Jurnal de album – fila 10

Iarasi n-am mai scris demult si se aduna cuvinte cam multe in jurnalul de album.

Pe 2 mai, fix cu 1 luna inainte de lansarea oficiala, am ascultat pentru prima oara albumul asa cum va fi el pe disc. Pana atunci am tot lucrat impreuna cu Victor pentru una sau alta din ale bucatariei de studio. Asta a insemnat sa trag chitari adiacente, sa periem track-uri etc. Pentru una din piese (nu spui care) am gasit un final care initial nu-mi venise in minte….ce mai! munca in toata regula! 🙂

Pe 2 mai insa, desi furata din Bucuresti si dusa la mare (cica sa lucrez sarat, ceea ce s-a si intamplat), am primit piesele si m-am pus pe ascultat.

Cine a facut vreodata paine si a scos-o fierbinte din cuptor…cine a facut vreodata un colier si apoi l-a pus la gat…cine a desenat coperta unei felicitari si apoi a trimis-o catre cineva drag (si exemple ar mai fi) intelege emotia si bucuria mea mai bine un pic.

Am plans, am ras, m-am fastacit, m-am inrosit, m-am concentrat pe ascultare, am analizat, apoi iarasi m-am bucurat.

Apoi mi-am revenit, am mai dat telefoane, am mai scris 47 de e-mailuri … 🙂

Acum stau si ascult versiunea 2 de final, ca sa zic asa. Au mai fost mici-minuscule-micro modificari.

Partea complicata ma asteapta in noaptea asta insa. Trebuie sa fac ordinea pieselor si…well….asta-i greu! Pentru live mai e cum mai e, pentru un album despre care stii ca ramane pentru totdeauna….asta-i greu tare!!!

Dupa ce stabilesc ordinea mai am de completat 4 documente, ca asa-i in productie. Piece of cake…. 🙂

Cu drag pot sa anunt ca pentru album  am primit sprijinul frumos al unor prieteni care au un hotel dragut in Vama Veche, unde poposesc in fiecare an de ani buni incoace. Liniste, curat, verde, cosy, camere dragute. Cand vreti sa ajungeti in Vama puteti sa alegeti linistit locusorul asta (ale carui preturi sunt indecent de mici pentru ce mai stiu in “statiune”, dar aici nu vreau sa inteleg de ce, doar sa ma bucur 🙂 ) si pentru cafeaua turceasca si pentru biblioteca din receptie (daca nu ati luat carti de acasa) si pentru alte lucruri care sunt specifice si pe care va lasa sa le descoperiti la fata locului.

Tot pentru album si-a oferit sprijinul si Atelierul MooZ . Mooz e loc magic de inventat tricouri, esarfe (unele fiind favoritele Corului Madrigal 🙂 ) , bijuterii si, mai ales, obiecte superbe mozaicate (mese, casete, veioze…ah…veiozele…). Mooz va fi prezent la lansare si apoi ma va insoti in multe locuri. Pentru ca meritam 🙂

Voi mai vorbi despre prietenii acestia care au ales sa ma ajute, asa cum voi mai vorbi si despre Alex Ciuca (hoinaru pre numele lui de scena blogging) si care a tras de mine (tot el!) sa schimbam site-ul alinamanole.ro . De aproape 2 ani tot vorbim despre asta. Am amanat de parca era vorba despre mers la medic 😀 In cele din urma ne-am “prins” reciproc la o intalnire face-to-face si acum site-ul are o minunata pagina care anunta faptul ca se lucreaza 🙂

Voi mai vorbi si despre Raluca si Raul, care desi sunt la Varsovia, s-au gandit ei asa ca sponsorii romani de cultura sunt inexistenti si mi-au facut cadou de ziua mea 2 piese de pe album 🙂 Ce oameni, domnule! 🙂 De Vlad Eftenie nici nu mai zic! 🙂

Lista de prieteni care nu spun doar “sunt alaturi de tine” (Mirela a scris frumos despre asta… cititi articolul) o sa fie prezentata si in urmatoarele file. Nu sunt multi, dar sunt “pe neasteptate”, ca Luna mea Patrata, si ii iubesc tare.

Si voi mai scrie un MULTUMESC mare fiecaruia dintre cei care cumpara bilet la concertul de lansare. Mai sunt 23 de bilete. Ar trebui oricum sa va multumeasca si statul roman la care merge cam 40% din valoarea biletului… ce?! nu stiati? 🙂

Avem asadar 11 piese…piesa numarul 1…

 

 

e cool sa fii prost?

ma sperie incultura semenilor mei mai tineri. nu sariti in sus, mai exista o speranta, e vorba doar de o parte din ei…

diferenta de varsta intre mine si o parte dintre cei despre care voi scrie acum este de 10-12 ani, de aceea cuvantul “tanar” are in scriitura asta a mea de luni dimineata rol de reper de varsta, comun, pentru cazurile destul de numeroase cu care am intrat in contact in ultima vreme. ma uit si ma sperii.

citesc un articol in care un tanar jurnalist isi exprima opinia despre teatru (i se pare inutil) si despre Oana Pellea (nu are rost sa mai scriu ce, ca e jenant) scrisa intr-o lirica subtire de manea

un realizator tanar de emisiuni matinale TV ma intreaba despre trupa “Timpuri Noi” – “De unde-s baietii? din Bucuresti? Ce canta?”

un tanar DJ de radio, post privat si pe vremuri cu stil, intreaba despre o trupa cu istorii muzicale mai batrane si decat mine “Ce pu…a mea canta astia?”

e cool sa fii prost? sa fii, teoretic, formator de opinie, si sa nu ai habar despre ce scrii sau difuzezi?

in curand lucrurile vor sta oare asa? “am vazut poza lui Einstein, ce tripat omu’! teoria relativitatii nu exista, “frate”. Beatles – am auzit de ei, i-am vazut in postere prin Londra, cred ca aveau concert (frate, cat am baut la Londra!) , Kafka – o incercare de hipstereala ruseasca, Hitler – super tare. Si in definitiv, Romania unde se afla pe harta?”

si in orice, dar absolut in orice, venerabila vorba “ce pu…a mea”, ca deschidere de discutie pentru orice, ca adjectiv, ca opinie…

cunosc tineri, din aceeasi categorie de varsta, care citesc literatura, care asculta muzici si de-acum 100 de ani si de-acum 2 zile, care inteleg ca pentru a vorbi despre ceva atunci trebuie sa ai un minim habar inainte sa deschizi gura.

sunt, la randul meu, un om tanar, dar parca ma imbatranesc cei care au 25 de ani degeaba si mai fac si caz din asta. am scris despre acest segment de varsta desi am intalnit destui oameni de 30 de ani si peste cu probleme similare. dar parca mai putini in orizontul meu social…

evident, s-ar putea sa intalnesc eu toate exceptiile…din zona media, culturala…

Romania ca alegere

steag

Miroase frumos a cafea, e dimineata linistita, asa, ca pentru 1 decembrie. Cred ca e primul an dupa multi in care parada militara se intampla sub senin si termometre decente.

Intalnesc tot felul de atitudini legate de ziua de astazi si de apartenenta la neamul romanesc. ba ca avem tara frumoasa dar locuita, ba ca nu avem identitate nationala atat de bine conturata incat sa conteze, ba ca, uite, se traieste atat de prost aici incat nu mai merita,  ba ca ne furam noi intre noi…

In ceea ce ma priveste, lucrurile sunt simple. Oriunde m-as fi nascut, acela ar fi fost cuibul meu. Oriunde m-as fi nascut as fi avut un grai pe care sa-l invat si cu care sa spun ce vreau. Oriunde m-as fi nascut as fi intalnit oameni cu care sa rezonez. Oriunde m-as fi nascut as fi ales daca sa raman acolo sau sa plec, in functie de drumul meu de viata. Oriunde m-as fi nascut m-ar fi dezamagit si ranit semeni de-ai mei, doar pentru ca vorbim de oameni nu de etichete. In oricare tara a nasterii mele as fi invatat diferenta intre alb si negru. Nu oriunde m-as fi nascut as fi avut pace. Nu oriunde m-as fi nascut as fi avut acelasi nivel de trai.

S-a intamplat sa ma nasc aici. sa cresc in Romania. E singura intamplare, in rest sunt alegeri.

Am ales sa nu vreau sa plec si sa-mi construiesc drumul de viata aici. Nu intamplator, cu siguranta, imi place atat de mult limba romana incat sa aleg sa scriu poeme. Viata m-a pus sa calatoresc intre granitele patriei mele si sa ma indragostesc pe termen lung de ce vad. Nu intamplator imi place aerul. Am ales sa imi deschid sufletul in fata unor oameni ca mine, care sunt romani cu alegerile lor legate de acest teritoriu.  Nu intamplator vad si judec partile bune ale vietii zilnice fara sa ignor momentele in care un roman sau altul apeleaza la micul smen sau la marea hotie. nu intamplator mi-e rusine pentru lipsa de cultura si de bun simt a unui roman sau a altuia, dar aleg si sa ma uit mai sus si sa vad ca langa fiecare dintre ei exista cel putin un numar similar de romani cu care interactionez si care au fost crescuti frumos. Aleg sa sper ca va fi mai bine si sa fac ce tine de mine pentru asta, in universul meu extins. Aleg sa vad lucrurile frumoase. aleg sa iau atitudine fata de lucrurile care nu se inscriu in regula cetatii.

Aleg sa nu spun niciodata “Romania e o tara de rahat” pentru ca asta ar insemna sa invalidez, constient, toata mostenirea mea culturala si istoria mea de individ rational. Si nu, nu-mi plac generalizarile.

Nu sunt un roman de conjunctura.

La multi ani Patriei mele si romanilor pentru care conteaza acest lucru!

o datorie

am ramas datoare si cum niciodata nu se intampla asta o sa incerc cateva vorbe despre concertul “lady gaga” din romania. cred ca producatorii de spectacole romani ar fi trebuit sa fie acolo…plus o buna parte din artisti. pentru ca da, chiar cred ca orice produs atat de bine vandut merita un ochi atent asupra detaliilor care-l fac sa functioneze. si in timpul concertului mi-am dat seama si de ce. in primul rand pentru ca nu e concert, e un… musical in care povestea imbraca artistul si-l amesteca in generalul spectaculos. mai conta cat din live e live si cat e suport digital? sincer, nu. scenele erau bine inchegate, sunetul foarte bun, decorul spectaculos, filmarile pentru ecran impecabile (un astfel de montaj de live nu am vazut niciodata). “comunicarea cu publicul”, atat de importanta pentru o parte din public atunci cand vine vorba de concerte de stadion (?!) : plina de clisee savuroase, pe alocuri emotionante, pe alocuri jucause, adica fix ce trebuia pentru a fi bifat impecabil si acest punct. intre “tablouri” a existat un moment in care muzica si artistul principal au contat mai mult decat in oricare alt moment al show-ului: LGaga cantand “princess die” . asta asa, probabil ca sa se demonstreze un pic carcotasilor ca artista are voce…

una peste alta, intamplarea concertului a meritat enorm pentru ca da, oricat ne-am plange de unele lucruri sau am stramba din nas pentru ca nu sunt destinate fibrei noastre culturale, trebuie macar sa fim suficient de deschisi la minte incat macar sa vedem despre ce e vorba….

urmeaza concertul red hot chilli peppers, alta structura, alt gen de muzica, alta productie. sunt curioasa foarte…

si mai urmeaza si concertul meu pe 7 septembrie in Bucuresti 🙂

oaza de ipotesti

acum am timp sa povestesc despre ipotesti si sa pun si cateva fotografii “civile”, fara microfon si rochie si lumini si scena 🙂 nu de alta dar intamplarea de festival a fost frumoasa si merita cu totul povestita.

drumul lung lung ne-a topit, am ajuns in 8 ore pe o canicula ingrozitoare, ba chiar ne-am si ratacit la un moment dat (fapt deloc intamplator prin zona cu pricina, drept dovada marturiile juratilor 🙂 ) . dar am ajuns si am gasit oaza frumoasa si oameni minunati. cei care au grija si dau contur locului sunt inca neimblanziti de cautarea de sponsori si sprijin pentru manifestarile pe care le fac acolo. sunt de admirat pentru cum se descruca, in conditii de austeritate, pentru a intretine cultura intr-un spatiu de invidiat. recunosc ca mi-ar placea sa stau acolo cateva saptamani, departe de lume si atat de conectata la tot. nu, tehnologia nu e agresiva, e cat trebuie. casele de protocol au de la semineu la aer conditionat si centrala termica, un restaurant senzational (repet, senzational) e foarte aproape (asta la categoria nevoi de baza), exista o sala de conferinte foarte bine pusa la punct (puteti sa-i spuneti si sala de studiu), o arhiva impresionanta, un muzeu al poeziei cu peste 6000 de volume princeps, exista si biserica si casa memoriala si casa papadopol, exista sala de expozitii, amfiteatru exterior si liniste si livada si verde verde….

am cantat seara ca si cand n-am fi mers atat de multe ore, dupa ce am ascultat concurentii (printre ei o fata talentata cu un cover la luna patrata 🙂 ). am auzit in recital oameni pe care ii stiam sau pe care i-am vazut acolo, cu emotiile lor mari…cat ale mele 🙂 am auzit destula lume cantand “luna patrata” alaturi de mine…am vazut oameni dansand pe “ti-as desena”…am cantat si seara tarziu, dupa focul de tabara. am cunoscut oameni pe care voiam sa-i vad demult si oameni noi, atat de entuziasti, atat de tineri, frumosi, increzatori. am auzit “sarumana” si “dumneavoastra” cat sa ma urc pe pereti, am auzit si un “vai, lesin” cand m-am prezentat cuiva care nu m-a recunoscut intr-o tinuta alta decat cea de scena. 😀 am ras, am glumit, am schimbat vorbe de suflet sau am povestit despre fotbal si politica. m-am reintalnit cu ovidiu (mihailescu), cosmin popescu si emeric. ce mai, a fost frumos 🙂

multumesc Flavius, multumesc Relu, pentru primire si gazduire si tot 🙂

va las cu cateva fotografii 🙂

Continue reading "oaza de ipotesti"

esti parinte de liceean sau esti la liceu?

asta e articol dedicat si liceenilor si parintilor lor. programul despre care cititi mai jos e unul tare fain. am vazut ce inseamna pentru adolescentii cuprinsi in programul de schimb experienta unui an de studiu in afara granitelor, intr-o familie si nu un internat. am vazut ce legaturi frumoase se construiesc si dureaza. am vazut adolescenti cu alta mentalitate si importuri de valori culturale. e o recomandare, nu o reclama 🙂

va invit sa cititi. pana pe 16 februarie se mai poate aplica

A început a doua sesiune de înscriere pentru elevii de liceu care îşi doresc să studieze un an de zile în străinătate prin programul de schimburi internaţionale de elevi al Fundaţiei YOUTH FOR UNDERSTANDING (YFU) ROMÂNIA.

Programul se adresează elevilor de liceu care doresc să înveţe şi să trăiască într-o altă ţară pe perioada unui an şcolar, locuind într-o familie gazdă atent selectată.

Liceenii pot opta pentru un an de studiu într-un mediu multicultural, într-una din ţările cu care YFU-România are încheiate acorduri bilaterale: Belgia, Canada, Chile, Danemarca, Elveţia, Estonia, Germania, Olanda, Suedia şi Statele Unite ale Americii. Programul de schimburi internaţionale de elevi al YFU România presupune integrarea în cultura unei ţări pe care candidatul o alege şi în care va locui într-o familie-gazdă. Elevul va frecventa cursurile unei şcoli de stat şi va participa la seminarele organizate de către fundaţia noastră şi partenerii YFU din ţările gazdă. Programul este conceput pentru elevi cu vârsta de 15-18 ani, care doresc să descopere şi să se integreze în cultura unei alte ţări, trăind într-un cadru familial.

Aplicaţiile pentru anul şcolar 2011-2012 se pot trimite până cel târziu miercuri, 16.02.2011 data poştei, pe adresa: Fundaţia YOUTH FOR UNDERSTANDING – ROMÂNIA, Calea Moşilor Nr. 280, bl. 20, sc. A, et. 3, ap. 9, 020893 – Bucureşti O.P. 10.

De asemenea, puteţi accesa site-ul YFU , secţiunea „Înscrieri” pentru formularele de aplicaţie şi condiţiile de participare şi secţiunea „Cele mai frecvente întrebări” pentru detalii despre program.

Bafta!

Proiectul Calarasi

Daca in Calarasi ar fi vorba doar despre un festival de folk…n-ar fi poate nimic special. Ce-am descoperit acolo, mult mai frumos, tine de proiecte culturale mai ample, care nu acopera doar urbanul si care, cu toata criza, sunt gestionate asa cum trebuie. Unul dintre ele se refera la un festival de muzica populara international, cu participanti dintr-o multime de tari, care a fost “umblat” prin judet, pe la sate, adica acolo unde actul de cultura ajunge doar sub forma manelelor de la “discoteca” , si aceea una la 4 sate. Puteti fi carcotasi, puteti avea reactia unui amic cand i-am spus asta: “cu banii judetului de la cultura se puteau face altele”. Dar atunci sigur nu veti mai da nicio sansa romanului de baza al natiei noastre, care, surprinzator pentru acesti comentatori , nu munceste in companii multinationale si nu-si rupe masina in gropi. Romanul de baza e locuitorul ruralului, ale carui strategii de supravietuire tin de economia de subzistenta, al carui acces la cultura e in ultimii 20 de ani pur si simplu intamplator si care mai si merge la vot. Continue reading “Proiectul Calarasi”

o amanare subiectiva si o recomandare

de cateva luni imi doresc sa ajung acasa la mine, in Roman, pentru un sejur de rasfat domestic care sa dureze cam o saptamana. de fiecare data apare cate ceva. doar pentru lisabona am facut o exceptie, ca doar era o calatorie programata din ianuarie. in rest, merg haotic si legata de birou + concerte.

saptamana viitoare imi programasem ceva mai strict plecarea. visam la liniste, hrana buna si stat cu mama.  motanul era deja in plasament, avea toate conditiile de ne-stat singur. ieri mi s-au schimbat planurile. si nu zic ca-mi displace motivul, dimpotriva, e unul foarte bun pentru “luna patrata”, dar am ramas asa, cu un regret ca bateriile emotionale nu se vor incarca rapid si de la sursa, adica din sursa iubirii neconditionate pe care o gasesc doar la mama, in imperiul ei de grija.

acum, deh, ma pregatisem si pentru inevitabilele discutii Continue reading “o amanare subiectiva si o recomandare”