fuga pe deal

ma pricep sa rasfat mai bine decat sa fiu rasfatata. chiar si in vizite. de data asta nu mi-a mers…

prietenii care m-au “rapit” din Bucuresti, au avut strategia optima pentru reusita: au facut invitatia o data, de doua ori, a treia oara au spus “venim in Bucuresti vineri, te luam si gata”. tonul imperativ a doborit stilul meu nemiscator de “uichend”… 🙂

si iata-ma vinerea trecuta, in plina saga cu o reparatie de teava (mesterul suna intotdeauna de cel putin 3 ori la usa pentru ca niciodata nu face ce trebuie….dar asta e alta poveste), cu un inceput de raceala, pastile cumparate si bagaj facut, cum astept sa fiu preluata de la domiciliu. pana cand am ajuns nu mi-a venit sa cred ca am iesit “din barlog” 🙂

si a inceput rasfatul intr-o casuta de poveste. culinar a fost rasfat absolut, pentru ca prietena mea, dincolo de profesii liberale, este o priceputa in ale bucatariei…mama-mama! am abandonat dieta din prima zi in favoarea unui bors cu perisoare genial (preferatul meu din toate timpurile)…a doua zi n-am rezistat unui mistret impanat cu toate aromele … si tot asa…. 🙂 cu greu am reusit sa obtin aprobarea de a spala vasele…(asta fiind singura activitate negociata, ca in rest …. numai semne de “interzis”! ) 🙂

rasfatul de aer a venit din faptul ca am mers pe dealuri, printre livezi, pana undeva pe o culme (inca) tomnatica unde ochii nu aveau pe ce sa-si opreasca retina…iar cand nu am facut plimbari am stat pe terasa in soare. soare, nu ceata, asta da intamplare frumoasa la pachet!

rasfatul de joaca a venit la pachet cu ceilalti membri ai familiei, patrupezi, cu chef de mangaiat sau de joaca. asta da terapie!

rasfatul de suflet a venit din povestile de seara, asezate, despre toate lucrurile despre care mai pui din cand in cand un status pe facebook 😀 despre viata, oameni, sistem de educatie, calatorii, politica, social, destine, valori, vise, planuri.

rasfatul de poezie s-a tradus in fiecare noapte in camera japoneza unde am dormit (la propriu, nu la figurat), la lumina unei lampi din sare, cu stiloul meu grena si foile mele si gandurile toate…

singura problema a fost raceala, tinuta cat de cat sub control de medicamente. ea m-a toropit un pic duminica vreo 2 ore si m-a tinut in pat la somn. in rest am fost matinala, ca prea a fost frumos.

luni m-au adus in Bucuresti, resedinta lor e tot in Capitala, doar casuta asta e mai departe de Bucuresti si inca nu se indura niciunul sa se reintoarca mai mult de 1 zi-doua in asfalt. ii inteleg perfect!

am revenit la teava mea “reparata” de 2 ori in 3 zile, astazi astept o alta echipa de mesteri, cel mai mult s-a bucurat dodo ca m-am intors, raceala m-a pus in pat aproape instant cum am intrat in casa, m-a adormit, apoi m-a cam speriat un pic cu sange din nas. astazi m-am trezit cu soarele in ochi si am zambit, iarna tot nu mai vine si cumva nu ma mira…

ieri vorbeam cu prietenii mei sa merg acolo si cand vor inflori merii, sunt livezi nenumarate si in curte si peste tot…nici nu-mi pot imagina bucuria de floare … si de-abia astept!

am inceput anul cu o calatorie…hm…deja suna bine!

pe 1 februarie – primul concert in Bucuresti! detalii acusi 🙂