Mesteri, menajere, specialisti

care family

Cand vine vorba de mesterit, cu uneltele potrivite, reusesc sa improvizez cate o solutie. De cele mai multe ori insa, caut oameni care chiar sa stie ce e de facut. In ultima vreme, in baia mea zici ca a fost razboi: ba s-au rupt ambele aplice (au un brat metalic ce a ruginit de la umezeala…don’t ask), ba au ruginit niste suruburi de suport si s-au intepenit. Cu aplicele nu am rezolvat (ca trebuie sa iau unele noi si dimensiunea “stativului” e mica si nu gasesc nici de-al naibii), becurile atarna corespunzator pe langa oglinda si m-am mutat cu toate ale machiajului in dormitor. Cu suruburile am rezolvat astazi, chemand un mester cu bomfaier. Culmea, mester serios.

De ce va zic toate astea? Pentru ca atunci cand vine vorba de chestii de facut prin/pe langa casa, ne pricepem toti dar sfarsim de multe ori cautand “Mesterul”. Care mester e serios sau nu. Cei care au facut renovari ample probabil ar avea mai mult de povestit…

Norocul meu este ca am prieteni pe care ii sun si imi recomanda ajutoare. Pana acum am avut noroc si am rezolvat repede. Recomandarile din gura in gura fuctioneaza uneori bine. Alteori nu, vezi cazul cu o doamna de ajutor pentru o curatenie generala care a venit, a vorbit mai mult decat a lucrat si a plecat lasand in urma un dus stricat, cana favorita de cafea sparta (si ascunsa) si niste geamuri sterse aiurea. Sau o alta doamna, venita sa ma ajute sa scap de urmarile unei zugraveli dintr-o singura incapere si care dupa 3 ore mi-a spus ca trebuie sa plece de urgenta, cu treaba facuta pe jumatate, lasandu-ma in mijlocul situatiei in care ma implicasem si eu activ. Acuma, na, ce face omul cu mana lui e mai bun decat orice, insa atunci cand dupa jumatate de ora de smotru trebuie sa stau intinsa 2 ore pentru ca spatele sa-si revina…nu e bine. 🙂 In timp mi-am dozat efortul ca sa le fac pe toate dupa cum ma duc capul si puterile, dar in ultima vreme, data fiind lipsa de timp, trebuie sa o iau de la capat cu cautarile. Si vad tweet cu carefamily.ro si intru. Hm…ideea suna bine. Ai la un loc tot felul de servicii de care ai putea avea nevoie si (teoretic) persoanele potrivite pentru a le face. Proiectul fiind la inceput insa, numarul aplicantilor pentru diferitele servicii este inca mic. “Masaj” – 0 anunturi. Coafeza sau manichiurista – 0 anunturi. In schimb, in zona de servicii de suport pentru parinti cu copii (cine are nevoie de bona)…lucrurile stau altfel. Adica bine. Pentru ingrijire batrani sau meditatii pentru elevi exista de asemenea multe oferte. Ajung in sectiunea “menajera“. Si aici lucrurile stau bine. Atentie insa: unele anunturi au recomandarile verificate, altele nu. Pentru mine, asta conteaza. Nu stiu exact cum functioneaza contractarea de servicii (in afara faptului ca trebuie sa iti faci cont ca sa poti intra in dialog cu persoana respectiva). Am citit insa in sectiunea “conditii” urmatoarele: “Momentan, accesul la platforma CareFamily este gratuit” . Plata serviciilor se face direct si in buna intelegere cu ofertantul. Nu stiu exact daca se inchieie un contract 🙂 A! Anunturile nu sunt doar pentru Bucuresti!

Ma bate gandul sa testez site-ul. Poate gasesc un ajutor bun pentru ce am eu nevoie. Cu conditia aceea implicita de munca serioasa, nu “sa luam banii” si sa plecam. 🙂 Daca stiti si alte variante, ma uit si analizez. 🙂

Dupa si inainte

nu cred in prietenia de “dupa”. de “dupa” orice fel de relatie, amoroasa sau nu. pentru ca “dupa” (in acest caz) presupune un “inainte” crunt.

finalul acestui an ma prinde in curatenii de viata, de prietenii, de balast. “inainte” ma debarasam de lesurile prieteniilor calcate in picioare aducand dovezi ale retragerii mele.  “iata de ce draga prietena, iata de ce draga prietene” sau “uite motivatiile“. nu stiu de ce ma gandeam tot timpul ca ei trebuie sa stie ca stiu. de-acum “inainte” nu. explicati-va voua insiva, constiintei, acum sau pe la 60 de ani. raman urme “dupa” orice. dupa suruburi, dupa saruturi, dupa pasi, dupa ganduri. vi se vor transforma in cicatrici.

raman un om tare bun si sunt mandra de mine. raman cu problema aceea cronica…sufar de deficit grav de neincredere 🙂