3 zile fără semnal la telefon, cu internet Wi-Fi cât să o liniștesc pe mama, într-un loc de poveste. Despre asta vreau să scriu acum, la cald.
Cred că pentru un turist care dorește să vadă cetățile dacice, oprirea pentru un pachet de odihnă, masă și lecții de istorie & arheologie trebuie să fie la Pensiunea Dacica. Dincolo de condițiile de cazare, impecabile, dincolo de mancarea bună-bună, de pisicile blânde și de cățeii care te atenționează să îi mângâi pe burtici, ceea ce mi-a plăcut enorm a fost faptul că tot ce am văzut a fost însoțit de explicații și lecții de istorie, fără de care și Sarmisegetusa și Costești ar fi fost “doar” cetăți. Înțelegeți ideea. 🙂
Despre locuri nu are rost să scriu. Știți deja cât de frumoase pot fi dealurile cu sate răsfirate, cu perspective ample asupra crestelor albe ale munților. Știți izvoarele, știți liniștea. Legat de izvoare…cum e să bei apă de la chiuvetă și să fie de izvor? Am trăit și asta vreme de 3 zile. Să mai spun despre cina dacică și despre Mei, pe care l-am descoperit acum încântată?
Încă sedimentez imagini și trăiri. Încă ating cu palma pietre sculptate în forme potrivite acum 2000 de ani. Încă pășesc pe terase făcute acum 2 secole și mă gândesc la puterea unor generații.
Vă las cu câteva imagini și cu gândul că vreau să revin acolo cât mai curând. Le mulțumesc tuturor celor care au fost prezenți la concertul meu, celor cu care am stat de vorbă, celor pe care i-am cunoscut cu această ocazie și celor pe care i-o știu demult, le mulțumesc Aurorei și lui Norman pentru invitație.
Sarmisegetusa 
Biblioteca cu pisici 
Living cald 
Costești 
Focul de tabără 
Cina Dacică 
Le lângă ziduri 
Sus jos 
Dinspre Sarmisegetusa 
Răsărit la pat 
Ghiocei de munte