Posted on

Omul cel bun…al lui Andrei Serban

Am cunoscut oameni fundamental buni. Foarte putini. Incredibil de putini. Poate e cercul meu prea restrans (imi tot spun). M-am minunat de ei si bucurat deopotriva. Doar de doi dintre ei ma mai bucur si acum, in existenta noastra pe aceeasi planeta. De fiecare dintre ei am auzit spunandu-se, romanesc?!, acelasi lucru: “prosti de buni“, cand ei, de fapt, au inima aceea. Si o intelepciune aparte, si o lumina speciala. Si incredibil de multe incercari in care s-au incapatanat sa ramana asa cum sunt. Fundamental buni.

Omul01_foto-Mihaela-Petre-940x626
foto: Mihaela Petre

Povestea Omului cel bun din Seciuan de la asta porneste. De la o exceptie. Una “pacatoasa”. Si are in ea, scriitura lui Brecht, toata schela unei constructii reale pentru destinul omului “defect” intr-o lume care nu are nimic special. Nici macar o criza economica. Are toate personajele necesare pentru ca povara bunatatii sa devina evidenta, clara, privitorului. Are toate ingredientele pentru care nu-se-poate-altfel in ecuatia de destin a exceptiei binelui. Are, si cat de frumos, un alter-ego: masca omului bun trebuie sa fie omul-cu-picioarele-in-asfalt care lupta, pentru a proteja, acelasi Bine, dar cu armele lumii, cele cunoscute, cele care nu sperie, cele care nu arata slabiciune.

Bunatatea e o slabiciune. Probabil singura slabiciune a Frumosului…

“Omul cel bun din Seciuan” se afla de astazi, in mod oficial, pe scena teatrului din Romania. Bulandra. In regia lui Andrei Serban. A fost una dintre putine dati cand, felicitand si strangand mana unui creator (de spectacol de teatru de data aceasta) am experimentat o intreaga paleta de emotii. Si un pic de fericire pentru contemporaneitate.

Am ajuns la premiera datorita Andei Pittis, careia ii multumesc cu toata inima.

Plecaciune tuturor de pe scena si din afara scenei, implicati in punerea in scena si in lucrul cu emotiile. Cu emotiile celor care vor intelege cerul intors si vor auzi strigatul de final. Cu propriile lor emotii care au trecut si dincolo de poveste.

Nu, piesa nu e o lectie. Bunatatea nu se preda in mod organizat. Are un alt filon.

Mea culpa de final: sunt cea care s-a ridicat in picioare sa aplaude, in pofida recomandarii  “nu va ridicati in picioare…s-ar putea sa-l deranjati pe vecinul din spate” 🙂 Am apreciat ironia si i-am vazut efectele. Sau, ma rog, m-am manifestat nepoliticos… 🙂

(foto: Mihaela Petre)

Posted on

Joia de Luni si concertul de pe 22 martie

“De ce nu ai scris cronica ta de dupa concert? De obicei o scrii in noaptea de dupa concert sau a doua zi…“

Raspund acum, e miercuri, talie de saptamana, am un moment de respiro si pot 🙂

Oameni faini au fost la concert? Au fost! Femeile si barbatii prezenti, ca si cuplu sau in formule de grup de prieteni, asa cum i-am vazut de pe scena, nu au fost o masa de spectatori. Mi-e greu sa descriu dar, asa cum i-am vazut de pe scena, pe cei de aproape de mine sau de mai departe, aveau fiecare o lumina aparte. Un mod de a reactiona emotional (am vazut ochi, priviri, gesturi) la cate ceva din ce-am povestit sau am cantat eu sau Raul. Unii dintre ei au fost la prima intalnire cu “Joia pacatosilor”, altii au istorii vechi cu jucariile mele, altii se aflau la prima intalnire cu muzica mea. Multi dintre ei cu istorie de viata si de iubire care sa justifice prezenta acolo. Majoritatea (nu indraznesc sa spun “toti”, ca poate am suparat pe cineva) cu simtul umorului foaaarte dezvoltat si asta a fost perfect. Am spus ca este spectacol pentru oameni cu mintea deschisa si cu inima plina…

Pentru mine, acest spectacol este mai greu decat concertele standard. Oricat as explica de ce (dincolo de faptul ca imi lipseste chitara), cel mai bine simt cei care vin la concert si care stiu piesele in formula tipica. In “Joia Pacatosilor” nu mai e nimic cum era.

In plus exista o poveste. Complicata.

Despre acest spectacol, Oana Duma mi-a cerut “explicatii”. Glumesc 🙂 Le-am dat intr-un interviu destul de lung, din care nu a vrut sa taie nimic. Interviul a aparut astazi pe portalul foreverfolk si il puteti citi AICI

Am primit flori. De departe, cei mai fideli in a-mi aduce flori la fiecare concert (si vin aproape la fiecare concert) sunt Madalina si Mircea. 🙂 Am avut si surpriza de a primi un buchetel de ghiocei dupa ce-am cantat prima piesa. Mi-a mai luat din emotii 🙂

Am primit, dupa spectacol, si raspunsuri la intrebarea mea “De ce-ati venit de Dragobete la acest concert in loc sa mergeti in alta parte, unde se canta despre dragoste frumos….nu cum trebuie”. Cel mai frumos raspuns “Pentru ca anul trecut de Dragobete plangeam ca era cu altcineva” (acum erau impreuna la mine la concert).

Ce m-a intristat putin: numarul locurilor a fost limitat tocmai pentru ca sa pot sa vad, de pe scena, pe fiecare. O parte dintre cei care au facut rezervari nu au anuntat ca nu mai vin, desi au fost sunati si duminica si luni, in detrimentul celor aflati pe lista de asteptare pentru acest spectacol. Si lista era lunga…. Au avut noroc inca cei care au ajuns la concert fara loc rezervat 🙂

Urmatorul concert in Bucuresti va fi pe 22 martie. Atunci voi fi alaturi de Raul, Claudiu si Dan. Concertul va avea loc la o zi dupa ziua mea, initial voiam sa fie chiar pe 21, dar planetele s-au aliniat altfel. Sala de concert: Teatrelli. Biletele se vor pune in vanzare joi sau vineri, pot fi cumparate prin Eventim sau direct la casa de bilete a Teatrelli din Piata Lahovari. Pretul biletului: 41.58 lei

Reamintesc ca nu se fumeaza in sala de concert, dar exista un spatiu pentru fumatori, pentru momentul de dinainte si de dupa concert.

Daca veti urmari pagina oficiala de facebook (facebook.com/alinamanoleoficial) veti gasi, imediat ce se pun in vanzare biletele, si linkuri si alte detalii. Pentru ca data trecuta am introdus o piesa noua in repertoriu, in formula orchestrata, piesa ce va fi pe albumul aflat in lucru, ma bate gandul sa va mai prezint una…asa, in exclusivitate pentru cei care vor veni. Si mai vreau sa fac ceva, dar inca ma mai gandesc daca pastrez ca surpriza-surpriza… 🙂

Va las cu o piesa filmata la concertul de data trecuta de la Teatrelli. Am zis ca la 5000 de vizualizari de youtube mai pun o piesa 😉

Munca la album continua. Despre asta in alte articole sub umbrela “Jurnal de album 2014”

Posted on

Multumiri in scris

E greu sa ma adun pentru a-mi reaminti o seara plina de emotii. Mai intai si mai intai de toate trebuie sa multumesc celor care m-au sprijinit la aniversare 🙂

Incep cu cei care au venit la concert. O vreme urata, cu ploaie multa si frig si vant. Nu a contat pentru ei. Daca ma iau dupa sms-urile primite inainte de concert, pentru cativa dintre cei care isi cumparasera bilete chiar din prima saptamana a fost mai frustrant intrucat virusii au facut ravagii si i-au tintuit in pat si nu au mai putut ajunge. Daca ma iau dupa sms-urile primite dupa concert, unii au auzit prin telefon, de acasa, ce s-a intamplat pe scena Teatrului Excelsior 🙂 Le multumesc platitorilor de bilet si  celor care au ajuns la concert si pentru rabdare: concertul a durat 2 ore si 5 minute…(in fine, pentru cele 2 bis-uri nu sunt e vina mea!) 🙂

Le multumesc celor care mi-au trimis gandurile lor despre Luna Patrata…video-ul va fi pus pe youtube in cateva zile 🙂

Ii multumesc dlui Aurel Mitran pentru gazduire si pentru faptul ca a avut incredere suficienta incat sa ma lase “sa-mi fac de cap” . Ii multumesc si ca m-a laudat ca sunt propriul producator. 😀 Legat de asta trebuie sa spun ca la 7 fara 10 inca eram in cabina in tinuta lejera 🙂 facand ultime retusuri, dand ultimele sms-uri, telefoane tehnice etc 🙂 In plus, tot personalul prezent al teatrului ne-a sprijinit frumos 🙂 (si Violeta de acasa cu picior luxat)

Ii multumesc lui Nicu Alifantis pentru ca mi-a acordat din timpul si atentia sa. Prezenta sa pe scena a fost, marturisesc, coplesitoare. Abia aseara, vazand fotografii, mi-am dat seama ca da, chiar s-a intamplat ce mi-am dorit mult de tot 🙂

Le multumesc celor de la Star Storage pentru incredere si implicare. A fost “pe neasteptate” intalnirea noastra…si…multumesc! 🙂

Le multumesc dragilor mei Raul, Nasu’, Teddy si Dan! Au fost absolut minunati! De asta nu ma satur sa-mi prezint colegii de scena iar si iar! 🙂

Multumiri speciale lui Albert Mihaiteanu, pe care cei prezenti in sala l-au vazut intr-o ipostaza altfel. Ipostaza sa obisnuita este cea de solist al trupei Niste Baieti. In ceea ce ne priveste, colaboram perfect cand vine vorba de sunet. Duminica, Albert a cantat o versiune proprie a piesei Iubit de mi-ai fi fost, intr-un moment de surpriza maxima. Scena balconului a fost superba! 🙂 Curiosi? 🙂

Le multumesc tuturor celor implicati in partea tehnica a “problemei”: lui Tudor in calitate de coordonator echipa tehnica (si autor de proiectii video si solutii pentru ca proiectiile sa se vada ok in conditii restrictive de spatiu, distante si alte amanunte pe care nu am vrut sa le stiu 🙂 ),  avandu-i aproape pe Bolo, Jojo, Piti, pe Kiri, pe prietenul Eugen si lista mai poate continua. Victor Panfilov a fost si el alaturi si a mijlocit inregistrarea audio profesionala a concertului. Le multumesc lui Manu si Petre pentru faptul ca au venit, prieteneste, sa faca fotografii si implicit sa munceasca in loc sa stea sa asculte concertul 🙂

Johnny a fost ca de obicei prezent (se poate altfel?!) si m-a ajutat in chestii punctuale, necesare la maxim 🙂

Le multumesc prietenilor de mai aproape de casa si de grijile mele care m-au suportat, mai ales cu 2-3 zile inainte, cand lucrurile o luasera razna si eu la fel 🙂 Nimic nu e intamplator cand vine vorba de prietenii.

Le multumesc Emiliei, Anei, Mihaelei, Lucianei, Nicoletei pentru ca, dincolo de ajutorul cu inca o camera video si poze (Emilia), mi-au facut daruri minunate desi darul cel mai mare pe care mi-l puteau face era acela ca erau in sala 🙂

Fotografii cu oameni si culori se gasesc in linkurile urmatoare: prin intermediul Manuelei Cepoi si prin ochii Emiliei

Le multumesc celor care mi-au facut bucuria de a scrie despre concert inainte sa se intample: Dana, Chinezu’, Hoinaru 🙂 si partenerilor media care au preluat stirile si update-urile multumesc Iuliei (Psihologul Muzical) pentru comunicari si fotografii 🙂 si da, Foreverfolk a fost “imbracatorul de pitici“. Legat de tricourile de concurs, doua dintre ele nu au fost ridicate de la intrare….codurile mai sunt valabile o saptamana….

Le multumesc si celor doua femei minunate care ieri, luni, au scris despre ce au simtit fiind acolo….si m-am emotionat inca o data….Alina Constantinescu si Oana Duma

Le multumesc celor care mi-au daruit flori, am o casa plina de parfum si culoare! in plus….am primit un bonsai si recunosc ca imi doresc de 10 ani macar sa am unul in casuta…. 🙂

Uitandu-ma in fotografii imi vine sa multumesc fiecaruia inca o data: randul…locul…si tot asa

Multumesc lui Horatiu ca mi-a primit emotiile de dupa concert si le-a hranit cu o ciorba de verdeturi si alte bunatati de La Copac 😀

Mama mea a fost si ea alaturi de mine si desi am pus-o pe drumuri de sute de km…cica a meritat 🙂

Ma bucur ca am rezistat 4 saptamani intr-un stress consistent. Dincolo de alte activitati muzicale sau de natura profesionala, a fi producatorul unui eveniment inseamna sa gestionezi, personal sau prin asocieri, un volum mare de….detalii. Si sa iti asumi riscuri si sa fii dispus sa le faci fatza.

Da, voi spune ca a iesit bine “jucaria” de aniversare. Cu gandul, in spate undeva, ca mai vreau sa ma joc si ca da, exista in toate o compensatie.

Plecaciune si drag!

Posted on

luni cu poezia lui liviu alexa

mi-am petrecut inceputul dupa-amiezei citind poezie. un rasfat pentru care m-ar invidia destui. poate nu pentru poezie cat pentru ca imi permit sa fac o pauza in miez de luni.

habar nu am cum e omul pe care l-am citit in viata lui de asfalt. astazi am dat peste poet si mi s-a lipit de gust. in primul rand pentru ca se nu se teme de joaca (de la coperta la constructii lingvistice), in al doilea rand pentru ca inauntru, in structura de compozitie, gasesti un puls inteligent de creatie.

e poezie de iubire.

iubirea de carne, cu sfarcuri, rotunjimi, buze, atingeri, implantari, “vulvonerabilitati“, muscaturi. (in apa fierbinte de pe fruntea mea/pune niste sfarcuri de scortisoara)

iubirea de inima, cu bataie, pierdere, rupere. (“cui ii mai pasa de rai/cand raiu-l gasesc in zeama unghiilor tale”)

iubirea de asfalt cu sms (o sa iti tastez metafore, o sa primesti pe mobil versul /”stiu kum miroshi kand eshti deja mirosita”) , iphone (“in fiecare seara in care ti se pare ca scriu poezii pe Iphone asta fac/pe ce a mai scriu iubito?“, stiri, emetirale

iubirea cu timp, “sa te duminicesc” sau “de ce ma iubesti doar vineri dimineata?”

e poezie de iubire in feluri pamantene, pe cat poate un poet sa fie de ancorat pe planeta. stari diferite, inclin sa cred ca si epoci diferite de dragoste si chipuri diferite de muza. asta se simte in diferentele de stil sesizabile in ansamblul de texte poetice.

ceea ce ramane insa, constant, e tactilul. liviu alexa (iata, il numesc pe poet si in text nu doar in titlu) versifica alb cu ambele maini, numai dupa ce a atins si a gustat. iubirea nu e proiectata, se traieste fizic. cu dramele de somn sau trezire.

e poezie cu dedicatie si, desi imi displace un pic formularea, voi scrie “poezie pentru femei“. barbatul-personaj e supus pantecului, sanilor, parfumului si capriciilor feminine. barbatul-personaj e supus, menit aproape, unei suferinte. cu sine insusi vorbeste mai rar, cu dumnezeu are un dialog rational si rugaminti ca de final. desi pe alocuri mai indrazneste sa mimeze indiferenta, cea a experientei care vine din cicatrici care s-au tot aglomerat unele peste altele, personajul masculin depinde, aproape exclusiv, de oricare Ea. oglinzile ii arata vulnerabilitati de care vrea sa uite (“unele oglinzi au cearcane, altele sunt cantatoare/ dintr-unele ies ace pe care mi le bag bucuros in palme/perfuzii cu amintiri sa ma pun pe picioare”) si il vei identifica (in acelasi registru fizic) in cearcane, fum de tigara, chip nebarbierit.

se impune o fisa tehnica: volumul urmeaza a fi lansat si a fost pus spre lectura si comentarii pe blogal initiative. autorul se numeste liviu alexa. cartea are doua titluri: cel comercial: “cum sa ai orgasm in 3,5 pasi” si cel de poet: “vulvonerabilitate“.

poemele sunt asezonate cu fotografii si aici este singura vulnerabilitate pe care o sesizez. insotirea cu imagini ofera cititorului o regie predefinita la ceea ce mintea sa genereaza in momentul lecturii. personal le-am ignorat si “am inghitit cuvintele ca pe cortizoane” ( formula aceasta e singura care imi apartine in acest text, uite ca imi amintesc de vremea in care scriam poeme 🙂 ). si, recunosc, una dintre poeme am fredonat-o si poate peste vreo 15 ani cand inspiratia va incepe sa imi dea semne de uzura, o sa-i cer un text. da’ nu spun care pana atunci 🙂

Posted on

pana la Luna, desigur

in ultimele zile am adormit taaaare tarziu, spre dimineata. Luna e de vina, este singura de invinovatit … pe blog 😛

cum am fost insa si la 2 concerte despre care merita scris, ei bine, sa le luam pe rand:

concertul farfarello – in locul numit “la copac” despre care tot am scris de zici ca-s pr-ul locului 😀 ce sa fac daca jupanul horatiu e “mester” la gadzuit prieteni?! locul de concert, cu mese cu tot, e atipic pentru muzica pe care sa vrei sa o asculti asezat asa ca esti fortat sa o asculti in picioare si sa mergi catre locul cu vizibilitate maxima. desi, ca sa nu se inteleaga gresit, discutiile s-au purtat in soapta chiar si in timpul reprizelor muzicale Farfarello. bun concert! spectaculos pe alocuri, cu feeling bun. virtuozitatea pare joaca dar nu e nimic jucat in acest proiect. mi-era dor sa-i ascult, mi-era dor si de “ciocarlia” lor personalizata si imbracata cu inca 4 secvente muzicale distincte, de finalurile neasteptate, de energie. si da, a fost sunet bun si spectatori unul si unul. nu degeaba spun ca ma simt ca acasa.

concertul aniversar doru stanculescu – imi scria cineva “te-am vazut in zona de intrare, de ce nu ai cantat?” 🙂 pai aseara eram cu treaba organizatorica, partea aceea care imi place mie de comunicare pentru un disc ce a aparut cu casa de discuri unde le am pe ale mele. am apucat sa fur momente intregi de spectacol, cu doru stanculescu asa cum nu l-am mai vazut demult, cu radu gheorghe spumos, cu mihaela mihai a carei voce m-a emotionat pana la lacrimi, cu zoia puternica vocal, cu horatiu malaele ca de obicei, cu mircea florian si jucariile lui inteligente, cu mircea vintila la inaltime, cum altfel?! m-a bucurat sa vad reactiile bune de dupa spectacol si va recomand sa cautati si dublul album…chiar si pentru cine nu este fanul folkului clasic, materialul merita ascultat, orchestratiile lui dan andrei aldea sunt minunate!

mai am pe lista cateva concerte de vazut pana la concertul meu si-al lui raul de pe 14 februarie. sper sa reusesc sa ajung la toate, sunt un pic cam obosita si am nevoie de rasfat si la domiciliu, drept pentru care va doresc deja un “uichend” cu de toate, de la …  pana la…. pana la Luna, desigur 😀

acestea fiind spuse, am un pic de treaba 😛

Posted on

14 decembrie – ultimul concert

concertul de final de an il programasem initial altfel, dar anul 2012 mi-a adus tot felul de surprize, asa ca valurile (de zapada) m-au dus spre un 14 decembrie cu capitole de inchis. nu spun degeaba capitole, cel evident si vizibil este cel legat de finalul colaborarii cu Adrian Cristescu. nu e dramatic, nu e “can-can-ian”, e doar un drum de viata la capatul caruia raman lucruri frumoase si o prietenie mult mai durabila decat orice alt proiect muzical 🙂 Adrian devine Adi de la voltaj, asta pentru cine nu a aflat inca, iar exclusivitatile sunt exclusivitati.

ne vom aduna sa sarbatorim frumos la clubul taranului, vinerea aceasta. voi canta si vreo 2 colinde, ca doar e sezon (sper ca un pic de zapada sa reziste pana vineri). avem si strofa “magica” de la finalul celui mai sincer cantec de dragoste pe care l-am scris vreodata 🙂  si cum am acumulat din ce in ce mai multa pofta de cantat in drumurile noastre de turneu, vom sarbatori cum se cuvine incheierea unui an plin si, cu anticipatie, debutul unui an care va fi cu siguranta cu Noutati la purtator 🙂

si pentru ca vorbeam de turneu, cele 3 concerte moldovenesti mi-au adus bucurii si surprize frumoase, aventuri in premiera si caldura in suflet cat sa rezist drumului de intoarcere. pe scurt voi spune ca in Bacau, pentru o prima intalnire, am primit din partea celor care au venit sa ne asculte darul acela frumos al inimilor care asculta. la Suceava noul loc de concerte este minunat si merita sa mergeti acolo, cei ai locului, la evenimente… cat despre cei prezenti…plecaciune! la Iasi a fost intalnirea “aceea”, numai buna pentru un final de periplu muzical, cu caldura si oameni superbi. bine, si o exceptie nefericita, numai buna cat sa faca diferenta 🙂

sa mai bem o cafea, zic 🙂

va astept vineri! (si nu uitati sa faceti rezervari… 021 310 80 48)

Posted on

dincolo de scena – prima parte a turneului

sibiu

vreme superba de drum, soare minunat peste olt, oprirea la benzinaria “aceea”. drum relativ scurt si fara prea multa oboseala. am ajuns la 4 fara 5 min. la 4 trebuia sa inceapa proba. la 4 si jumatate aproape era scena cablata si eu mi-am scos chitara din husa. chitara cu buba.

asa a inceput trioul de concerte din ardeal, adica prima parte a turneului

adica sinistru

nu am crezut ca o problema a chitarii ma poate anula pret de cateva minute din tot. am incercat un soi de reparatie….n-a mers. carmen a pus mana pe telefon si a sunat la guitar shop, baietii au luat chitara si au mers inspre acolo, eu stateam cvasi-paralizata si nu-mi venea sa cred. puls la 200. stare de rau. apoi mi-am revenit, am plecat catre magazin, unde nu exista piesa cu pricina….dar a existat un gest extraordinar…mi s-a spus “alege o chitara”. si am ales, mi-a fost imprumutata pentru seara de concert, pur si simplu, cu gest firesc si bun. am bocit un pic, mi-a trecut, hotel, pregatiri, apoi concert care a trecut ca prin vis. m-am relaxat abia pe la jumatatea concertului (o alta chitara nu inseamna dificultati tehnice ci emotionale…). public frumos, tipic pentru sibiu, 3 fane simpatice aproape de jumatatea varstei mele 🙂 glume si joaca asa, ca pentru oameni inteligenti. trepte pline, apoi un soi de after party cu duel cu pianisti… 🙂

a doua zi targu mures. bine-bine, pentru sibiu am avut chitara, ce se va intampla a doua zi, a 3-a? am fost sunata. da, exista un shop in tg mures care se numeste Mezzoforte si unde pot gasi solutie reparatorie. si l-am gasit pe Istvan, care a reparat chitara, care mi-a dat aer pentru tot ce urma ca si concerte. va trebui sa iau niste masuri pentru orice eventuala situatie urmatoare. papat la irish pub, acolo unde stiam deja ca e totul ok de data trecuta. intre timp adi, care tot drumul paruse suparat, ne-a anuntat “n-am vrut sa va spun ca sa nu va ingrijorati dar…mi-e cam rau”. adi racit. fervex, coldrex, supa de pui toata lumea preventiv, ceaiuri. grija. proba de sunet inceputa un pic mai tarziu, timp recuperat insa. pensiune, pregatiri. stare de rau la mine, cu voma. tot efectul zilei anterioare. lume frumoasa, cadouri, o fosta colega de liceu a mamei venita sa ma vada (lacrimi pe mine), doua fane mici mici mici carora le plac doua piese complet atipice pentru ce-am mai auzit din partea asta a copilariei: ti-as desena si carabusul. joaca, ceva caldura si dinspre adi care deja avea un pic de febra.

noaptea adormit devreme, apoi pe la 6 trezit cu stare de rau maxim

plecare la alba iulia. nu mai stiu pe ce drum, un pic mai lung totusi, prin sate uitate de lume. pustiu. soare incredibil la un moment dat apoi ceturi. la alba stiam deja protocolul: hotel, preluat camere, la 3 probe de sunet la casa de cultura, apoi masa, pregatiri, recital. cat cantam? trimit sms, aflu ca 1 ora. sigur? mi se confirma in backstage. 1 ora. am playlistul pregatit. multa lume in sala, am tras cu ochiul de dupa cortina. suntem chemati pe scena. am emotii, transpir, nu am apa pe scena ca am uitat sa cer, pana la urma cer la microfon si mi se aduce cu textul “meritai o sampanie”. nu apuc sa procesez, am de cantat si e greu sa nu te poti uita in ochii celor pentru care canti, asa cum se intampla in alte sali mai intime. plus ca e un ecran mare de proiectie in spatele meu. auoleu! asta inseamna ca se vor vedea in detaliu toate strambaturile mele. incepe joaca. “daca poti” s-a auzit tare. la “am un pitic” s-a declansat o nebunie. avem bis. avem bis? mai am 20 de piese necantate, pe care sa o aleg? aleg “tu taci” ca un preambul la festivalul de la anul…

cu ajutor din partea unei doamne minunate am stand cu cd-uri si tricouri. ma duc sa  le recuperez. nu mai am ce. e prima data cand plec cu prea putine cd-uri la mine…

after party la ryma, in cetate. dus scule la hotel, imbracat cum trebuie. stat afara, langa halogene, baut un vin fiert bun bun. apoi vorbe. aflu vesti, unele de viata, altele de muzica. ii vad mai indeaproape pe cei care organizeaza festivalul. oameni buni. functionari publici care fac din pasiune multe lucruri. mult si sus ca atitudine. povestit. auzit muzica. semineu cu lemn care incalzeste spatiul dinauntru.

hotel. realizez ca primele 3 concerte s-au dus si nu stiu unde. singuratatea de dupa.

mic dejun cu cafea foarte neagra. drum prin ceata catre bucuresti. cate o secventa de soare din cand in cand. teddy doarme, adi e obosit dar rezista. eu am o stare. abia astept sa plec din nou.

luni zi obisnuita

urmeaza alte concerte. le-am tot anuntat. acum doar mai pun poza si gata.

Turneu Alina Manole

va las cu o inregistrare de la alba… 🙂

Posted on

un concert marca events. trist

linkin park

cel mai prost sunet din toate concertele la care am fost de cand merg la concerte de stadion/arena/piata

si nu, nu sunetistul e de vina ci lipsa echipamentelor potrivite pentru spatiul de la romexpo, iar asta tine de organizatori din cate stiu din umila-mi experienta si de cati bani sunt dispusi sa plateasca pentru confortul de dincolo de scena al celor de pe scena

am incercat toate pozitiile fata de scena posibile in zona gazonului B pentru care am platit bilet de 130 lei

mai in fatza spre limita cu gazonul a, mai in spate langa standurile cu bere

central sau in laterale

cel mai rau s-a auzit pe centru, evident…chestiune de dispersie. lateralele mai prindeau ceva medii si inalte.

ne abtineam (mai multi, cunoscuti si nu numai) sa aplaudam…ca sa auzim ce se canta pe scena, mai ales in prima ora de show (dintr-o ora si jumatate pe ceas)

pentru ca oamenii aia de pe scena faceau show si asta vedeam…nu auzeam…ca de auzit ii auzeam pe cei de la 3 randuri din fatza cum vorbesc pe ton normal, fara sa urle, ca intr-un club cu decibelii moderati.

ultima jumatate vantul a tinut cu toata lumea…batea inspre noi asa…

sa consider ca respectul pentru cei carora le vinzi produsul muzical se rezuma la cercul de aur si la sponsorii care acopera costurile?!

sa ma intreb de ce nu a fost biss? da, corect, asta poate sa fie decizia trupei…

mi-ar fi placut sa scriu cronica unui concert pe care l-am asteptat demult

trist.

Posted on

4 concerte povestite foarte pe scurt

daca nu scriu acum nu mai am cand asa ca sa las semn legat de 4 evenimente la care am fost in ultima perioada

1. lansare “creanga de aur” – poesis. concert de suflet, cu un Poesis reunit prea rar pentru gustul meu. eugen baboi cu un umor extraordinar ca sa risipeasca tensiunile si emotiile, sunet cald si frumos, cu piese clasice si noi, cu o secventa de 2 chitari+quartet + bass absolut minunata. m-am relaxat, am visat, nu stiu cand a trecut timpul…bine ca am albumul nou 🙂

2. alexandru andries – concert (pot sa zic tribute?) beatles. doua secvente aici. prima este legata de trupa liverpool care a deschis seara. nu mi-am imaginat ca beatles se poate canta cu atitudine de doors. trupei respective i se potrivesc alte locuri de concert, nu m-au convins deloc, nici prin atitudine, nici prin capacitatile vocale ale solistului. in plus, cand preiei piese atat de clasice iti asumi un risc tare mare. risc care la alexandru andries devine poezie. secventa a doua asadar, a beatles-ului tradus, adaptat in limba romana si incadrat intr-un concept muzical altfel, a fost exact ceea ce ma asteptam si mai mult decat atat. surpriza serii a fost la randul ei minunata si a dovedit inca o data ca alexandru andries nu se dezminte cand vine vorba de “jucarii” inteligente, delicate, atent construite si pline de farmec.

3. lansare album mihai margineanu – am ajuns dintr-o intamplare si din curiozitate. nu-s fan. trupa in sine ma fascineaza, muzicienii sunt absolut minunati si ma bucur ca i-am vazut performand si separat, intr-un moment doar al lor. conceptul de show a fost de tip media-pro, cu secvente dintr-un serial pe care daca l-as fi vazut (ma indoiesc, nu prea-s in target) as fi inteles mai mult…. invitatii – prieteni au avut rolul lor frumos si inteligent. o constructie buna de show, cu cel mai eterogen public pe care l-am vazut vreodata.

4. acoustic bloggers no 3 – am ajuns pe la jumatate, am mai avut un drumusor de facut la ziua unui prieten. atmosfera calda calda calda si sper ca evenimentul si-a atins scopul (vorbim despre un eveniment caritabil). cica momentele pe care le-am scapat au fost filmate, asa ca le vom revedea pe site-ul bloggerului make in curand.

azi e joi, ma asteapta recitalul de la Joy Pub, din seara doamnelor 🙂

Posted on

bun baiatul, n-am ce sa zic…

…de baiatul Dragobete e vorba. bine, va fi vorba si de teddy la final de articol pentru ca ii pun surpriza de ieri cu filmarile de la drum 🙂

a fost o zi tare plina cea de vineri…mai intai clipul “astazi nu vii”, facut de teddy – tudor olaru -basistul (si doar am zis ca vorbesc de el la final! :D) pe care l-am pus la ora fixa, 15:00, pe pagina oficiala. de facebook.  bateam din pinteni si rabdare ioc pana la ora cu pricina, dar am stat cumiiiiinte si m-am conformat orei stabilite tot de mine, aleatoriu 😀

pregatirile de concert…mi-au mancat o gramada de timp pentru ca voiam sa repet piesele noi pentru aceasta seara in loc sa-mi aleg rochia. ma certam eu cu mine cum ar veni 🙂 pana la urma Femeia a invins si jumatate de ora mi-am rezervat doar pentru analizat oferta din dulap. evident, ultima jumatate de ora de dinainte de plecare…

probele au curs usor, fara probleme…unele chestiuni minore care n-au mers “unse” au existat, dar zambet garantez ca am avut toata seara si am avut in fata cui sa-l etalez corespunzator. chestiune minora, de exemplu, a fost ora de incepere a concertului….pe afisul facut de noi era trecuta ora 21:00…pe materialul care a plecat din partea clubului era 20:30. cum ar veni, noi n-am intarziat 🙂 la 9 si 2 minute am inceput…de obicei asteptam sfertul academic si apoi ne urcam pe scena 🙂

oricum, inceputul ne-a (sur)prins cu un club plin…evident iarasi nu am avut masa de artisti pentru ca a fost cedata platitorilor de bilete asa cum e frumos 😀 cu atatea evenimente in bucuresti, evenimente mari, faptul ca au existat multe suflete care au ales sa vina sa ne vada pe scena e mare lucru 🙂 le multumesc cu zambetul meu cel mai frumos 🙂 in plus, le multumesc si pentru ca au cumparat cd-uri, caci pirateria e in detrimentul oricarui artist 🙂

de cantat am cantat doua piese ne-cantate demult (amantele si niciodata inger), doua piese noi (“cine pleaca primul” si “cantec de impacare“) si de jucat ne-am jucat…si am avut si cu cine pentru ca doar am mai spus, publicul meu e unul destept!

fotografii s-au facut, s-a si filmat, vedem cum gestionam bazele de date vizuale si anunt, distribui, etc.

am primit multa energie in seara aceasta. am dat destula insa pentru ca ma vad acum, la 02:35, ca-mi scad resursele de la minut la minut. da’ a fost atat de frumoooos…..ioi…am senzatia ca a fost unul dintre cele mai “pline” concerte din ultima vreme. “plin” in sensul acela de consistenta pe care o simt cand vine vorba de a papa o amandina in plin regim 😀 vorba unei prietene: “faci tu ce faci si tot la amandina ajungi“… 😀 serios acum…a fost Altfel! asta spun din postura de a fi pe scena…sper sa fi fost la fel si pentru spectatori

am revazut si cativa prieteni pe care de anul trecut nu i-am mai strans in brate…si am primit si primul martisor si flori de primavara….zambile si frezii…cumva a venit primavara pentru mine azi…

am glumit mult in aceasta seara…dovada ca am avut si emotii enooorme si bucurie muuulta ca am cu cine sa comunic, ca cei din fata mea sunt oameni deschisi la minte, femei si barbati deopotriva.

cineva mi-a spus in aceasta seara ca peste granita, acolo unde locuieste, degeaba ar incerca sa traduca versurile pe care le scriu, caci s-ar pierde din semnificatie. ii dau dreptate si spun cu sinceritate ca nu stiu cand voi renunta la limba romana…nu vreau inca sa intru intr-o linie pe are o tot vad, in care orice roman e mai valoros daca se exprima muzical in limba engleza, in care like-urile si vizionarile curg pe youtube (si) pentru acest motiv.

divaghez cu gratie…e tarziu 😀 trebuie sa imi pun ceasul sa sune caci maine voi fi prezenta la preselectia de voci pentru scoala danei dorian. in juriu. va fi o atmosfera minunata, cu ras mult si prietenie destula, cat sa topeasca emotiile oricarui candidat. credeti-ma pe cuvant!

apoi, luni, plec. 4 zile dispar din romania, ma duc intr-un loc frumos, in care nu am mai fost niciodata. am insa de acolo o amintire veche, adusa special pentru mine, sub forma de fluture. de acum…12 ani oare?! 🙂

si ca veni vorba de fluturi….miercuri, pe 29, va trimit in locul meu la concertul Butterflies in My Stomach de la Club A. va fi frumos tare!

gata, inchid ca ma prinde ora 3 pe blog 🙂

acum 12 ore puneam pe net o secventa de viata si de muzica. vizionare placuta 🙂