Posted on

Culcus de sambata

nu pentru ca e frig ci pentru ca tanjesc dupa liniste am ales sa petrec ziua de sambata acasa. cu carti, ceai, filme, un pic de DTP, cu papa bun “de verde” si cu flori. n-ar mai fi sunat linistit daca adaugam cu barbat si motan, nu? 🙂 norocul meu e ca atunci cand decid sa lenevesc feminin…nu ma contrazice nimeni 🙂

cred ca fiecare femeie are nevoie de 24 de ore de stat cu ea insasi, din cel putin …hai sa spunem 43 de zile cu activitati sociale, casnice, culturale etc. sa nu stie de nimic altceva decat de ea insasi, repet, cu bucuriile mici sau treburile mici si pe care le paseaza de la o zi la alta pentru ca sunt altele mai importante. de exemplu: sa faca ordine in cutiile cu bijuterii, sa-si puna cei mai comozi pantaloni de casa si tricoul ei preferat care nu mai arata bine dar pe care il are din liceu, sa faca patinaj pe parchet cu sosetele cu capsuni, sa danseze in timp ce-si face un sandvish, sa se opreasca sa se uite in oglinda spunandu-si, evident, ca s-a ingrasat, dar sa nu-i pese azi, sa-i pese “de maine”, sa iasa din casa doar daca are chef si nu pentru ca trebuie si cand iese sa se simta cea mai frumoasa femeie care isi cumpara flori, atat de multe incat sa le duca cu ambele brate.

si acestea sunt doar exemple 🙂

in ceea ce ma priveste se mai adauga: sa fumez in sufragerie in timp ce citesc o carte veche de mai bine de 100 de ani, sa ma uit la lalelele verzi pe care le-am luat astazi amestecate cu cele rosii si pe care abia astept sa le vad inflorind, sa testez niste coafuri din codite, sa ma uit la un film romaaantic rau cu lacrimi la purtator, sa dorm la amiaza intinsa in tot patul, pe diagonala, sa vorbesc cu prieteni pe mess, sa fie ora 11 seara si sa ma gandesc ca am o noapte intreaga inaintea mea in care am ales sa nu stiu de nimic altceva decat de mine insami. da, se adauga gandurile la lansarea de pe 2 iunie, la afis, fonturi, formate, fabrica de discuri, playlist-ul de concert, dar toate sunt cumva intr-un pachet “de voie”. saptamana viitoare va fi intensa…dar “la asta ma gandesc maine” 🙂 in plus, am primit o veste frumoasa, “fix in seara asta”, care ma ajuta sa respir un pic…

gata, ma intorc in culcusul meu de femeie, cu un pahar de vin rosu, o tigara, ganduri in dezordine pe care nu le bag in seama si linisteeeeeee…

 

 

Posted on

pas de deux

mai intai un pic de biografie publica

Raimund Hoghe s-a nascut in Wuppertal. Si-a inceput cariera ca scriitor la ziarul german Die Zeit si a publicat cateva carţi. Din 1980 pana in 1990 a fost dramaturg pentru renumitul Tanztheater Wuppertal al Pinei Bausch. In 1990, a inceput sa creeze propriile lucrari si in 1992 a inceput o colaborare de durata cu artistul vizual Luca Giacomo Schulte, cu care continua sa lucreze indeaproape. Opera lui Hoghe a fost prezentata in Europa, Japonia, Australia si Statele Unite si a fost intampinata cu apreciere din partea criticilor. I-a fost acordat Prix de la Critique in 2006, iar in 2008 a fost numit „Dansatorul Anului” de catre revista Tanz. In prezent locuieste in Düsseldorf.

Takashi Ueno s-a nascut in 1981 in Japonia. La varsta de 14 ani, Ueno a inceput dansul modern, lucrand cu Misako Nanbu. S-a mutat in Paris in 2004 cu o bursa de doi ani de la Guvernul Japonez. A studiat baletul, dansul contemporan si dansul african. In prezent danseaza pentru diversi coregrafi: Paco Decina, Kimiho Hulbert, Saiko Kino si Raimund Hoghe.

Aseara, spectacolul Pas de Deux. Spectacol naucitor, cu capitole care mi-au invartit si imaginatia si starile si somaticul. Raimund Hoghe si Takashi Ueno transferau miscare unul celuilalt cu usurinta vaselor comunicante intr-o poveste despre relatii, despre prima privire, primele gesturi, diferente fizice, etnice, adaptare, dominare sau abandon. Muzica spectacolului minunata, detalii subtile in fiecare obiect din cele cateva pe care s-au sprijinit povestea sau performerii. O poezie a mainilor perfecta. Cateva momente m-au lasat fara suflare la propriu si acum imi dau seama ca nu pot descrie prea bine cele 2 ore care au trecut…nu stiu cand….

Spectacolul a avut loc in cadrul Explore Dance Festival organizat de WASP.

Filmari nu exista, de inteles pentru ceea ce experienta directa ofera…

Multumesc pentru cadoul de ieri si felicitari organizatorilor!

Posted on

dedicatie pentru o printesa si pentru zanele femei

vine Luna Plina de iunie, cea mai plina, cea mai aproape de pamant, cea mai stralucitoare….va dati seama cum va fi duminica?!

tot duminica sunt Rusaliile, care sarbatoresc zanele mai naravase….iar duminica spre luni femeile ar trebui sa aiba mai multa treaba decat de obicei pentru ca luni e sarbatoarea Sanzienelor….impodobiti-va casa si perna si parul chiar daca sunteti maritate si/sau fericite, sarbatoarea aceasta are in ea ceva magic! 🙂

o succesiune superba, asa-mi pare mie si da, stiu, nu numai mie…vor fi zile minunate in care va doresc sa vorbiti cu cei dragi, sa le rezervati un moment in care sa le trimiteti gand bun si sanatos, in care sa iertati si sa iubiti, in care sa fiti blanzi cu voi insiva!

n-as numi dispozitia mea de acum “romantism”, doar …”liniste”, din aceea de lac adanc de albastru pe malul caruia danseaza in cerc zane nebun de frumoase 🙂

si pentru ca astazi este ziua unei Printese – licurici care mi s-a lipit de suflet asa…firesc si frumos…o dedicatie pentru ea si pentru toate femeile minunate pe care le am in viata mea si Doamne, ce bine ca sunt multe! 🙂

Posted on

vise cu “De” (Niro, de exemplu)

e zi de sarbatoare asa ca voi fi cuminte, nu voi scrie prostii… 🙂

la multi ani Andrei si Andree! sa traiti frumos cu numele vostru special, sa aveti grija de el si sa-l sarbatoriti frumos astazi, cu atat mai mult cu cat e liber de la stat…

in mod egoist, daca dati o fuga pana la Sinaia, maine va cant in Kuib 🙂

bine, si asta noapte s-a petrecut frumos, ca doar era ajunul Sf Andrei, cel cu spiritele rele de alungat cu usturoi sau cu muzica faina. “civilia” mi-a prins bine, am mers la BiMS, am dansat (!), mult (!), am baut doua sticle de apa plata (calda, cei de la bar m-au intrebat “canti azi? ca numai atunci cand canti ceri apa Calda 🙂 ), am zambit muuuuult si mi-a fost tare bine, cu prieteni in jur. mi-e frica un pic de pozele care vor aparea, nu de alta dar s-ar putea ca nici eu sa nu ma recunosc in ipostaza de tocuri dansante…. 🙂

in somnul de dimineata (insomniaca si dupa dans…) am visat roma, lansarea nighlosers (acusi o sa fie, doar am avut un preview cred) si pe danny devito, robert de niro si altii cu “de” ceva. bine, mai era cineva pe acolo, dar nu pot sa declar public 😀

(da, ok, si pe hugh laurie l-am visat…) 😀

un P.S. mic: vine calatoria muzicala in moldova: Bacau – 6 decembrie (The Stage), Suceava – 7 decembrie (Talcioc Cultural), Iasi – 8 decembrie (in Baza)

gata. sa inceapa petrecerile! 🙂

Posted on

oaza de ipotesti

acum am timp sa povestesc despre ipotesti si sa pun si cateva fotografii “civile”, fara microfon si rochie si lumini si scena 🙂 nu de alta dar intamplarea de festival a fost frumoasa si merita cu totul povestita.

drumul lung lung ne-a topit, am ajuns in 8 ore pe o canicula ingrozitoare, ba chiar ne-am si ratacit la un moment dat (fapt deloc intamplator prin zona cu pricina, drept dovada marturiile juratilor 🙂 ) . dar am ajuns si am gasit oaza frumoasa si oameni minunati. cei care au grija si dau contur locului sunt inca neimblanziti de cautarea de sponsori si sprijin pentru manifestarile pe care le fac acolo. sunt de admirat pentru cum se descruca, in conditii de austeritate, pentru a intretine cultura intr-un spatiu de invidiat. recunosc ca mi-ar placea sa stau acolo cateva saptamani, departe de lume si atat de conectata la tot. nu, tehnologia nu e agresiva, e cat trebuie. casele de protocol au de la semineu la aer conditionat si centrala termica, un restaurant senzational (repet, senzational) e foarte aproape (asta la categoria nevoi de baza), exista o sala de conferinte foarte bine pusa la punct (puteti sa-i spuneti si sala de studiu), o arhiva impresionanta, un muzeu al poeziei cu peste 6000 de volume princeps, exista si biserica si casa memoriala si casa papadopol, exista sala de expozitii, amfiteatru exterior si liniste si livada si verde verde….

am cantat seara ca si cand n-am fi mers atat de multe ore, dupa ce am ascultat concurentii (printre ei o fata talentata cu un cover la luna patrata 🙂 ). am auzit in recital oameni pe care ii stiam sau pe care i-am vazut acolo, cu emotiile lor mari…cat ale mele 🙂 am auzit destula lume cantand “luna patrata” alaturi de mine…am vazut oameni dansand pe “ti-as desena”…am cantat si seara tarziu, dupa focul de tabara. am cunoscut oameni pe care voiam sa-i vad demult si oameni noi, atat de entuziasti, atat de tineri, frumosi, increzatori. am auzit “sarumana” si “dumneavoastra” cat sa ma urc pe pereti, am auzit si un “vai, lesin” cand m-am prezentat cuiva care nu m-a recunoscut intr-o tinuta alta decat cea de scena. 😀 am ras, am glumit, am schimbat vorbe de suflet sau am povestit despre fotbal si politica. m-am reintalnit cu ovidiu (mihailescu), cosmin popescu si emeric. ce mai, a fost frumos 🙂

multumesc Flavius, multumesc Relu, pentru primire si gazduire si tot 🙂

va las cu cateva fotografii 🙂

Continue reading "oaza de ipotesti"

Posted on

cand tace Inauntrul

scriu acum, cat e cald pe dinauntru si incep sa apara zorii. de aici, de sus, rasaritul e intotdeauna special. de sus de la etajul asta adica.

in ultima vreme se succed tot felul de intamplari. cele mai multe au incarcat poveri de care nu stiu sa ma eliberez. altele, cateva, mici de tot, au compensat prin firesc (nu neaparat prin frumos) o stare de izolare in care innot confortabil de o vreme incoace.

una din intamplarile astea faine a fost acum cateva zile. aniversarea de 5 ani ai radioului unde am emisiunea de duminica (radio lynx) a fost printre altele ocazia de a vedea colegi de radio despre care stiam doar din playerul video.  pe unii dintre ei i-am auzit cantand si, daca pun cap la cap toata oferta muzicala a serii, cred ca este unul dintre evenimentele elitiste la care am participat in ultima perioada.

o alta intamplare care m-a scos din casa a fost aniversarea zilei de nastere a profesorului Vintila Mihailescu, aniversare clasica si perfecta, cu filme de familie, dans, muzica asa cum trebuie. dupa aaaani de zile am dansat, ceea ce e mare lucru caci desi imi place miscarea ritmica, trebuie sa ma simt chiar in largul meu pentru a ma manifesta public. cu asta am definit oarecum si atmosfera sarbatoririi…

in plus, am prins un aparat cu care am facut poze gashtii minunate, in multe ipostaze din care sper ca cel putin cateva au iesit asa cum trebuie 🙂 da’ nu-mi cumpar eu camera foto cum trebuie?! bineeeeeee!!!

s-a facut 5 dimineata. mintea mea tace si asta iarasi e mare lucru. mi-as pune uneori toate gandurile undeva, in cutia despre care cant, sa nu mai stiu, sa nu mai aud, sa nu mai…nimic. dar poate asta e avatarul trist al celui care scrie (indiferent daca adauga cuvintelor muzica): sa nu-i taca niciodata Inauntrul.

s-a mai luminat putin de cand scriu. a aparut o dunga portocalie pe langa cele doua de mai devreme.  in momentul asta, fix in momentul asta, nu vreau sa fiu la mare. mi-e bine la masa din bucatarie, cu o tigara aprinsa sprijinita de scrumiera, cu motanul meu alb dormind pe scaunul de langa mine.

buna dimineata!

Posted on

sete si de dans

doamnelor si domnilor, cred ca un pic de dinamica nu strica. recunosc, mi-e dor de dans ca pe vremea cand prefixul varstei mele incepea cu 2 🙂 desi, decat intr-un club, mai bine undeva in camp. zic. 🙂