contrabas | Alina Manole

March 11, 2014

Jurnal de album – fila 5

S-au terminat inregistrarile tuturor componentelor instrumentale si vocale pentru album. Propozitia aceasta suna dubios 😀 reiau: am terminat de inregistrat piesele. Fiecare dintre cele 11 piese de pe albumul cel nou are asadar, in faza semi-bruta: chitara, pian, tobe, trompeta, contrabas, voce. Structura de rezistenta e gata. Acum incepe munca lui Victor, de asezat frumos, de pus in ordine, de curatat (pentru cine nu stie ce inseamna studio: am tusit in timpul unui solo, s-a inregistrat, se sterge tusea 🙂 ) si de mixat.

Pentru inregistrarea vocii mi-au trebuit doar 2 zile. Jumatati de zile de fapt. Una a fost in februarie, atunci au fost 4 piese una dupa alta. 5 piese, ca tot atunci am inregistrat cu Raul “Trezeste-ma”, despre care am povestit in fila 4. Am mai incercat intr-una dintre zile sa trag vocea dar n-a mers, ne-am oprit si am facut altceva. Nu fiecare zi e buna pentru un om care canta. Motivele sunt diverse: si tehnice (o usoara raceala, o migrena) si emotionale (a canta ramane o chestiune de stare). Ieri am terminat restul pieselor dintr-o suflare. Poate pentru a functionat teoria compensatiei 🙂

Astazi a venit si Dan si alte 3 piese s-au completat cu trompeta. De fapt nu, doar 2 piese cu trompeta, una dintre ele cu flugelhorn. Ma bucur ca am insistat pentru flugelhorn, sonoritatea e alta si se potriveste perfect cu piesa in cauza. Nu spun care 😉

Etapa cea mai importanta a pregatirii albumului s-a terminat asadar. Am lucrat intens. Pe alocuri l-am surprins si pe Victor de ritmul nostru. Ca un sfat mic pentru cine vrea sa intre in studio si e la prima experienta de gen…mergeti pregatiti! Repetati in sala pana la detaliu. Inregistrati-va, ascultati-va, ganditi-va la ce ati adauga variantelor initiale (sau la ce puteti scoate din ceea ce aveti deja). Mergeti pregatiti la studio ca lucrurile sa curga armonios, cu energii bune si cu timpi morti cat mai mici!

Pentru ca finalul uneia dintre etape, reamintesc din nou cine sunt cei impreuna cu care construiesc visul albumului din 2014: Victor Panfilov (in studioul sau se intampla lucrurile), Raul Kusak (pianist), Claudiu Purcarin (tobe), Adrian Flautistu (contrabas) si Dan Nicolau (trompeta). Cu acesti oameni cant, nu muncesc, si le multumesc pentru prima etapa si ii rog sa se odihneasca pe cat pot pentru ca urmeaza si altele, la fel de importante 🙂

N-am spus inca titlul albumului, nu? 🙂

Pentru cei care nu sunt la curent cu acest jurnal on-line, iata si primele file: Jurnal de album 2014 – fila 1, Jurnal de album 2014 – fila 2, Jurnal de album 2014 – fila 3, Jurnal de album 2014 – fila 4

Cand aveti timp si daca aveti cont de facebook, pagina unde ma puteti gasi cel mai usor este urmatoarea: https://www.facebook.com/AlinaManoleOficial

February 20, 2014

Jurnal de album 2014 – fila 3

Am avut dreptate in “fila 1”. Sansele sa scriu la finalul fiecarei zile de lucru sunt mici. Ritmul este intens si seara aproape adorm in metrou in drum spre casa. Apoi mai am un val de energie, mic, cat sa pap ceva si sa ma pregatesc de somn. Insomniile in perioada aceasta sunt o vaga amintire… 🙂

E o atmosfera atat de frumoasa incat din cand in cand ma uit in sus. Stiu eu de ce. Mi-e greu sa descriu.

Voi scrie insa despre un detaliu, pe care voi incerca sa-l descriu cat mai bine pentru cei care nu stiu cum se intampla lucrurile la inregistrari 🙂

De obicei, la inregistrarea unui album, se inregistreaza un “ghid audio”. Voce si chitara, pentru fiecare piesa, cu metronom pentru standardizarea oricarei activitati ulterioare. Apoi, muzicienii, in functie de infrastructura disponibila la studio si in functie de propria lor disponibilitate de a fi prezenti in studioul de inregistrari, incep sa inregistreze “partile lor” – pian, bas, tobe, chitara etc. (se incepe cu sectia ritmica, acum am enumerat aleatoriu).

Ei bine, la Victor, avem posibilitatea de a inregistra simultan cel putin 2 instrumente. In cazul nostru, cel putin inseamna 3: tobe, contrabas si pian. Fiecare in sectorul lui, in “borcanul” lui, cu castile pe urechi, cu metronomul ca reper.

Cand insa m-am gandit la posibilitatea de a “sta” degeaba cat as “canta” in urechile lor 1 data, de 2 ori, de…n ori, la fel de fiecare data, cu aceeasi inflexiune ca intr-un moment zero de inregistrare separata de ei a “ghidului”…mi-am dat seama ca s-ar pierde o chestiune de emotie care sa circule si sa se imprime in atmosfera piesei.

Asa ca m-am instalat in cabina lui Victor, cu microfon si chitara. Fiecare “dubla” a insemnat, daca vreti, cantare live. Aceeasi piesa de 2-3- ori. Sau de 7. Cu pauze uneori pentru redefinit o stare. Cu pauza de auditie. Am auzit de multe ori “mi-a venit o idee”. Si ideile sunt puse in aplicare. Normal ca vocea si chitara vor fi trase separat apoi, in conditii de “borcan” (am zis ca “borcanul” inseamna o camera izolata fonic?…) dar energiile care au circulat in intervalul 10 -19 in fiecare zi…sunt de nepretuit.

Am cantat asadar live, de dimineata pana seara. Seara, nu doar ca picotesc pe drumul spre casa, dar nu prea e indicat sa mai vorbesc asa ca tac cuminte. 🙂 N-am cantat nicio secunda “doar sa auda baietii versurile si frazarea”. Am cantat ca si cum am fi pe scena. Cu totii.

Acest detaliu nu face albumul nostru mai bun sau mai special in termeni tehnici si in raport cu albumele altora. Nu ne intereseaza asta pe niciunul. Acest detaliu face ca albumul sa fie unul “trait” si pentru asta ma bucur.

Astazi ne intalnim un pic mai tarziu la studioul lui Victor. Ma bucur ca am dormit mai mult? Oh, Doamne…da! 🙂

Iata si doua imagini

Un moment de auditie

Un test de microfon, pentru ca se cauta “cea mai buna pozitie” in fiecare dintre spatiile disponibile pentru inregistrari 🙂

February 17, 2014

Jurnal de album 2014 – fila 2

17 februarie – zi de teste

Cabluri, microfoane, casti, pregatiri pentru “borcane” separate pentru contrabas si tobe, metronom, frecvente si alte jucarii de-ale lui Victor.

Noi cu pofta, somatica aproape, de cantat.

Va las cu niste poze mici facute foarte de dimineata.

Victor Panfilov – aflat de fapt la el “acasa”, dar surprins dupa un drum poarta-usa studio 🙂

Adi Flautistu – contrabasul nu greu…deloooooc… 🙂

Claudiu Purcarin – la al doilea drum de cutiute 🙂

Raul Kusak – nu stiu cand s-a strecurat pe poarta, ne-am trezit cu el inauntru 🙂

Eu am facut pozele 🙂

E trecut de 8. Cred ca la 10 dorm. Trebuie. Ceasul va suna la 7 si jumatate. Daca nu adorm…asta e! Tot la 7 si jumatate trebuie sa ma trezesc 🙂

Va doresc sa aveti anul acesta cel putin un vis mare pentru care sa fiti suficient de nebuni incat sa munciti pentru el! Acum va las, am de raspuns unui interviu extrem de personal despre “Joia Pacatosilor” 🙂

February 16, 2014

Jurnal de album 2014 – fila 1

De astazi incepe seria de articole pe care o voi numi “Jurnal de album 2014“. Am anuntat acum cateva saptamani faptul ca am inceput lucrul la noul material. Am povestit un pic acolo despre o parte dintre piese: unele sunt cunoscute exclusiv din concerte, altele sunt pe youtube in formula lor de scena (De 30 de ani, Fix in seara asta), altele vor ramane necunoscute pana la data aparitiei albumului.

Pana sa povestesc zi cu zi ce se intampla (cu exceptiile de rigoare, ca s-ar putea sa ma mai oboseasca si altele, de asfalt), trec un pic prin ce s-a intamplat in ultimele saptamani in materie de munci muzicale. Intalnirile noastre au fost in 2, 3, 4 sau 5. La inceput au fost “sedintele” de lucru in doi, eu si Raul, pentru a defini structura de baza a fiecarei piese ce va intra pe album. Cu pixul pe hartie. Cu kronos-ul la dispozitie pentru a inregistra cate o idee. Cu tempo notat pentru fiecare piesa. Cu interventii instrumentale gandite en-avant. Cu o premiera – din 2 piese trebuia aleasa una singura, nu puteam alege singura, a ramas cea care trebuia 🙂

Apoi ne-am intalnit in formule mai mari, ca sa devenim ceva mai “ordonati” in manifestari. Adi a venit de la primele intalniri pentru a-si desena la randul lui temele de contrabas. Ideilor initiale li s-au adaugat astfel si amprentele lui Adi, Dan si Nasu’ Purcarin.

Abordarea aceasta care lasa loc de exprimare individuala a caracterizat intotdeauna muzica mea. Fiecare artist prezent pe scena alaturi de mine ramane el insusi. Cu un “design” muzical personal cu care imbraca, precum o haina, compozitiile mele. Asta e provocarea de fapt, cea mai frumoasa. Iar eu ma bucur cand aud “Alina, uite, mi-a venit ideea asta pentru piesa asta“. Sa stii ca ceva din ce-ai facut ramane in mintea celui cu care vei imparti emotia pe scena suficient de mult incat sa-i ocupe o parte din timpul liber lucrand pentru … un sunet. 🙂

Lucrul acesta este evident mai ales in concertele live in care momentele de constructie si de joaca sunt mai multe decat credeti si vin nu doar din stilul propriu al fiecaruia ci si din starea cu care urcam pe scena. Muzica inseamna sa culegi stele…

Da, un album e un pic mai “restrictiv” decat un concert. Interventiile unui instrument sau al altuia sunt altfel structurate. In plus (si da, asta e un factor important) in studio lipseste un accent pe care numai oamenii veniti sa te asculte il adauga. Dar ii avem in minte caci lor le este destinata munca noastra. La ultima sedinta de lucru, Adi spunea la un moment dat: “Uite, eu sunt obisnuit sa trag in studio asa“. Am raspuns: “Noi nu mergem sa tragem piese in studio, noi mergem sa cantam la studio“. Victor Panfilov are parte asadar de concerte private o vreme 🙂

Am emotii mari, cu forma lor aparte legata strict de inregistrari. Asa a fost si in 2009 si in 2011. 2014 inseamna din nou un vis de implinit. Asta e motorasul meu de inceput de an care, ca efect colateral, face ca orice alt tip de stress sa para minuscul si sa nu mai conteze. In afara de stress-ul legat de finantarea albumului si de productie si de lansare, dar asta e alta poveste…

Si daca spun ca ma trezesc foarte de dimineata ca sa ajung la studio si ca abia astept sa sune ceasul…e clar cam despre ce emotii (si energii) e vorba, nu? 🙂

Daca va tenteaza ideea de a urmari ce se intampla in lumea mea muzicala, ramaneti pe receptie caci vor mai fi pagini de jurnal destule. Si sper ca si fotografii 🙂

In rest, despre concertele care vin puteti afla de pe pagina oficiala de facebook: https://www.facebook.com/AlinaManoleOficial

Plecaciune si drag!

March 31, 2012

concert cu jucarii

eu asa ii zic pentru ca, printre altele:

1. am avut o piesa refacuta muzical si cu mine in alta ipostaza, cu mainile libere (to touch) 🙂

2. “asa si-asa” a insemnat schimbare de roluri intre basist si pianist (?!)

3. “am un pitic” a inceput cu glasul lui nasu’ de la tobe (graaaav: aaaam uuun pitiiiic)

4. bujor stoicovici si alina manole intr-un duet atipic (voce si contrabas)

asadar jucarii 🙂 eu m-am bucurat ca un plod de ele, sper ca si cei care au venit s-au bucurat tare.

inca ceva, mai personal, a fost ca am primit zambete, daruri buburazoase, un pic de verde, flori 🙂 si femeia si artistul sunt happy asadar 🙂

acum voi insista un pic pe momentul cu bujor. l-am intrebat, in calitate de prieten, imediat dupa concertul lui cu BiMS din B52, cum i s-ar parea o joaca muzicala impreuna. a spus da si saptamana asta i-am trimis o inregistrare a unei piese hibrid. necantata in public, proaspata, fragila, nedefinita nici macar pentru chitara. urma sa o cantam in formula din seara de concert, voce si contrabas. am repetat impreuna si am simtit ca va fi bine, intr-o empatie care s-a construit desi venim din zone diferite din punct de vedere muzical.

nu stiu ce s-a auzit, cum (are emilia grija de mine insa si in zilele urmatoare voi afla 🙂 ) insa pentru mine, artist, a fost un moment superb, de care ma bucuram in timp ce cantam cu bujor. pentru prietenia cu care a acceptat sa cantam impreuna ii multumesc 🙂

ii multumesc si lui claudiu care a venit special de la cluj pentru concertul asta. mi-era un doooooooor!!! 🙂 iar lui adi si teddy le transmit pe aceasta cale ca mi-au facut surpriza cea mai mare din cei 3 ani de cand cantam luna patrata :)) (daca i-ati fi vazut cum se ridica si isi schimba locurile, adi trece la bas si teddy la clapa…..!)… lui tudor ii multumesc ca devine sunetist la fiecare concert, si asta nu avantajeaza deloc comunicarea profesionala ulterioara 😀

acum, in timp ce scriu, astept sa se descarce doua piese din cele cantate in seara asta: “de 30 de ani” (da, piesa noua) si “trezeste-ma” (cu band)…si bat din pinteni, ascult vali sterian la psihologul muzical, beau o gura mica de courvoisier, fumez o tigara, stau cu picioarele pe un scaun si … mi-e bine, din binele pe care vi-l doresc si voua cu toata bataia de cord 🙂

September 27, 2011

miercuri

m-am apucat sa scriu la ora 00.00

e miercuri, cum ar veni. mai sunt 2 zile si gata. 7 locuri libere pe harta de la eventim. un “to do list” cu 23 de lucruri de facut. imi plac numerele prime…23 e unul frumos.

joi ne puteti vedea la tvr, la emisiunea “lozul cel mare”. de la 5, daca nu ma insel. sunt extrageri loto si oameni care canta, in sfarsit s-a imbracat emotia “tragerii” cu muzica 🙂 vom canta live, playback lasam altora, mergem cu echipamentele noastre. e prea faina senzatia, zau!

mai trebuie sa anunt cate ceva legat de aventurile de dupa lansare. a doua zi, adica sambata, 1 octombrie, vom concerta la braila, in cadrul festivalului “zile si nopti de teatru la braila“. recitalul nostru va incepe noaptea, pe la 22:00 si sper sa ne revedem asa, nocturn, in aventura folk-jazz.

pe 4 octombrie vom sustine un recital in cadrul “folk maraton”, eveniment ce va avea loc la sala palatului. va fi pentru a doua oara cand ne vom afla pe o scena ataaaaat de maaaaare si, desi nu vom avea timp sa cantam decat cateva piese vom face un mic demo pentru albumul proaspat lansat…in vremea aceea ce vine.

in rest…drumuri. gat obosit, sper ca joi sa fac pauza vocala, mierea ma ajuta partial.

ieri am avut repetitie in formula completa. contrabas, tobe, trompeta, clape, bas, chitara, voce. mai avem o repetitie joi si gata.

am emotii. cand n-am?!

tot ieri am trecut din nou pe la teatru. si in dimineata aceasta merg. m-am asezat azi pe un loc in primul rand. apoi m-am dus sus, la balcon. as fi stat asa…pur si simplu. nottara e frumos si rosu si renovat si …gata. ma opresc. acusi suna ceasul si trebuie sa ma trezesc.

buna dimineata!

October 24, 2010

cum a fost pe 23 – update vizual

trebuie sa va povestesc un pic ce s-a intamplat sambata seara.

a fost public mult? a fost! a fost publicul cel mai frumos si mai frumos? a fost! a fost si gripa pe scena pe langa mine? ohohoho!!!

acum zambesc, ce-i drept m-am mai relaxat, acum nu ma mai deranjeaza daca vorbesc pe nas sau daca ma doare gatul.

ce s-a intamplat mai special aseara: am pregatit piese noi cu baietii mei dragi (“despre mine” si “ti-as desena” au dobandit un contrabas pe arcus bestial), am cantat cu invitata mea al carei nume vi-l spun acum: Codruta Lojewski (doar noi doua, “tu ai vandut marea”), ne-am jucat un pic, s-au jucat si baietii cu mine pe piesa “asa si-asa”, am tusit de cateva ori in timpul concertului (chiar nu ma mai puteam abtine), am plans un pic pentru ca ma povestesc prin cantec si uneori mi-e greu, am ridicat bratele, am desenat cu mainile la pitic, am trait cu toata inima un 23 octombrie care-a dobandit si alta semnificatie decat avea, am revazut prieteni nevazuti demult, am intalnit oameni noi si frumosi tare

o galerie de poze puteti gasi aici

vor mai veni si alte fotografii pentru ca a fost si Manu si la un moment dat am vazut-o langa scena, deci clar ca avea si aparatul la ea! 🙂

sa aveti o saptamana buna si sa va paziti de raceala si de frig!

alina-si-codruta — Alina Manole si Codruta Lojewski - duetul special

alina-si-adrian — Alina Manole si Adrian Cristescu

alina-si-teddy — Alina Manole si Tudor (Teddy) Olaru

luna-patrata — Alina Manole, Adrian Cristescu, Tudor Olaru, Dan Nicolau, Dragos Serbanescu - cvintet pe Luna Patrata

clubul-taranului — Publicul Lunii Patrate - Clubul Taranului

September 9, 2010

un nou clip: prietenul invizibil

m-a tot pisat la cap prietenul (invizibil, of course) sa il fac vizibil macar un pic in formula orchestrata. si nu puteam sa-l vad suparat

dragii mei, iata-l pe prietenul invizibil (mai la finalul de articol) in interpretarea urmatorilor:

alina manole – voce, chitara, emotii si un ras care statea pe dinauntru sa erupa

adrian cristescu – clape si joaca, pe cat incape

dragos serbanescu – contrabas, puternic, serios (doar o aparenta, va garantez)

adrian nour – actor, pe care nu-l vedea nimeni de cat de bine se facuse invizibil

enjoy!