tata, copilul si reclama

s-a mai scris despre “reclama cu spiridisul”, da’ nu ma pot abtine sa nu ma leg si de ea azi. in ultima vreme tot vad relatia tata-copil pusa pe tapet in timp ce mama, in acelasi reper al publicitatii, spala vasele (mai ales cele de toaleta daca judecam frecventa cu care sunt difuzate bangurile, peakurile, ratoii galbeni) si pregateste masa. mama nu mai apuca sa citesca povesti sau sa se joace cu plodul de-a biscuitele, e omniprezenta in viata progeniturii prin toate lucrurile functionale, in timp ce tatal pare a fi ori foarte atent desi…e imbracat de plecare si aproape pe fuga, fie are revelatii ale absentei sale. vreau si eu sa vad o reclama in care tatal schimba scutece, spala copilul, gateste si pt adulti si pentru infant in timp ce mama e cu prietenele la un film sau vin. stiu ca s-ar incadra la exceptii (culturale, da) dar poate ar mai incuraja si femeile sa-si puna barbatii la munca sau, si mai bine, ar “premia” acele mame pe care le cunosc si care nu uita ca muncesc la fel ca partenerul de viata asa ca-l indeamna corespunzator la egalitate cand vine vorba de treburile casnice 🙂 e valabil si pentru femeile ne-mame, evident…:D

de amuzament asa…nu-mi sariti in cap

(ne vedem maine?)

Dar din dar

Pentru ca un act caritabil nu inseamna numai cantat, din punctul meu de vedere, iata ca am norocul ca, datorita unui client “mhomenesc”, sa ne transformam in Mosi de decembrie si nu numai (adica si de ianuarie) 🙂 . 5 fundatii si un spital vor beneficia de ajutor constand in produse de igiena personala si pachete de cadouri pentru copii. E vorba de un numar mare de produse, care le sunt utile zi de zi si care vor ajunge si in Bucuresti si in tara cu ajutorul inimosilor prieteni pe care ii avem. Distributia va incepe zilele acestea si va continua si in ianuarie. Sunt asa de bucuroasa ca nu pot descrie. Faptul ca s-a ivit aceasta ocazie si ca putem sa ajutam e mai mult decat speram. Repet: sunt bucuroasa tare…ca si cum m-as fi facut Mos 🙂

Alina Manole si Mos Craciun
Alina Manole - cantand Mosului

Am facut o pauza pentru ca tocmai a fost prima ninsoare din Bucuresti…in zona in care stau, ce-i drept. Poate si un pic mai incolo, la cateva blocuri distanta.

Ambasadorii bunavointei

In 2010 participam la invitatia Danei Cristescu la un eveniment muzical amplu, cu scop caritabil, dedicat unor copii frumosi de la centrul Mogosoaia. Atunci am aflat pentru prima data de Hand2Hand si de Tom Andreassen, un norvegian al carui drum de viata se leaga de Romania si de initiative minunate pentru copii al caror destin incepuse tragic.

Pe scurt, dupa o experienta personala traumatizanta, Tom a decis sa isi dedice viata ajutorarii altor persoane aflate in nevoie. A devenit activist umanitar in actiuni desfasurate in Kenia, Afganistan, Albania, Kosovo, Bosnia, Ucraina. A ajuns in Romania, a descoperit situatia copiilor din canalele capitalei, unde a coborat si locuit pentru a intelege mai bine modurile in care gandesc si actioneaza acestia. Pentru ei a construit la Mogosoaia in 1999 un centru special. A dotat/utilat si angajat personal calificat pentru o scoala in Peris – destinata tot copiilor abandonati (ciclu primar si gimnazial) si in curand locuitorii orasului vor avea la dispozitie si autoutilitare (masina de pompieri, salvare, laborator criminalistic – masina de politie etc). Acorda anual 10 burse la Universitati europene unor tineri romani cu rezultate deosebite in domeniile IT, Finante, Filozofie si Literatura (pentru asta a convins sa activeze/cotizeze in Asociatia Hand 2 Hand 1935 de persoane din spatiul scandinav – intre care 42 artisti care isi doneaza parte din castigurile rezultate). Pregateste infiintarea cate unei scoli “pentru timpul liber”  in Mogosoaia , Craiova si Chisinau (prevenind astfel abandonul scolar)

Tom e fotograf. Si-a descoperit pasiunea in timpul recuperarii dupa un accident grav suferit la 20 de ani si care i-a schimbat si cursul vietii. Urmandu-si pasiunea, s-a inscris la New York Institute of Photography si a absolvit primul din mii de candidati. Ceea ce face de ani de zile in domeniul ajutorarii celorlalti este de remarcat si de apreciat deopotriva.

Pe 18 noiembrie o actiune de strangere de fonduri va avea loc la Bucuresti la Clubul Taranului. Tom va vinde fotografii ale sale (niciuna tiparita in mai mult de 5 exemplare), iar cativa artisti vor sustine mini-recitaluri (3-4 piese fiecare). Intrarea la acest eveniment este 35 de lei, bani care au ca unica destinatie copiii din centrul Mogosoaia (asa cum sunt si banii rezultati din vanzarea fotografiilor lui Tom).

Printre artistii care vor dona din timpul si arta lor se numara invitatii straini Magnus Granholt (solistul trupei Glorification) si Vivi (artista din Suedia ale carei incasari se duc exclusiv in donatii pentru copiii din Romania si India) si invitatii romani: Silvia Stefanescu, Cornelia Tihon, Cvartetul Quartus, Maria Raducanu si subsemnata.

Daca va simtiti generosi cat pentru un bilet de intrare si, eventual, o fotografie, atunci va invit cu inima deschisa la acest eveniment. 18 noiembrie, clubul taranului, ora 20:00

Daca nu aveti timp sa ajungeti, un gest de bunavointa poate fi si un share sau o veste data prietenilor despre seara de vineri.

Va multumesc 🙂

cateva poze cu Mosu’ de sambata

stiti ca scriam ca incerc sa conving agentii Mosului Craciun sa gaseasca 10 minute in programul lui foarte ocupat pentru a veni la noi in vizita. nu de alta, dar erau de fata copii mari si mici, cuminti foarte, care aduceau carti pentru alti copii, care urmau sa primeasca si muzica si cate un cadou mic-mic…intelegi voi toate ratiunile pentru care a meritat sa insist!

venirea lui a fost un secret pe care de-abia asteptam sa-l spun…dar am rezistat eroic si cred ca a meritat 🙂

nu mai zic nimic pentru ca iarasi ma emotionez…multumesc celor care ati fost sambata la concert, asa frumosi si atat de dragi si atat de multi si atat de speciali! va multumesc si pentru ca ati ales drept cadou de craciun albumul “cu drag” si pentru ca ati cantat cu noi…multumesc emiliei si lui manu pentru ca au facut fotografii,  si emiliei din nou pentru ca a filmat pentru arhiva personala tot concertul 🙂 urmeaza concertul de miercuri, 15 decembrie. va fi ultimul concert public de anul acesta din bucuresti. pe 16 suntem la craiova

concert cu funda rosie
alina manole si mos craciun
discutie intre alina manole si mos craciun
sfaturile mosului catre lunatici
Mos Craciun povestind Lunii patrate
Noi i-am cantat lui Mos Craciun

Donatia de carti de la concertul de sambata

Revin asupra ei pentru ca mi-e drag sa cred ca dar din dar inseamna zambet. Ideea ii apartine unui prieten care m-a rugat sa facem demersul acesta in cadrul unui concert cu luna patrata.  Am acceptat imediat, ca tot omul care iubeste cartile si le devoreaza la propriu (unde propriu = cu creierul tot in priza de lectura). Cartile au ca destinatie copii de scoala generala. Avem si scoala cu pricina, mai bine zis biblioteca unei scoli din cartierul Rahova. Eu am avut norocul sa am o biblioteca mare acasa. Poate si voi. Am mers la biblioteca orasului de cateva ori (asta cand chiar nu reuseam sa dau de vreo carte necesara la scoala). Si acum tin minte primul meu contact cu cartile de-acolo, uzate si mirosind a vechi. Facultatea mi-a adus un alt tip de contact cu bibliotecile, atunci chiar cautam scrieri vechi 🙂 De curand, intr-o cercetare care m-a dus prin orase mici de prin tara, am ajuns sa moderez o serie de focus group-uri intr-o biblioteca mai veche decat orice amintire personala…cu acelasi miros de vechi si de umed, cu un frig monumental si bibliotecare “incremenite” de vreme.  Dar sa revin: daca aveti in casa lecturi obligatorii pe vremuri si doriti sa le transmiteti mai departe unor copii care au nevoie adevarata de ele…atunci veniti la concertul de sambata cu ele.  la intrare va fi o cutie sau ceva similar. va multumesc tare.

tot legat de concertul de sambata de la clubul taranului, nu am uitat de cadourile pentru voi, cei care veniti.  spuneam doar “dar din dar” 🙂

hand2hand – un maraton de suflet

Uneori un gest mic + un gest mic+un gest mic+… construiesc o lume. Mai ales pentru cei care pareau sa nu aiba un loc al lor.

Despre asta e vorba in ceea ce Hand2Hand Art&Music Marathon incearca sa faca anul acesta in perioada 27 si 29 mai.

Pe 28 si pe 29 sunt concerte, multe, vreo 20. Se canta pro-bono, pro-implinit dorinte. Locatia: clubul Piranha. Ora de incepere: 19:00. Vor fi licitatii, se accepta donatii…orice, cat de mic, pentru ca adunand la final, sa se bifeze gandurile si dorintele de bun simt ale copiilor de la Peris.

Nu v-am spus, despre copii e vorba. Mai multe puteti citi aici

La Cehu Silvaniei se pun aripi

O sala plina la concertul de la casa de cultura din Zalau. Si nu doar pentru ca a fost cu intrare libera, asa o spun banii stransi pentru fundatia din Cehu Silvaniei care se ocupa de copii bolnavi de sindromul down si de familiile lor…stiam deja ca salajenii sunt foarte mandri. M-am bucurat sa aud ca au fost si darnici, pe cat i-a lasat inima si viata pe fiecare.

Spectacolul a mers struna, proiectiile au fost cum trebuiau sa fie, luminile la locul lor, un cablu a facut figuri dar s-a remediat. Emotiile mele nu au venit astazi de la prezenta pe o scena necunoscuta cat de la copiii pentru care am cantat. O parte dintre ei erau in sala…. Nu am cuvinte sa descriu cum simt viata cand e vorba de copii si de batrani. Ce este la capetele vietii si se clatina si se degradeaza….semnifica nu altceva decat o societate trista, insipida si nesanatoasa. De asta poate nu ma voi “lupta” niciodata la fel de intens pentru cauze juste cat pentru situatii care tin de bunul simt si inima deschisa.

Am interactionat cu oameni frumosi, care dincolo de orice functie sau profesie nu au uitat ca sunt acolo cu un scop care transcende propria viata sau propriile alegeri. Andreea Vass, omul care a pus cap la cap tot mecanismul prin care s-a realizat aceasta manifestare, este unul dintre aceia care Cred. Dincolo de specialul care ne leaga, ce a reusit astazi e pe masura sufletului ei generos si drept. Poate si pentru ca stiu ce inseamna sa organizezi si sa strangi in acelasi loc Oameni, iara nu puncte de imagine, efortul ei si-al celor care au facut kilometric de strazi ca sa ajute copiii de la Cehu a fost exemplar.

Am cunoscut-o si pe doamna care se ocupa de copiii de la Cehu (n-am retinut exact cum o cheama, dar o sa-i scriu numele de indata ce pot)…ne-a spus ca pleaca cu aripi de la noi. In modestia care o caracterizeaza nu-si da seama ca ea pune aripi fiecarui copil. Eu le-am daruit doar cate o bucatica de luna patrata, rotunda, triunghiulara, cum au vrut ei, copiii, sa plamadeasca.

Acum merg la somn. Am terminat antibioticele, sper ca amigdalele sa nu faca figuri. Pensiunea la care stam se numeste “Colt de rai”. Si cum balconul da spre o padure fantastica…mi-e drag locul. Urmeaza concerte in Cluj, Targu Mures, Brasov si Sibiu.

Doamne-ajuta!