O aniversare pentru o inima ‪#23ianuarie

aniversarea verocikai

Am cunoscut-o pe Veronica Soare prin intermediul facebook. Ii urmaream postarile destepte, ma amuzam de comentarii. Asa am inceput sa vad ce face si pe unde umbla cu minunile ei. Un lucru tare important in legatura mea virtuala cu Verocika a tinut insa de …caleidoscoape. Mie-mi plac pana la Luna si inapoi. Ei ii plac pana la Soare si dupa, dovada ca s-a apucat de mestesugit cu cartoane,oglinzi si margele colorate. Si ii invata si pe altii. Bine, nu stiu daca m-as apuca sa fac, dar stiu ca as vrea sa o vad la lucru (e avertisment deja!)

Pe 25 noiembrie, una dintre putinele mele iesiri din casa m-au dus la Veronica. Am stat cuminte, ca o timida ce sunt. Am socializat cu Marius Matache, venit si el la party-ul Lolei. Am stat pe jos si m-am uitat la bulina de emotie care se numea Veronica. Apoi ne-am vazut si am povestit intr-o ceainarie simpatica, afland ce vrea sa faca de ziua ei, pe 23 ianuarie.

Si va spun si voua sa cititi pe site-ul ei ce si cum. Ideea principala este ca orice cadou ar vrea prietenii virtuali sau reali sa ii faca de ziua ei, Veronica ii roaga sa transforme totul in dar pentru o inima. Echivalentul in bani al fiecarui cadou se aduna frumos. Mai mult, exista niste cutii pictate frumos de copii sau oameni mari, cutii ce vor fi scoase la licitatie. Si, cum sa va zic, dar acolo-s niste nume de desenatori!! Oana Pellea, Adrian Despot, Iulian Tanase, gashka Kooperativa 2.0, prezentatorii de matinal FM George Zafiu și Vlad Petreanu, Cabral, Marius Manole plus inca niste nume pe care le tine aniversata ascunse 🙂

Pe mine Veronica m-a rugat sa cant. Si o sa fac asta. Eu si chitara, 3 piese + Luna Patrata. E cadoul meu pentru ea si pentru lucrurile frumoase pe care le face pentru altii. Nu sunt singura care vine cu chitara. Dati click aici si aflati cine mai canta 🙂

Sambata, 23 ianuarie, la Therapy (langa Moxa), ne adunam de la 7. O intrebam astazi daca toti invitatii vor veni la timp. A inceput sa rada. E ca mine. Ii place punctualitatea 🙂

(Dificil pentru mine este ca acolo vor fi o multime de bunatati sarate si dulci si nu stiu daca ma voi putea abtine sa nu gust….uffff 🙂 )

Cine doreste sa vina (desi nu stiu daca mai sunt locuri disponibile) sa o cunoasca sau sa o revada, se poate inscrie prin e-mail. Adresa e in afisul de mai sus.

Ma duc sa ma mai uit putin prin caleidoscopul meu, primit acum ani multi, si de care nu ma satur… 🙂

bagajesc…

linii si becuri

astazi au intarziat cumva toate. si repetitia, si drumurile, si cheful.

evident, si bagajele. trebuiau sa fie gata demult.

problema este insa ca plec pentru 5 zile si 3 evenimente, fiecare dintre ele (si zile si intamplari) avand desfasurare diferita. asta inseamna si haine “civile” si de scena, si accesorii, si tot felul de gadget-uri. plus laptoapa. draga de ea, ocupa cel mai putin loc…

teoretic sunt un om cumpatat cand vine vorba de haine. practic nu-mi iese. si tot practic am marea problema cu sosetele. stiti ca se ascund de obicei. la mine nu, le place sa stea cuminti dar…nu in pereche. lucrul asta mi se trage demult, de cand mi-am dat seama ca o soseta de un fel si alta de alt fel ma scapa din momente mai…triste. prietenii mei s-au obisnuit, sunt in regula, dar cand calatoresc incerc sa stau cuminte…. 🙂

…sau poate doar mie mi se pare ca arata haios?! 🙂

sosete

una peste alta, s-au adunat: un troller, o geanta medie, o geanta mica, un rucsac. plus geanta mica cu cd-uri “dragoste in 3”. se mai adauga 2 cutii cu albumul nou (aici e mai usor ca sunt sigilate). plus chitara. plus scaun rosu. mai iau hartii, carti (mi-am luat azi o carte al carei titlu m-a facut sa zambesc)….plus rochii pe umerase. da, noroc ca maine am ajutoare, sper sa fie si loc…

plecarea e acusi. emotii de toate felurile. unele mai putin placute. altele dintre cele mai frumoase. am vrut sa adaug: “nimic special in asta, un mix de vara obisnuit“. da’ parca nu pot. 🙂 stiu exact de ce si pentru ce sunt fiecare dintre emotii. si uneori as vrea sa mi le ia cineva pe toate si sa-mi spuna “va fi bine” .

pfuuui! am de inchis fermoarele. gentilor. cutiilor :)) fug!

 

mă mai gândesc la tine

Mă mai gândesc

mă mai gândesc la tine
cu grijă
ca pentru mine
în definitiv
o parte a ta a rămas aici
într-una dintre “cutiile” acelea
pe care le țin minte arhivele
serverele din deșert
cataloagele
jurnalele
poeziile
mă mai gândesc la tine
cu grijă
să bei apa destulă
să dormi destul
să trăiești frumos
iubind suficient cât să nu te pierzi
prea mult
în alții
sau măcar să te pierzi
în cutii la fel de frumoase
ca cele dinăuntrul meu
pentru că în definitiv
ești o parte din mine
care trebuie să bea apă
să doarmă destul
să trăiască frumos

Mă mai gândesc la tine.

Alina Manole, feb 2014

mesterul si servetelul

ca sa intelegeti, in ultimii 4 ani vecina de la 5 suna cam de 3 ori pe an la mine la usa rugandu-ma sa verific in zona de debara daca s-a spart sau nu vreo teava. eu stau la 7, etajul dintre noi de obicei nu raspunde la usa, fie pentru ca nu poate fie pentru ca nu are chef de fiecare data. ca sa verific tevile aflate  de obicei in discutie trebuie sa mut niste cutii depozitate in debara. cutii grele, ca doar de aia stau unele peste altele acolo :)pentru binele comun insa…

in cei 4 ani nu s-a intamplat sa fie vreo problema la mine, ci la vecinii de la 6 sau 8. am facut insa efortul de …scos si bagat ca deh…voiam sa fiu linistita. in plus, vecinii de la 5 doreau sa verifice personal cu lanterna daca spun sau nu adevarul 🙂 totul a culminat anul trecut cand, cu o frumusete de durere de spate in dotare, am extras cutiile cu greu si cand m-am dus sa-i chem pe vecinii cu pricina sa vada din nou ca nu-i bai…mi-au spus “da…..intre timp a raspuns vecina de la 6, de la ea e inundatia”. “pai nu puteati sa-mi spuneti si mie?” “am uitat”. imi aduc aminte vag reactia mea pentru ca mi s-a intunecat creierul brusc.

saptamana trecuta am gasit un bilet in usa, legat de o problema cu apa. de data asta de la etajul 4. hm…am avut asa un feeling. extras cutii. da, de la una dintre tevi picura, probabil de o vreme, discret si delicat, apa. panica! sun pe cine trebuie, se suna la administrator, exista mesterul blocului, este contactat.

prima vizita a decurs in parametrii asteptati: a venit mesterul, cu tot cu asistent, au estimat situatia, au plecat sa cumpere teava si piulita (nu stiu termenii, ii adaptez), au reparat. mi s-a parut mie ca dureaza cam putin interventia, dar na…am platit, au plecat.

fata patita, m-am gandit sa nu eliberez camerele si holul foarte repede si sa vad cum evolueaza situatia. a doua zi, surpriza, apa se prelingea in ritmul ei, din teava proaspat reparata.

sun la mester, mesterul imi spune ca vine peste vreo 2 ore. a venit peste 3. “nu era bine strans”. asistentul strange si pleaca amandoi victoriosi.

eu nu si nu…inainte sa refac depozitul imi propun inca o zi de asteptare.

dimineata de dupa…locul pare uscat insa…testul cu servetelul (pui servetel sub piulita ca sa zic asa) ma face sa ma indoiesc de rezultatul pozitiv al celei de-a doua interventii. ma ingrijorez pe termen lung…ca stiu ce inseamna sa scot toate…ooookeeeey! sun mester

mesterul imi spune ca vine dupa-amiaza. pe la 4. la 5 il sun, mai intarzie. la 6 il sun si nu raspunde. la 7 cobor dupa tigari, mesterul (vecin de scara de altfel) e la colt de bloc cu “baietii” la bere.

reactia mea e una de doamna. ii atrag atentia delicat ca l-am sunat si ca mi-am blocat ore multe in asteptare. am uitat ce mi-a spus pentru ca nu pastrez in minte toate prostiile. dar m-am enervat. rau.

sun din nou unde trebuie. delicat e ca trebuie sa plec din Bucuresti. decidem sa lasam totul in stand-by pana marti.

ieri s-a venit cu inspectie autorizata. adica cu alt mester. lui nu i s-a parut ca e vreun pericol iminent. testul cu servetelul nu mai arata probleme dar da, lucrarea trebuia facuta mai destept, “cu cot”. n-am inteles mare lucru, ceea ce retin este ca momentan e in regula, dar ca peste vreo 2 luni ar trebui facut ca lumea, unde 2 luni inseamna distanta pana la temperaturi mari, cu soare la purtator, si o renovare necesara a locuintei.

am blocat cumva ziua de azi pentru ca trebuie sa ma mobilizez si sa fac ordine. am mai putine cutii si am mai putini saci de depozitat pentru ca am profitat de situatie ca sa mai arunc din bagaje. acum mai beau o cafea, scriu aici, apoi am de trimis niste mailuri si…da…sa inceapa reconstructia…

va rog tineti-mi pumnii. pe 1 februarie trebuie sa nu am dureri de spate 🙂

cutii pe care scrie…

azi l-am despodobit. stiu, destul de tarziu. toate globurile mele rosii s-au adunat in cutie. of. am asa un regret de fiecare data cand nu mai e brad rosu si e zapada afara….mi-e dor si de o soba cu lemne langa care sa ma incalzesc dupa o plimbare cu obrajii in frig. mi-e dor si sa ies din bucuresti, trebuie sa-mi spal retina cumva.

o intrebare tot am din vremea craciunului. unde se duc instalatiile de pom cand se duc?! 🙂 sa explic: mi s-a stricat de ajun instalatia (rosie, evident). dupa cateva zile am cautat alta cand s-au deschis tarabe, magazinase etc. si n-am mai gasit. se uita si lumea la mine ciudat. in cele din urma, plecand mama asa la o plimbare prin cartier, a gasit una rosie simpatica, ultima dintr-un magazinas la fel de simpatic. si totusi…unde disparusera peste noapte instalatiile?! ca de vandut…ma indoiesc ca s-au vandut toate!!!

ma duc sa inchid cutiile. noroc ca pe astea scriu “craciun” si mi-e drag sa le deschid. sa vina decembrie. pana atunci…pandora!

I don’t really wanna understand
Everything in my world
It spoils the fun for me
Come on darling you can take my hand
Blowing kisses in the wind
We’ll fly away in our dreams
From the boxes they’ll put us in

Intalnirile de drag

de ani de zile, muulti, seara de Ajun inseamna seara cu prieteni apropiati. ne adunam in fata bradului, cantam,  bem (discret, foarte discret) mancam turtele mamei si alte bunatati (in pofida postului, stiu, sunt o pacatoasa). ne facem cadouri simbolice (anul trecut instituisem un buget, dar a fost in mod brutal si crud incalcat, asa ca m-am lasat de asta), eventual lasam televizorul pe vreun film de sezon si palavragim asa…batraneste. pe langa brad, evident. ca am zis de cadouri: ma panichez cand vine vorba de ele, oricum ar fi ele de mici sau mari. daca nu le va placea simbolul? daca nu-i ok? sfarsesc prin a bananai prin magazine un pic haotic si pe ultima suta de metri “solutionand” problema. nu stiu daca de fiecare data fericit 🙂

teoretic ar trebui sa pregatesc si ceva muzica, numai ca hard-ul laptoapei e full aproape de tot felul de chestii pe care nu mai am timp sa le arhivez ca lumea. de curand ma uitam prin niste fotografii mai vechi si am descoperit inclusiv o petrecere de Craciun, cu Mos cu tot. anul asta m-am transformat in Elf si am adus Mosul mai devreme (cunoscatorii stiu de ce si unde), asa ca ma voi pune doar pe impodobit bradul. plus ale bucatariei, alaturi de mama. Legat de bucatarie, trebuie sa ma laud: muraturile pe care le-am pus anul asta – gogonele, castraveti, gogosari – au iesit absolut geniale!! 🙂 bine, a venit si mama cu un pic de pepene murat (de la lipovenii rusi), singura varianta pentru mine ca sa inghit vreo bucatica de pepene de orice fel.

inca nu-mi gasesc cutia cu “gloabe” de catifea. mai am de sapat prin cutii se pare. problema mea acum e sa nu dau de vreo cutie a pandorei, din cea inchisa bine si sigililata. sper sa am buna inspiratie!

va doresc sa fiti alaturi de cat mai multi dintre cei care conteaza si sa va amintiti cu drag de cei care sunt departe sau prea departe. si sa zambiti si sa fie cald.

vineri va urez oficial! 🙂 pana atunci, doar am mai zis: pregatiri cu spor!

a! vineri noaptea, Psihologul Muzical e la datorie. Andrei Partos nu face pauza, nu ia vacante 🙂

tu si oglinda

exista o multime de optiuni pentru perioadele in care vrei sa nu vorbesti cu tine.  optiuni active. ordine in hartii, cutii uitate din care sa arunci chestiile care nu te mai definesc, uitatul tamp pe niste bilete de acces la metrou in lisabona, pusul de muraturi, discutia cu vecinii care iti inunda baia si ridica din umeri, fumatul, descoperitul unor filme (unele foarte bune, vezi shutter island si invictus), incheierea cu succes a vizionarii de seriale (dr house 6 sau grey’s anatomy 6 si el parca), cititul sau recititul unor carti din vremea adolescentei, mesajele pe facebook, lucrul la site-ul de firma, ofertele de agende…si lista poate sa continue.

raman diminetile in care dupe ce dai cu apa pe fatza ridici capul si te uiti in oglinda. atunci esti tu cu tine, simplu, fara ganduri, fara preocupari, de-abia trezit dintr-un somn plin sau gol de vise.

eu imi zambesc. cu sinceritate. ma stiu doar.

fiti buni cu voi insiva. zic si eu…:)

p.s. daca tot ziceam de optiuni, imi plac piesele inca neprelucrate intr-o formula de hit. mai jos o mostra. cu un talentat artist de la britain’s got talent. personal mi-a displacut varianta finala, comerciala. dar asta…are un farmec al ei…