Jurnalul cartii mele de povesti – capitolul 1

Pun poza cu Dodo pentru ca nu pot sa va arat acum primul desen din seria celor 20 care vor ilustra fiecare capitol al cartii mele de povesti.

Dodo

Aaaa! Da! S-ar putea ca nu toti sa stiti ca am scris o carte de povesti, cu un ratoi simpatic…

Reiau: am in lucru o carte de povesti (poveste de fapt, ca e una si lunga, al carei text e scris demult si finisat proaspat), ale carei ilustratii sunt in lucru, sub pensulele unei artiste minunate din Iasi. In curand o sa va arat si extrase. In curand voi putea sa dezvalui nume si contexte.

Astazi am primit primul desen. Stiam de acum 2 luni ca am ales perfect, ca ratoiul meu are exact chipul pe care mi l-am imaginat.Le multumesc tuturor celor care au raspuns anuntului de pe facebook  sau solicitarilor mele prin e-mail. Fiecare dintre ei mi-au trimis chipuri minunate de ratoi. Unul singur m-a cucerit din primul moment iar astazi…m-am topit cand am pus plansa langa primul capitol al povestii. Da, incepe sa prinda chip o alta nebunie pe care vreau sa o fac, pentru copilul din mine, pentru fiecare copil din voi, pentru copiii vostri. Uff…ma emotionez, fir’ar! 🙂
Am o frantura de fericire. Am zis sa o scriu aici, sa ramana. In timp ce scriu, mintea mea fuge departe, catre toate lucrurile care sunt de facut pentru ca aceasta carte sa apara. Asa cum vreau.
Mai tineti minte anul 2009 si incapatanarea mea de a scoate primul disc altfel decat media pietei? Adica in format digi-pack, frumos, elegant? (Apoi lucrurile s-au schimbat si in piata, stiu 😀 )
Ei bine, legat de cartea aceasta, vreau sa tinem in mana, la final, o editie Frumoasa. Ca multe din cartile copilariei mele (da, a fost de demult, stiu… 😀 ). Cu coperti groase, cu hartie de foarte buna calitate in interior, in culori minunate. O carte eleganta.
Cine doreste sa sprijine aparitia cartii este invitat sa imi scrie. Adresa de e-mail este alina [at ] lunapr [punct] ro.
Da, e ca si cu casa de discuri. Tot de capul meu. 🙂 Acum sa vad cine are curaj la fel de mult ca si mine pentru cartea cu aventuri de ratoi 😀

Fericita, datorita unui ratoi care viseaza frumos si vorbeste cu norii, merg sa visez la ziua de maine, la concertul de maine.

Ioi! 🙂

gandul de dimineata

suna telefonul. ceasul programat. in dormitor soare superb. pe sticla ferestrei am un soi de desen, cu pereche de cerb si caprioara. ma loveste brusc un gand. vin sarbatorile de iarna. am amanat alarma ceasului pentru 10 minute. la naiba, nu mai e nevoie de amanari. acusi se incheie anul. incerc sa-mi aduc aminte lucrurile care s-au intamplat anul asta. panicata, imi vin deodata toate in minte. uhhh…! e bine! inseamna ca am facut destule.

nici 2 luni?!

ma ridic din pat, motanul ma asteapta pe hol cu mieunatul de salut, imi fac ceai, intru sa-mi verific mailurile, citesc stirile, e inca toamna, trimit doua mailuri pregatite de asta-noapte. modific un afis, adaug niste informatii, televizorul mic e deschis, e ziua Turciei, imi aduc aminte de concertul de aseara si de Sanem, pe care abia astept sa o vad inca o data lunea viitoare. aprind inca o tigara, deschid jazzradio, am de scris pentru vineri, stiu cu ce incepe si cu ce termina scenariul “pacatosilor” dar ce ma fac cu emotia asta mare care vine peste mine cand imi deschid povestile scrise pe hartie?

ma umfla rasul: e soare, eu ma uit pe geam si “vad” deja prima ninsoare 🙂 am o stare de bine, cumva. sau, ca sa fiu taaare sincera, e o nevoie de naivitate si de bucurie pe care o indop cu amintirea unui momentele de iarna cand am “iesit la zapada” cu inima toata si i-am pus amprente pe zapada asezata pe masini.

inima, taci! 🙂

uite cate avem de facut, vine acusi Craciunul 🙂

2011 in transcriere de tip 1

lebada, gaura, batz, batz – asta am citit pe facebook mai devreme. formula ii apartine lui mysha (sa ma corecteze cineva daca gresesc). v-ati prins sper…daca nu, luati un caiet tip 1 si desenati 🙂 cum tot azi m-a pus cineva sa beau lapte pana fac mustati si sa-mi fac si poza…clar ca 1 ianuarie are ca reper o “copilareala” simpatica.

teoretic ar fi trebuit sa incep cu “foaie verde morcova, sa fie si-o sorcova” (asta e a mea de data asta). va stiu insa urati si sorcoviti si plugusati si…a! apropos de plugusat, am primit cu plugusorul aseara prin telefon oameni seriosi, maturi si chibzuiti…si foaaarte simpatici! moldoveni, deh!

va las cu o mostra a unui concert ce a avut loc de curand in bucuresti, la ateneu. imi pare rau ca nu am ajuns fizic acolo, noroc cu tvr cultural care astazi l-a transmit integral