inca e 2012

nu prea imi vine sa scriu concluziile anului 2012. anul asta nu s-a terminat  asa ca nu trag nicio linie, o sa o fac la inceput de ianuarie (nu, nu pe 31 ca atunci am treaba 🙂 )

de cateva zile bune, adica de pe 25 decembrie, beau ceaiuri de plante vindecatoare, mananc de 3 ori pe zi supe si alte minuni de regim. stomacul meu si-a amintit ca a fost un an agitat si a inceput sa tipe ascutit. gastrita clasica ce va fi analizata mai in amanunt la anul…anul asta (am zis doar ca nu s-a incheiat inca) se iau medicamente, la timp si cu grija. ce ma bucur e ca am avut o seara de Ajun minunata asa ca aspectele care tin de pofte neimplinite gastronomic sunt mai putin importante 🙂 (mai putin pofta cu cozonacul, ieri am mancat o felie, efectele nu au fost stralucite, dar momentul ….mmmm)

acum nici nu stiu daca sa ma bucur sau nu ca am mai slabit un pic in perioada de Craciun! hm…la cate plangeri am vazut pe facebook legate de 2-3 cm in plus, oare pot sa ma si laud 🙂

ce ziceam? a, da, ca anul 2012 inca mai are de oferit destule si nu vreau sa sar peste nicio ora. lectia ultimelor 12 luni a fost ca uneori mai bine te opresti un pic, lasi lucrurile sa se intample si te lasi sa curgi in mainile si in gura sortii, ca o apa…

iar noaptea de 31…ei da, va fi o noapte interesanta 🙂

spor la pregatiri!

macar 1 ora

nevoia de liniste depinde atat de mult de ceilalti incat ma sperie. sau sa ma sperie faptul ca imi doresc liniste…? “in-defini-m-as” ca fiinta sociala, ca doar de asta mi-a placut facultatea!

o singura zi fara explicatii

o singura zi frumos curgatoare, “ozana” de armonie

o singura zi in care sa taca tot, ca sa ma pot auzi si eu, clar

deocamdata ma multumesc cu cateva ore in care nu a contat nimeni, nimic…si asta e meritul muzicii Sting.

Muzica!

imi doresc enorm ca atunci cand voi deschide ochii dupa somn sa fie macar 1 ora liniste

apoi sa curga viata (era sa scriu “sa curga viata pe langa mine” si m-a apucat rasul…imposibil, nene, de ce sa fie usor?!!)

aroganta, plouam

ploua ca ceata. am tot stat acasa pana a inceput. apoi am plecat la probele de sunet. daca ador ceva e momentul de dinainte de ape: vatul, haosul, tensiunea din nori. nu vi se pare ca suna a vanatoare de oameni? picatura cu picatura fiecare dintre cei de sub nori va fi atins. nu scapa nimeni. pe crestet, pe ureche, in ochi cand se uita in sus, pe umeri, pe coapsa desi fuge, de sus in jos, de jos in sus pe pantaloni sau pe tocuri…

ploua ca ceata. taxiul nu s-a strecurat… mai avea un pic si devenea strecuratoare.

cu aroganta voi scrie ca uneori sunt ca ploaia asta. cad cu putere pe viata de langa mine. desi ma intreb daca ma poate duce, asta nu ma impiedica, nu ma schimba. eu stiu ca trebuie sa curg, asa traiesc, pentru asta am fost facuta.

am ajuns acasa cu bucuria reintoarcerii la culcusul meu cald si la atmosfera pe care o are casa de o vreme incoace. am 75 de lalele in casa (stiu cate sunt pentru ca le-am numarat cand le-am schimbat astazi apa si am mai aruncat din cele traite deja prea mult). cumparate, primite cadou. pana anul asta nu-mi placeau…dar stiu si momentul in care mi-au deschis ochii. mai am si garoafe si narcise albe batute si frumos mirositoare.

O parte din laaaleeeelele

nu se mai simtea nici fumul de tigara, am inspirat inauntru doar un aer incarcat de verde intre geamuri si usi. acum evident ca fumez, in bucataria mea de lucru.

mi-am amintit in seara asta ca dodo implineste acusi 8 ani. cu mine e de 7. motan cuminte si prost si blanos si afectuos si atat de ca mine cand nu vrea sa fie deranjat… 🙂

ascult Sting. e mai putin de 1 luna pana la concert…

I must love what I destroy and destroy the thing I love