Posted on

Craciunul e pretext

felicitare decembrie mos craciun

Craciunul meu incepe cu mama. Oricand ar ajunge in Bucuresti. Oricat soare ar fi pe strazi. Oricat ar alerga lumea din jurul nostru. Si in acest decembrie, Craciunul meu a inceput de Luni, pentru ca atunci s-a umplut toata Gara de Nord de o imbratisare.

Celelalte lucruri curg. Astazi ne-am plimbat in soare, am povestit cate in Luna si stele, am ras, am baut cappuccino, i-am luat ceva dragut, am cumparat coronite de brad si am negociat niste tavite. Apoi am luat ceva de un fast-food-unde-nu-mancam-niciodata, din pofta de cartofi prajiti. Ca asa ne-a apucat. M-am uitat la mainile ei in timp ce facea turtele de Ajun si i-am zis “Te iubesc” in gand. Apoi iara am povestit, despre cei de-acasa de la ea, despre cei de-acasa de la mine.

Si e totul simplu. Mama e Renul Mic. Cel mai cel dintre toti Renii Mosului. Si am decis sa nu ne grabim cu nimic. Sa extindem timpul pe care il avem zilele astea de petrecut si sa para ca nu sunt 7 zile ci 70. Sunt si ceilalti reni in casuta cu vitralii, unii la un somn distanta, unii la o livada distanta. Toti sunt in binele inimii mele.

Atunci cand iubim, Craciun e in fiecare zi. Numai ca da, uneori ne prefacem stanca si nu recunoastem cat de mult iubim. Ca “nu-i bine” sa ne aratam slabiciunile. Craciunul e pretextul sa dezlegam lanturile inimii.

Sa fiti buni!

 

Posted on

Despre Sibiul de duminica

imi place sa “bagajesc”. nu ma pricep deloc,  dar promisiunea drumului e atat de frumoasa (a oricarui drum, nu doar cel de maine) incat ce voi pune in geanta pe langa accesoriile de scena…nu conteaza. astazi am avut ultima repetitie cu Meghi (Mugurel Coman, pianistul de la Taxi, acum ati reperat, da?) care a acceptat sa ne jucam pe scena de la Sibiu. Nasu’ Purcarin e la Cluj, vine maine la Sibiu direct, noi plecam cu masina plina, o parte din  echipamente vor veni de la Timisoara, asta da adunare…

sper doar sa nu adorm iarasi la 5 dimineata, drumul nu e lung dar nu vreau sa atipesc copilareste in loc sa ma uit pe geam si sa scriu, in gand, telefon, pe hartie, toate gandurile acelea care se rotesc inauntru si pe care le ordoneaza altcineva de mai sus.

am vazut ca s-a deschis si Targul de Craciun de la Sibiu, am vazut imagini si e tare frumos, mi-am dorit mult sa il vad in ultimii ani, sper sa si ajung sa fac asta, sa ma pierd un pic printre luminite si miros bun si calusei si muzici si un ceai cald (desi in neplacutul pahar de plastic), daca o sa gasesc zahar candel imi voi aminti de rontaiala din copilarie, din targul meu mic de provincie.

aman “bagajeala”, se simte? poate pentru ca il astept pe Cohen sa termine concertul (“Live in London”, 2009).

fisa tehnica pentru cei care sunt in Sibiu si vin si maine la festival: festivalul are loc in Teatrul Gong, recitalurile incep de la ora 19:00, vom canta 45 de minute, vom avea emotii, mai ales eu, nimic nou in asta 🙂 … si…gata

Posted on

mai stau un pic… :)

a inceput anul??? dejaaaa?????????????? 🙂

eu pot sa mai stau un pic? 🙂 o fi fost revelionul pe gustul meu, dar absenta ingredientelor gastronomice de sezon in perioada de sarbatori m-a facut sa simt frustrari destule. bine, am avut cu ce sa le compensez 😀

sa explic si de ce as mai ramane un pic in calendarul “vechi”. craciunul pe rit vechi e brusc mai frumos intrucat am inceput sa pap si normal. adica stomacul meu s-a resemnat sub bombardamentul de medicamente sau a inteles ca cel mai destept cedeaza, una din doua, cert e ca m-a mai lasat in pace.

am inceput sa “inviu” cam de vineri incoace si rezultatul a fost un “uichend” plin-plin de prieteni si de drumuri, cu aniversari, cu haladuiri, cu rasfat, cu ras din tot sufletul, cu cadouri primite pe neasteptate, cu  – in sfarsit – un pahar cu alcool nu cu apa inchinat noului an. in plus, sambata am fost si la studioul tapinarilor, unde am inregistrat una bucata minunata piesa ce va aparea pe albumul mai devremenumitilor, pe 4 februarie. asadar si munca si muzica si socializari intense, zici ca au venit sarbatorile in sfarsit!

bine e sa fii cat de cat sanatos! 🙂

si ca tot vorbeam de craciun pe rit vechi, cum sa nu-ti placa si mai mult cand iesi in oras, in ultima zi inainte de muncile corporatiste, duminica, bleah, e uscat si negru, stai o vreme la povesti cu oamenii, apoi cand sa plecati acasa…alb! 🙂

pentru ca totusi majoritatea celor pe care ii cunosc sunt oameni cu repere de timp clasice si eu, oricat de mult as glumi, ma raportez la 7 ianuarie ortodox nou …LA MUUUULTI AAAANI Ioaneilor (mix de gen, da?). Sa traiti avand grija de numele vostru si sa nu-l faceti de ras! In plus, cine zambeste astazi va zambi tot anul, asa ca sa va vad pe toti, indiferent de nume, cu gura pana la urechi pe strazi!

cu dedicatie pentru sarbatoritii mei 🙂

Posted on

pregatiri, alergatura si muzici

buuun….am zis ca daca nu scriu acum nici nu mai apuc sa fumez si eu linistita o tigara 🙂

zile incarcate, au trecut cu bine, renul mic e vioi, ma bate pe mine la cap cu menu-ul pentru seara de Ajun, cand ne vom aduna prietenii care au fost alaturi de mine in 2012 ca sa … stam, sa ne facem cadouri simbolice si sa bem un pahar de vin alaturi de …turte moldovenesti cu nuca, poale-n brau si alte desfatari de sezon 🙂 anul asta cred ca fiecare trebuie sa pregateasca o colinda, m-am gandit eu mai bine 🙂

vremea nu e atat de urata incat sa nu iesi din casa, lipsa taxiurilor ma cam rupe atunci cand nu pot suplini distantele doar cu metroul, am fost la cateva concerte cat sa acopar toata gama de nevoi de sarbatoare, de la rock la colind, nu am facut toate cumparaturile si mi-e o lene monumentala…

nu prea am inteles ce s-a intamplat cu brazii de anul asta. abia azi am vazut in zona pietei cateva exemplare, chestie care mi se pare un pic ciudatica. a merge la un hypermarket de tip bricostore pt asa ceva mi se pare un prea mare efort. vad eu maine insa, azi merg la inca un concert si acusi fug ca sa am tot timpul de circulat in regula.

asta-noapte, cand ma uitam in lungul bulevardului cu clopotei luminati, am avut senzatia ca tunelul se termina in curand si ca va veni si lumina, acea lumina de care mi-e al naibii de dor 🙂 e si asta un soi de sfarsit al lumii.

am fugiiiit!

Posted on

rasfatul de sarbatori

….nu poate fi egalat de nimic, zau! dupa o seara de ajun cu 10 mosi, turte si alte bunatati, ziua de craciun inseamna leneviiiiit, citiiit, filmeee, somniiiic…mmm…ce bun si bine! iar maine…da, maine, nu e luni, e inca o zi de vacanta 🙂 recunosc, daca ningea un pic era de basm pentru toate luminitele mele si fundele si stelutele, dar si asa tot frumos e. un secret: in perioada de sarbatori totul se muta intotdeauna in camera unde sta bradutul 🙂 nu se stinge nimic, se doarme  ca intr-o zi continua de sarbatoare, cu lumanarele multe si miros de verde-verde (fericit e si dodo in ecuatia asta pentru ca accesul lui la “somn cu om” e interzis in restul anului) 🙂

in categoria filme am revazut cu placere pe tvr2 pantera roz cu peter sellers 🙂 roz in prima zi de craciun, deh! 😀 in categoria show-uri tv, ma uit (inca) la “o data-n viata”, unde gala cantecelor romanesti a adus pe scena si tineri si veterani ai muzicii populare, intr-o productie impresionanta. am o legatura speciala cu genul acesta de muzica pe care nu-l ascult des dar, de fiecare data cand intru “in contact” ma impresioneaza tot ce tine de cantecul popular autentic, cu accent mai mult pe textul original…doamne, ce comori acolo cand vine vorba de metafora iubirii, cea primara, nealterata, instinctuala…gata, ma opresc 🙂 ma duc sa mai citesc un pic, sa mai stau un pic, sa mai caut un film…le-as face pe toate deodata, ca un copil bucuros ca a primit mai multe ciocolate 🙂

(maine pun poza cu bradut) 🙂

sa aveti somn lin si zile usoare!

Posted on

Ma primiti cu colinda?

Treburile aproape terminate, cadourile impachetate, bradutul impodobit, un cd cu colinde frumoase, motan debusolat de tot ce se intampla, incepe asteptarea prietenilor invitati in traditia casei care tine de ani si ani, indiferent pe unde mi-au umblat pasii.

Momentul acestea de liniste e pretios. Sper sa va fie bine, tuturor, sa aveti liniste, sa aveti iubirea meritata alaturi, sa fiti sanatosi, sa va amintiti ca sunteti in esenta buni, indiferent de cum va transforma viata.

Va doresc sa primiti ce-i mai bun si mai frumos.

Uneori, cuvintele nu-s indeajuns!

Craciun fericit!

Ma primiti cu colinda? 🙂

Posted on

scutece cu nuca :)

in copilarie nu mancam turte nici sa ma bati. pai cum sa pun gura pe ceva care purta numele popular de “pelincile/scutecele lui hristos”? bleah! fascinant mi se parea ca dincolo de reteta obisnuita (umplutura de nuca si zahar) exista si o alta umplutura, pe care adolescentii consumatori de etnobotanice ar trebui sa o aprecieze mai mult decat pe orice alta buruiana care-i omoara: julfa – un soi de pasta din seminte de canepa (e pentru cunoscatori). fascinanta la varsta aceea mi se parea denumirea, nu consecintele, caci precum scriam mai sus, nu “consumam”.

“copilaria” asta a mea a tinut multi ani…cam pana anul trecut. da, la intalnirile anuale de Ajun intotdeauna au existat turte (mama sa traiasca!) puse la dispozitia prietenilor, care chiar mai plecau si cu pachet acasa, dar eu…nimic! lemn! anul trecut nu stiu ce s-a intamplat si mi s-a deschis apetitul. urmarea e ca anul asta nu le-a mai facut mama, le-am facut eu, le-am insiropat, le-am potrivit corespunzator si de-abia astept sa vina seara de maine seara. bine, le-am si gustat deja, ca sa fiu sigura ca e pe gustul cat mai multora dintre cei care vor fi pe aici la intalnirea 2011 🙂 (mint! toti cei din casa le-am “gustat”… 😀 )

in alta ordine de idei, nimic nu-i mai frumos decat sa mergi sa cumperi brad cu cel de langa tine. pentru cine traieste prea apasat de viata reala, precizez ca asta nu inseamna doar ales de brad si platit, ci o stare de sarbatoare si liniste, obligatorie pentru perioada asta. ne-am dus, am ales bradut, acum e pe pozitie si maine ii vine randul la facut frumos, pe sunet de colinde (e un post de radio on-line cu “colinde vintage”…adica tot jazzul craciunului ever).

spor la treburi!

Posted on

rosu de cires in ochii mei

titlul suna de-a dreptul poetic, adevarul este ca….de mai bine de o saptamana, vorba cuiva, m-am ascuns in cires 🙂 ochiul meu stang are rosu decorativ, de sarbatoare. a pornit de sus si in fiecare zi pata rosie aluneca pe langa iris, inspre jos de ochi (habar n-am termeni medicali). cand ai ochi ‘maro”, ca mine, rosul de langa e de-a dreptul armonios si, desi am surprins ceva priviri inspre mine mai curioase, stiu ca o sa-mi si treaca si o sa regret ca n-am avut o camera foto profesionala ca sa imortalizez momentul. ce efect photoshop?! 😀

azi laptoapa merge prost iar gmail-ul are probleme, noroc ca nu am prea mult timp la dispozitie cu pregatirile casei. e doar tv-ul deschis (asa am aflat ca va ninge de craciun si prin sud…se va implini dorinta oare?!), dodo isteric pentru ca tot apar si dispar obstacole in calea lui…suficient cat sa transform activitatile zilei de azi in ceva suportabil.

ieri am copt si turte pentru prajitura traditionala de Ajun, de data asta am “furat” mamei indeletnicirea (te cam frigi la degete si de obicei ma feresc, dar cum nu mai am de cantat pana la anul….), . astept ziua de sambata pentru impachetat cadouri in hartie lucioasa si cu funde (asta e, bibilesc!)

acum vad la tv ca la anul iarasi se termina lumea. nu stiu daca va fi ca in povestea cu lupul care in cele din urma vine, dar cine are timp sa se gandeasca la final de lume cand sunt atatea de trait? 🙂

Posted on

lunea de dupa duminica cu muzica

Concert Stefan Banica Jr.  – 10 ani

La invitatia celui mai modest dintre pianisti 🙂 am mers la concert. Eram curioasa de vreo 3-4 ani incoace, de cand fenomenul a luat amploare. Am dedus suficient de la Tv ca e show facut cum trebuie cat sa-mi doresc sa vaz cu ochii mei. In plus, daca e sa “discut” subiectul, prefer sa fac asta in cunostinta de cauza. Asadar…am vazut. Concert foarte bun, scena adaptata pentru momentele distincte ale evenimentului, 3 duete (unul bun tare, gospel like, cu Nikky McCoy invitata, celelalte doua prea agresive totusi din multe puncte de vedere), rememorari ale celor 10 ani de cand a inceput seria concertelor de Craciun. Muzicienii buni rau (bine, sunt fan Raul oricum) 🙂 . Ca poveste, accentul mi s-a parut a fi pus mult pe romantismul acela primitiv (care ne emotioneaza de sarbatori mai ales pe noi, femeile) si mai putin pe sectorul dantuire. La momentul “Mos Craciun”…oare ce-am facut?! 😀 Evident ca am plans, degeaba spun tot timpul ca am avut o copilarie fericita 😀 Peste toate luminile, solo-urile, dansurile, jucariile, faptul ca artistul/solist a cantat 2 ore impecabil, cu dozaj potrivit pentru fiecare moment…a facut ca totul sa merite mult. Stiti ca nu-s fan al muzicii compuse si interpretate de S.B.jr (ma refer la secventele romanesti, nu la momentele rock’n’roll), dar Intregul pe care il presupune show-ul de Craciun e impresionant. Muzica ce se face pe scena e Muzica, cateva secvente au fost de virtuozitate absoluta. A must see…la anul, pentru cine nu a fost astia 10 ani 🙂 (Ma mai bucur si ca am dus-o pe mama la concert, intr-o sala palatului plina pana la refuz, cat sa-i mai dau un respiro de la problemele din ultima vreme)

Concert Nightlosers – a fost un soi de after party dupa Banica, de clatit creieri, de revazut Nas Purcarin in actiune si de relaxat acelasi pianist care nu poate fi numit de modest ce este 😀 Noapte “tihnita” cum ar veni, adica o sesiune de stat, “ritmat” interior, apoi stins cu o palinca si-o branza de burduf la povesti de duminica noapte.

O duminica cu muzica multa asadar dupa o sambata cu final al concertelor mele pentru anul acesta. Daca spun si ca mai am putine cumparaturi de facut, ca aproape este acoperit tot sectorul food si cel de cadouri, ca mai am bradutul de negociat dar ca intre timp piticii au casuta lor alba si ca maine aprind si luminitele mele rosii, ca astept ninsoarea ca sa o masor prin aparate “specializate” si ca saptamanile ce vin vreau sa-mi fie cel mai cald pe Dinauntru pentru ca a fost un an greu….e semn clar ca a inceput perioada sarbatorilor.

Buna dimineata de luni 🙂

Posted on

cutii pe care scrie…

azi l-am despodobit. stiu, destul de tarziu. toate globurile mele rosii s-au adunat in cutie. of. am asa un regret de fiecare data cand nu mai e brad rosu si e zapada afara….mi-e dor si de o soba cu lemne langa care sa ma incalzesc dupa o plimbare cu obrajii in frig. mi-e dor si sa ies din bucuresti, trebuie sa-mi spal retina cumva.

o intrebare tot am din vremea craciunului. unde se duc instalatiile de pom cand se duc?! 🙂 sa explic: mi s-a stricat de ajun instalatia (rosie, evident). dupa cateva zile am cautat alta cand s-au deschis tarabe, magazinase etc. si n-am mai gasit. se uita si lumea la mine ciudat. in cele din urma, plecand mama asa la o plimbare prin cartier, a gasit una rosie simpatica, ultima dintr-un magazinas la fel de simpatic. si totusi…unde disparusera peste noapte instalatiile?! ca de vandut…ma indoiesc ca s-au vandut toate!!!

ma duc sa inchid cutiile. noroc ca pe astea scriu “craciun” si mi-e drag sa le deschid. sa vina decembrie. pana atunci…pandora!

I don’t really wanna understand
Everything in my world
It spoils the fun for me
Come on darling you can take my hand
Blowing kisses in the wind
We’ll fly away in our dreams
From the boxes they’ll put us in