinatie mi-a adus relaxarea de care voiam, proba a mers bine, cazarea a insemnat o intreaga cabana pusa la dispozitie, cu vedere in verde-verde. recitalul mi-a adus public frumos, cu reactii imediate, cu acel “nu te-am auzit live pana acum” spus cu bucurie, cu bis si albume vandute, cu emotii convertite in joaca. in plus, ca la orice festival, intalnirea cu oameni care canta si povestile de dupa concert. la categoria organizare, festivalul de la Garana are ingrediente bine integrate si mi-a placut mult sa ma aflu acolo 🙂

un interviu si foto au aparut deja in expresul de banat, nu ma judecati prea aspru nici legat de ce-am spus si nici de expresiile mele faciale care ilustreaza clar ca inca eram in starea de dupa concert, in tot amalgamul de emotii 🙂

Sibiu – Artmania + doua zile de vacanta. am prins doar o zi de festival, a doua in termeni de muzici pe scena mare, penultima in ecuatia de ansamblu a saptamanii sibiene. cand pentru un festival cu capacitate maxima de 10000 de spectatori ai voluntari mai multi decat pentru un, hai sa spunem, rock the city de bucuresti, asta inseamna ca ceva e in regula cu organizatorii. artmania nu e un festival mic, are doar grija la detalii. o singura scapare a fost anul asta in termeni vizibili. din punctul meu de vedere s-au compensat insa lucrurile prin ideea scenei din piata mica. scena pe containere a aratat minunat, a sunat bine si sper ca la anul look-ul industrial sa fie lucrat si mai in detaliu. am avut ocazia sa si urc acolo sus si …uau, ce perspectiva pentru artisti! 🙂

un festival de detaliu e artmania asadar. sper sa gaseasca in continuare resurse si sper sa se adapteze bine unei piete care incepe sa valorizeze din ce in ce mai mult orasele mici sau provincia fara asfalt ca spatii pentru evenimente mari 🙂

atmosferice: ploaia de sambata din Sibiu care a insotit concertul Lacrimosa a fost de fapt o rupere de nori prelungita. a doua zi, la petrecerea de inchidere a festivalului a plouat din nou. ca locuitor al bucurestiului m-am bucurat enorm de racoare, ud si toate ingredientele de care nu m-am plans nici macar in iunie… 🙂 in plus, am cunoscut oameni faini, dedicati, obositi, fericiti…carora le spun felicitari inca o data si in scris pentru lucrurile pe care le-au facut pentru festival.

fiind totusi o calatorie “civila”, pentru mine Sibiul a insemnat plimbari lungi pe stradute, vizita la Brukenthal in toate cotloanele (mai putin biblioteca ce nu e deschisa publicului dar pe care as fi vrut sa o vad ca o “nebun-indragostita” de carti ce sunt), cafeaua buna de la Luciano (unul dintre cele mai bune espresso din Sibiu), muzica, o incercare de karaoke la Bohemian unde MC-ul ar trebui sa fie un pic mai atent cand vine vorba de cei care poposesc acolo si care nu sunt “de-ai casei”, ziduri, imagini, ganduri, somn, rasfat. unul dintre momentele de haz din categoria “d’ale turistilor” ramane totusi acela in care, avand “pofte” culinare chinezesti am intrat pe google sa caut locuri posibile pentru cina…iar cu nasul in telefoane era sa ratam fix restaurantul pe langa care treceam si care corespundea perfect cerintelor 🙂 asadar…open your eyes more than your internet connection! 🙂

drumul spre casa, desi fara tutun din motive de context, a fost suportat cu brio. si cu o farama de ploaie. si cu palaria mea cea noua pusa pe cap din motive de aer conditionat.

ma pregatesc acum de concertul de sambata din Vama Veche. exista mai multe lucruri legate de acest concert care nu corespund show-urilor mele “clasice”:

1. piese necantate in public. sunt cateva mai vechi, cateva foarte noi, oricum neauzite

2. momentele mele in care sunt singura pe scena (nu s-a mai intamplat asta de al naibii de mult timp)

3. invitatul in concert, pe numele lui Berti Barbera 🙂 Da, iata, am anuntat invitatul in concert! Bucurie mare pentru mine si pentru joaca ce-o sa se intample pe scena! 🙂

fiind vorba de 1 an de la concertul in care invitam publicul sa puna intrebari sau sa aiba curiozitati referitoare la viata mea cu totul, acest lucru se va intampla din nou sambata aceasta 🙂 si tot la Papa la Soni.

ioi, ca mult am scris… 🙂

plecaciune si drag!

alina manole

Posted on

Senzational! Primul concert pentru adulti din Romania!

Hohotesc de ras in timp ce scriu aici, am o stare minunata si ideea can-can-ista mi-a venit inca de dimineata 🙂

A fost anuntat concertul de saptamana viitoare, de joi. Textul a fost scris frumos, in linia muzicii mele si a ceea ce gasesc cei care au chef de sinceritati dezarmante.

Cum ar fi sunat insa anuntul scris ca pentru … alti oameni? 😀

Incerc, desi empatia mea are si ea o limita:

Senzațional! Primul concert pentru adulți din România!

Lasă partenerul acasă, vino singură sau singur la primul concert pentru adulți din București si primesti 2 ore de muzica erotico-jazz.
Despre femei superbe, bărbați care “pot”, cupluri nonconformiste, animale de companie, declarații incendiare, sex, scandaluri cu pitici si fantezii invizibile, toate pentru voi!

😀

😀

Sau, daca ma gandesc la afis si la faptul ca realizatorul lui a dorit sa ne puna chipurile acolo…

Senzational! Primul afis din istoria “Cvartetului magic” cu chipuri de oameni!

Pare mai soft al doilea…nu ma pricep….si nici eu nu mai inteleg nimic 😀

Nu stiu de ce acum mi-a venit in minte coafeza mea, o doamna simpatica pe la vreo 65 de ani, care intrebandu-ma ieri, cand m-a vazut ca stranut, “aveti alergie la ceva?“, a primit raspunsul spontan “da, la prostie“. Chipul doamnei, de nepretuit 😀 Mintea mea…superba! 😀

Revin totusi la ale mele si ale voastre, oameni destepti, deh.

Avem concert pe 30 mai in Bucuresti, in Puzzle. Clubul se afla in Piata Victoriei, in rondul maaare cu banci si blocuri uriase. La parterul unuia dintre blocuri, langa Millenium Bank, o sa vedeti (sper) si un afis care, de data asta, ne cuprinde pe toti. Daca pe mine nu ma veti recunoaste sau habar nu aveti cum arat, ma bazez pe Raul, Nasu’ sau Teddy…

Azi e ziua cu rasete multe, mi-e clar. O parte din ele se datoreaza faptului ca ieri am avut o aniversare superba. Ca si alataieri. Desi alaltaieri nu mai stiu pretextul aniversarii dar ce-a iesit…yummy 🙂

Va las cu afisul “Concert pentru Adulti” ca e dragut tare si pe oamenii de acolo de langa mine ii iubesc mult de tot. Concertul se afla pe facebook cu detaliile toate, ce va mai spun este ca ora 20:30 inseamna maxim 20:45. Nu de alta, dar poate dupa concert vreti sa prindeti metroul sau sa mergeti la o terasa…sau sa mai stam de vorba la o cafea … 🙂

P.S. As pune si ceva muzica, dar nu ma pot decide intre una si alta…hm…hai sa fie amandoua si boxele la maxim!!!

Posted on

cu lectia predata

m-am calatorit vreme de 4 zile intr-un cuib cu oameni aurii. asa-i vad eu. stralucitori intr-un echilibru de viata care nu vine din inertie, ci din lupta. lupta pentru dragoste. au transformat asta in scop si il au in fata inimii in permanenta. e un scop prea romantic pentru lumea asta? probabil. pentru lumea lor insa e cel mai frumos dintre toate scopurile posibile. e acea destinatie, singura, care conteaza. si e un drum care nu se face usor, ci cu atentie la detalii, cu tenacitate, iar rezultatul e incantator de cald si frumos.

sedimentez acum o parte din transferul de emotie din zilele acestea. am primit un tip de lectie de care aveam nevoie de la 2 profesori blanzi si stralucitori.

Posted on

zi de joaca

azi ne jucam, unde “ne” inseamna “noi, cei de pe scena“. cum in ultima vreme s-au adunat foarte multe piese noi pe care nu am cum sa le prezint tuturor celor care ne asculta (ca nu prea ajungem in toata tara) ne-am decis sa le inregistram in conditii controlate si apoi sa le trimitem sa pluteasca spre auditie 🙂 rand pe rand, fiecare dintre piese va avea momentul ei de “glorie” a debutului. si daca ma iau dupa reactiile de la bucuresti si cluj-napoca, unde le-am cantat, exista sanse ca fiecare sa se regaseasca in vreuna din ele. cel putin in ultima serie de piese avem asa: cea trista de dragoste, cea de surpriza frumoasa, cea fericita si cea lucid-ironica. mai este “de 30 de ani” in ecuatie, lansata acum cateva luni, mai e “te iubesc” – cea mai scurta piesa pe care am scris-o vreodata (doh!) 🙂 , mai e “poveste” – cantata cu bujor stoicovici la aniversarea de 3 ani de Luna Patrata. mai sunt vreo 2 de care stiu doar eu (care sa merite, ca altfel, piese mai sunt vreo 40)…si cumva se aduna albumul pentru care sper sa gasesc sponsori la timp si in timp util.

btw, s-a implinit 1 an de la lansarea “dragoste in 3“. la 1 an distanta realizez de ce unele lucruri s-au intamplat atunci intr-un fel anume, numai bun incat sa conteze in ecuatiile viitoare. a fost un album pentru care am muncit enorm, pentru care am avut ajutorul neasteptat al unor prieteni. este un album care acum 2 saptamani nu se mai gasea in Carturesti, dovada ca muzica inca se cumpara. le multumesc celor care fac asta, rasplatesc adica o munca artistica. plecaciune si drag!

mai am o alta jucarie, care nu are legatura cu muzica si de care mi-a reamintit ieri un prieten ca ar trebui sa o scot la lumina. cum lucrurile incep sa se schimbe in viata mea si ma asteapta o perioada de munca intensa in alte planuri decat cele de scena, cred ca voi profita de zilele libere pe care le mai am ca sa reiau si acel proiect, hai sa spunem “scriitoricesc” si sper sa-i dau forma finala cat de curand.

si pentru ca astazi e 4 octombrie, ma inclin in fata vietii pentru ca l-a dat pe Florian Pittis si voi indrazni sa ma uit un pic spre lumina de acolo de sus

Posted on

poveste mica si pacatoasa :)

ca de obicei dupa o plecare prin tara am de povestit si din “bucataria” de calatorie 🙂 fotografiile, impresiile celor care au fost la concerte, sunt deja pe facebook. din unghiul nostru de vedere a fost perfect in fiecare dintre locurile minunate prin care am ajuns. ce nu s-a vazut insa…:)

mai intai drumul: superb! ne temeam de polei, zapada etc si am gasit asfalt negru, uscat, pe tot e85. munti de zapada pe stanga si pe dreapta aratau ca s-a muncit si inca mult, mai ales in zona focsani. drum impecabil, repet.

suceava ne-a prins bine din start pentru ca revederile sunt dulci si vesele cu oamenii care iti sunt dragi. promovarea locala de care am avut parte a fost impecabila si asta ne-a bucurat tare tare mult. da, am avut emotii legate de atmosfera….mai ales gandindu-ma la piesele care sunt soft…linistea din fierarie, atunci cand a trebuit sa fie, m-a topit de dragul celor veniti sa ne asculte…:) trimit gand bun spre cei care si-au deschis sufletul catre mine omul, dincolo de mine artistul…

gura humorului a fost locul in care am pacatuit…si nu regret nimic! 😀 dupa o oprire scurta la punctul de transmisie al radio iasi (erau si serbarile zapezii in desfasurare), am ajuns la “cooperativa de pita” unde, in sfarsit, l-am revazut pe sorin poclitaru. gazda buna, om normal si echilibrat, pe sufletul meu asa. in calitatea sa de gazda, evident ca ne-a pus sa alegem felul de pizza care ni se potriveste cel mai bine gustului culinar si de metafora….si iata cum in plin proces de regim sanatos ajung sa pap o bunatate de pizza, cu blat cu tot…:(( un ochi radea, altul plangea taaaaare! 🙂 la ora concertului insa sentimentul de vinovatie disparuse aproape complet si am cantat fara fum de tigara (cutuma locului) unor ochi si urechi, ca oameni nu pot sa le spun! 😀 sper ca am trecut proba de consistenta muzicala in fata celor veniti sa ne asculte…atat de atenti incat emotiile erau si multe si din ce in ce mai multe 🙂 am avut parte si de o intalnire neasteptata…iata-ma la finalul bis-ului, vad pe cineva intrand in pizzerie, nu disting clar si…cand colo…dupa ce s-au aprins luminile…ducu bertzi 🙂 aflat cu treburi muzicale in humor, ne-a facut bucuria sa ne vedem pentru o vorba de seara.

teoretic ar trebui sa trec direct la experienta de iasi dar…am promis ca voi recunoaste tot si pana la capat…dupa concert…ooof…dupa concert…cand ne-am linistit de tot…primim recomandare de la sorin de niste “pastai tiganesti”… nu, nu e vorba de nimic verde in farfurie, nimic de regim, nimic….ah….”pastaile” cu pricina contin asa: scrijele (felii de cartofi coapte pe vatra), un pumn de branza de burduf grasa si buna, un botz bun de slanina tinuta in saramura, gustoasa si frageda, niste ceapa si un sos de usturoi. si toate se mananca cu mana. nu, eu NU am comandat asa ceva insa baietii…si atunci si eu…si eu…la la, laaa la la laaaa 😀 da, nu m-am putut abtine. ba am luat o gura mica de bere din paharul lui tudor ca sa mearga unse toate…

sunt alina manole si am papat slanina si branza buna si cartofi si mama ce bun a fost! 😀

pe drumul spre iasi (trec strategic catre a 3-a zi) am citit cu voce tare in masina un basm de-al lui sorin pe care mi l-a daruit desi era intr-un ultim exemplar. sper sa nu uit sa i-l duc inapoi pe 6 martie, cand poetul de la humor isi va lansa noua sa carte in bucuresti 🙂 l-am citit pe voci (am fost si print, si agripina, si cal, si pitic si joi si zmeu) si nu stim cand a trecut calatoria…

la iasi…eheee…la iasi aveam noi un feeling ca va fi bine. mojo il stiam de acum 2 ani, e un vibe bun si frumos acolo. daniel si catalina sunt oameni calzi si “asezati”, care isi fac treaba bine si rezolva orice problema poate sa apara si asta a contat mult. cat despre cei care au venit la concert…n-am cuvinte! m-am simtit ca acasa, au venit valuri de caldura si de zambete de peste tot…a fost superb! cosmin a raspuns “da” invitatiei mele si a cantat si el si semnele sunt bune in randul celor care nu il auzisera pana duminica seara si asta ma bucura mult (sper sa-i fi placut si lui ce-am cantat noi, astept si povestea din perspectiva lui, evident 😀 ).a fost un final de mini-turneu de care aveam nevoie, perfect adica 🙂

(cum am tot primit mesaje ca nu au mai fost locuri si de aceea nu au mai putut sa ajunga prieteni…le spun ca data viitoare facem sa fie bine si spatiu mai mult)

dupa concert am petrecut 1 ora memorabila cu cosmin si vlad, intr-un loc-ce-nu-poate-fi-numit, in extrema cealalta a stilului de viata cu care suntem obisnuiti, dar care are meritul de a evidentia ca lumea noastra (asta cu folk, folk-jazz, rock, muzica buna, carti, arta) nu e unica si universal valabila pentru toti. nu trebuie sa uitam asta!

plecarea spre bucuresti a adus o peripetie sinistra (se poate sa nu am parte de asa ceva?!). dupa ce ne-am pregatit de drum, am incarcat masina etc…ne-am oprit intr-o benzinarie pentru cafea…apoi…hit the road. dupa ce “am lovit drumul” aproape 100 de km imi dau seama ca mi-am uitat geanta in benzinaria cu pricina…a cazut cerul pe mine! 1. aveam in geanta TOT si 2. trebuia sa ne intorcem muuulti km…

de intors ne-am intors. pe drum sunam la omw-ul unde poposiseram pentru a vedea daca ma intorc degeaba sau nu…niciun raspuns. cand insa am ajuns acolo si mi s-a spus ca da, e la loc sigur si in regula…am simtit ca mai traiesc o zi. bocitul din masina m-a”racorit” de tot, am plans ca un plod apoi dupa vreo ora am mai revenit la viata cat de cat. era o complicatie ne-necesara, absurda, oribila, zau!

am ajuns victoriosi in bucuresti, la o ora de aglomeratie maxima… insa purtam in bagaje si emotiile adevarate ale celor care au venit, au platit bilet si au cantat cu noi sau ne-au ascultat doar. lor le multumesc, asa cum le multumesc si celor care ne-au gazduit.

gata povestea mica 🙂

va astept cu drag vineri la concertul nostru din Bucuresti, Clubul Prometheus. dragobetele e doar pretextul de intalnire pentru inimile voastre, orice culoare ar avea ele 🙂

scriam si pe facebook ca in 2008 , in clubul acesta l-am cunoscut pe Adrian si de atunci am facut lucruri simpatice impreuna. 3 albume printre altele. e unul dintre detaliile semnificative de viata…stiti voi! 🙂

Posted on

anunt oficial

…ca pe data de 16 februarie avem concert cu skepsis.

music hall, alina manole, adrian cristescu, tudor olaru, luna patrata, pitici, ea nu ma stie, prietenul invizibil, asa si-asa, detalii, amantele, cutia pandorei, tu taci, despre mine, concomitent cu primavara, tu ai vandut marea….and so on 🙂

se fac si rezervari prin telefon 0736941655 si se pot cumpara bilete en avant prin www.biletoo.ro , prin magazinele celor de la biletoo precum si la music hall. in locatia cu pricina, pe 11 februarie (vineri adica), mare concert Cargo. ne vedem si atunci.
Concert Alina Manole - Music Hall, 16 februarie

Posted on

detalii concert 6 februarie

[singlepic id=110 w=320 h=240 float=left]viata e plina de detalii pe care mi le mai cer prietenii si cunoscutii care vor sa vina sambata seara, la concertul meu de la Clubul Taranului. asa ca le scriu aici. rezervarile se fac la numarul de telefon 021 310 80 48.  rabdare si calm inclusiv cand vi se raspunde ca nu e concert sambata asta :)) concertul incepe la ora 22:00, nu la 21:30, nu la 21:00. e sambata, a doua zi dormiti pana tarziu. ne permitem.  da, vine si baiatul cu trompeta, dan nicolau pe numele lui. nu, nu stiu ce voi canta sau ordinea, dar cu “amantele” sigur incep si cu “luna patrata” inchei. bilete se vor gasi la fata (fatza adica) locului. un baiat sau doi. ii reunoasteti de datile trecute. bere estem in bar, au si vin rosu numa’ bun pentru o seara de februarie. a! da, daca inscrieti in pagina principala a blogului, dreapta, in casuta e-mailul, veti incepe sa primiti newslettere cu tot ce scriu eu aici. va pup