Astăzi e gri.

Astăzi nu am niciun motiv să zâmbesc. Reinstaurarea interdicțiilor legate de evenimente, pe fondul creșterii ratei de infectare, înseamnă pentru mine și foarte mulți dintre colegii mei, din nou, o scădere la zero a concertelor. Pentru mine, muzica este profesie, alături de alte activități care și ele se subscriu înghețării anului 2020. Astăzi sunt în situația în care două concerte programate sunt în stare de incertitudine și nu știu ce să fac.
Nu, astăzi nu am motive de zâmbet. Singurele spatii publice în care am ieșit și am simțit că pot fi “safe” au fost spatiile de concert și de teatru. În metrou, autobuz, tren, magazine, unele restaurante (doar unele)…nu. Acolo masca este încă opțională, fie că este vorba de angajați, fie că vorbim de beneficiarii serviciilor, călători sau clienți. Nu, nu am motive să zâmbesc pentru că situația se datorează și unor spații care au permis aglomerații peste norma acceptată, uneori sub umbrela “eveniment privat”. Ați văzut la TV. Și din cauza lor, o întreagă industrie are de suferit. Nu poți face diferența pe cazuri specifice.
Personal, nu am putut apela la niciuna dintre formulele de sprijin ale statului român acordate celor care obțin venituri din drepturi de autor. Tot datorită prevederilor statului român. Am continuat să îmi fac activitățile, așa cum au fost ele, iar concertele pe care le-am avut online și off-line m-au făcut să trec psihic peste anumite limitări ale sistemului în care trăiesc. Somatic, nu. Am fost la medici anul acesta cât nu mă fost în ultimii 3 ani.
Astăzi nu am motive să zâmbesc. Am prieteni care au respectat regulile în vigoare dar au ajuns să se îmbolnăvească din ne-grija celor din jur, pentru care virusul este o “făcătură”. Până și eu m-am obișnuit să nu mai tresar la numere afișate pe ecran, dar port neplăcuta mască și stau la distanță pentru că nu vreau să ocup un pat la ATI sau să ajungă acolo din întâmplare altcineva, din cauza mea.
Nu, nu am motive să zâmbesc, am grija unei persoane cu risc maxim aflată la sute de km distanță, într-o localitate în care masca este și mai puțin prezentă în spațiile publice. Cine își păzește minimal spațiul intim, la cozi sau în magazin, este luat în râs.
Astăzi nu am motive de zâmbet, dar am un mesaj pentru cei care îmi riscă mie și mamei starea de sănătate, de muncă și de viață.
Vreți să credeți în conspirații mondiale? Sunteți liberi să o faceți dar nu vreți să fiți și sănătoși în timp ce faceți asta? Și să aveți și loc de muncă eventual? Puneți-vă mască în afara casei, spălați-vă pe mâini și pe față, dezinfectați produsele, nu veniți lângă mine la cozi pentru că e nepoliticos, nu-mi plăcea nici înainte.
Promit să nu vă încurc oricum, voi sta și mai mult în casă, voi spera să mai pot munci anul acesta, voi face concerte online pentru cei care nu cred că accesul la cultură este un moft. Poate și pentru voi, cei care nu credeți că există un virus ce ne scoate din circuit.
Astăzi e gri.

2020 – dincolo de jumătate

Este trecut acum de jumătatea anului. Ce-am făcut până acum?

N-am mai deschis demult paginile blogului, facebook-ul și-a făcut treaba și mi-a luat din tihna de a scrie aici.
Apoi a venit 2020 și ne-a zăpăcit pe toți suficient de mult încât să nu mai conteze nimic în afară de contextele care se redefinesc de la zi la zi aproape.

Primul concert al anului era programat pe 12 martie. Carantina și restul restricțiilor a făcut ca prima dată de concert cu public din 2020 să fie pe…18 iulie. 🙂 Am început să le spun concertelor acestea că sunt pe scenă vie, asta ca să fac distincția între ce am realizat prin intermediul internetului și concertul cu scenă sub picioare, scenă care nu e la mine în sufragerie.

Din izolare am avut câteva concerte on-line, transmise pe facebook și pe youtube. Pe 12 martie (data la care, precum spuneam, urma să aibă loc concertul din Stuf), pe 21 martie (de ziua mea, că tot eram în izolare), pe 28 martie (la aniversarea a 11 ani ai Lunii Pătrate)și pe 16 aprilie (în Joia specială care a dat titlul spectacolului ”Joia Păcătoșilor”). Toate înregistrările sunt disponibile, dacă vă este dor de mine. Cui i-a fost foarte dor a comandat, in perioada de izolare, albumul si cartea de poeme ”Iubire virgula” in format digital, prin email. Multumesc!

Pe 2 Mai și 13 iunie am cântat în cadrul proiectului Împreună mai Puternici, organizator Vodafone România, curator Tudor Chirilă. Faptul că au fost puse bilete în vânzare, faptul că mulți iubitori ai Lunii au ales să cumpere măcar un bilet deși concertele au fost la liberă vizionare, în direct, pentru tot universul, well…asta m-a topit. A fost ca o îmbrățișare puternică și o doză mare de oxigen.

Apoi a venit 18 iulie, Stagiunea Muzicală din parcul Al I Cuza, Foișorul de Lemn. Nu pot descrie întâlnirea cu oamenii de acolo…nu pot încă. Atât de emoționant a fost.

Legat de ce scriu sau compun, izolarea mi-a luat inițial din elanul creator, dar cum tot prin scris și cântat mă echilibrez, am reînceput să îmi văd de ale mele. Un cântec nou-nou este ”Singur cu Singur”, lansat și el de ziua Lunii Pătrate. Nu e cea mai fericită înregistrare cu telefonul, dar e pe youtube, mărturie. Și tot pe youtube am urcat ”Nu e panică” (fragment de la lansarea albumului ”Lucruri simple” din 2018, de la Teatrul Nottara și, ieri, un videoclip nou pentru un extras de pe album, ”Amiază de sâmbătă”. Acest videoclip este cireașa care m-a făcut să schimb fața blogului și să scriu pentru prima dată după multă vreme aici. Ca să mă laud, evident. :))) L-am realizat singură și îmi place și cântecul. Cine dorește să îl vadă, pe youtube îl găsește. Și mai jos.

Lista întâmplărilor din prima partea a acestui an neașteptat nu se oprește aici, dar îmi păstrez elanul și pentru o altă poveste. Căci legat de povestea ”Aventurile rățoiului Adalbert” am de spus niște lucruri. Și despre Unicorni întâlniți în cale. Și despre câteva dezamăgiri care au făcut loc unor evenimente mai frumoase decât mă așteptam. Și despre un vis pe care îl an de ani buni și pentru care respir. Și…

Și gata, nu mai zic nimic. Vizionare plăcută! Voi reveni! 🙂

Povești de album – ultima parte

Nu am mai avut timp să scriu despre toate întâmplările care s-au succedat în producția și lansarea albumului. Având multiple roluri, de producator, artist, manager de proiect 🙂 abia am avut timp să respir. Dar am respirat aerul magic al serii în care, în sala mare a teatrului Nottara, am prezentat albumul nou în fața lunaticilor prezenți.

De atunci încoace, am dus albumul în țară, l-am lasat și în Cărturești, l-am cântat în București (în varianta de club) și am continuat să visez la ”Lucruri simple”.

În luna noiembrie plec de capul meu într-o lansare de tip storytelling în Sibiu, Bistrița, Cluj și Brașov 🙂 Detalii vin în altă scriere pe blog, dar cine e curios poate să intre pe facebook.com/AlinaManoleoficial 🙂

alina manole 1 alina manole 2 alina manole 3 alina manole 4 alina manole 5 alina manole 6 alina manole 8 alina manole 9

Noi imbatranim, zambetul nu.

alina manoleMuzica asta. Apoi restul cuvintelor.

Ieri (mai bine zis alaltaieri, vineri) am inchis prima seara a festivalului Flori pentru Suflet. Pofta de cantat ca de muscat dintr-un colt de paine. Ce alta comparatie sa faca o gurmanda ca mine? 🙂

Sambata a fost ciudata. Trezire la 8 (in virtutea intertiei cumva; cine spune ca artistii se trezesc tarziu sa-si verifice din cand in cand teoria), o intalnire cu prieteni de departe, Luna Patrata difuzata la Europa FM (a mers Mirela Retegan cu ea la interviu) apoi treburi casnice si drumuri. Un drum spre festival, un alt drum spre alt festival, o alta intalnire si tot asa. Bucurestiul prea plin de masini pentru o zi de “uichend”. Am mers doar cu metroul si pe jos. Apropos! Cand te porti cu Bucurestiul ca un turist ai parte de surprize frumoase.  Am fotografii multe si speciale in minte dupa ziua asta. Nu, fotografii de facto nu. Nu stiu sa le fac. Il las pe Vlad Eftenie sa vada Capitala cum stie el mai bine. 🙂

Singurul regret este ca n-am vazut Luna. Prea multe lumini in oras, cum s-o vad? Noroc cu prietenii care-mi spun sa ma uit pe cer si, daca nu o vad, sa mi-o imaginez prin ochii lor. “E superba, stii?”.

Da, stiu 🙂

Azi (mai bine zis ieri, sambata) am avut senzatia ca stau pe loc pe loc pe loc pe loc. Ca inima are un ticait ciudat. Ca un ceas cu bateria pe duca. Culmea e ca stiu cum sa o repornesc dar mi-e frica. (Mi-e frica pana nu-mi va mai fi – zice un pitic undeva inauntru si ma apuca rasul. Are dreptate piticul asta. Sa am grija ce-mi doresc! – zice un alt pitic . Ii dau si lui dreptate, cumva.)

…Ah, cum e muzica asta! (linkul e chiar la inceput de articol, daca ai sarit cumva peste primele 2 cuvinte)

Mi-e dor de un rasarit. Culmea, nu in Vama, ci in locul acela unde m-am indragostit prima oara de mare. Mal inalt, cu o banca stinghera. De la Chet mi se trage dorul asta. Sunt frumoase amintirile premierelor de viata. De unele credeam ca am scapat, dar au revenit de curand, in bloc compact. De exemplu, mi-am amintit cum m-am indragostit de zambetul unui barbat iar posesorul lui n-a aflat niciodata. Doar zambetul era frumos, ce sa-i fac?! 🙂 Mi-am amintit de el pentru ca am vazut saptamana trecuta unul care ii semana si, da, recunosc, l-am cautat pe facebook. Desi posesorul e destul de schimbat (au trecut multi ani de atunci), zambetul e identic ca in dimineata aceea in care l-am cunoscut. O dimineata cu cafea si liniste, intr-un birou in care ajunsesem cu jumatate de ora inainte de oricine altcineva. Cum in 2017 nu exista like pentru zambet, m-am abtinut sa reactionez cu emoticoane. Reactionez insa acum, cand scriu, cu zambet. De mainile unui cofetar ma mai indragostisem, dar de asta am mai povestit pe blog (sau intr-un concert, nu mai stiu exact).

Merg la somn. Maine dimineata sunt la TNB, apoi trebuie sa ma pregatesc pentru cele doua saptamani de curs care ma asteapta incepand de luni. Asta nu e o premiera, sa ma apuc de cate ceva nou de invatat. E doar loc in cap pe care trebuie sa-l umplu. sau, vorba cantecului : “Sa ne ocupam creierii cu ceva” 😉

Nu caut timp, caut o clona

alina manole civil

Daca s-ar putea duplica totul, pana in cele mai mici detalii, nu cred ca as suporta sa lucrez cu mine tot timpul. Motivele sunt atat de multe si evidente pentru orice om normal incat nu insist 🙂 Din cand in cand insa, mi-as dori o clona care sa reuseasca sa faca acele lucruri administrative fara prioritate zero si pentru care orele din noapte sunt singurele accesibile in momentul acesta, cand sunt doar una. De exemplu: curatenia, ordinea in hartii, documentele oficiale, scrisorile, mersul la cumparaturi, gatitul etc. De visare, muzica, scris si dialog m-as putea ocupa mai lejer si la 100% capacitate. A nu se intelege ca ma plang de munca, niciodata nu am facut asta, chiar si dupa experiente mai putin placute cu clienti sau orgaizatori sau colaboratori. Am un optimism echilibrat azi, desi echilibrul celor doua picioare e relativ (un picior e in reparatii) 🙂

S-au intamplat multe despre care nu am reusit sa scriu: concertele altora, concertele mele, o furtuna incredibila la Eforie (traita atat de aproape incat merita sa fie mentionata), o zi de alegeri si rezultatele…si rezultatele, reactiile la cartea “Aventurile ratoiului Adalbert” care mi-au venit muuulte si au umplut email-ul, plimbarile mele lungi care au acum timp mai indelungat, ca merg incet-incet, gandurile, provocarile…si tot asa. In plus, a mai fost si somnul. Somnul de fuga, de refugiu, cand nu ai solutie sau primesti o veste proasta (a mai fost si asa ceva, normal) si te intinzi pe canapea si trece o ora si nu stii cand s-a dus. Apoi te prinde lumina de ora 5 dimineata, cu armonii inaripate in copacul din fata geamului, si te bagi in pat pentru cateva ore, putine, pana cand suna ceasul.

Zilele acestea incepe Street Delivery. Cu exceptia zilei de sambata, cand am spectacol impreuna cu Raul, voi fi tare bucuroasa sa ma plimb prin zona Arthur Verona. Un mic secret sau dovada ca acum locuiesc, ca si in 2008, unde trebuie, e bucuria mea la gandul ca voi avea forfota altfel a unui eveniment de strada la doi pasi de mine. Nu am fost niciodata omul caruia sa ii fie bine in pustietate. Din oameni si agitatie imi trag seva si inspiratia. De altfel, chiar ma gandeam, unele idei de cantece sau de scrieri mi-au venit in aglomeratii de concert, sarbatori, manifestatii… 🙂 Acum sa mai am si timp sa le scriu, spun, caci clona inca nu am si cineva trebuie sa spele rufe, sa calce, sa gateasca (aici sa zicem ca se mai aliniaza planetele bine), sa aiba grija de Dodo, sa comande pe net diverse pentru casa… 🙂

Ii trimiteam duminica o poza unei prietene. Poza cu dormitorul in haos, ca dupa o lansare de carte, doua concerte si timp O. M-a intrebat unde mai dorm si m-am uitat automat catre canapeaua din sufragerie, cat de cat libera. La 12 noaptea ma apucam sa strang haine, sa mut mobilierul mic, sa sterg praful, sa pun luna sa lumineze (am primit o Luna cu bec de pus pe perete si tare mi-e draga). Pe la 3 am terminat si de spalat vasele. Asta nu-i viata de artist, zau! 😀

Am zambet azi. Si uite ca am timp si sa scriu pe blog. Ioan Gyuri Pascu, invitatul meu de ieri in emisiune (emisiunea Luna Patrata de la Smart FM, din fiecare seara de marti…pentru cine nu stie) spunea (citat aproximativ) “Foloseste timpul pe care il ai, nu pe cel despre care spui ca nu-i”.  Inregistrarea e deja pe site.

Sa ne citim cu bine, sa ne stim cu bucurie! 🙂

E bine sa fii spectator

Titlul e cel mai greu de scris, mai ales dupa o pauza consistenta. Tastatura “laptoapei” face fitze, Dodo e miaunit, ma doare spatele –  si asta e doar dimi-ziua de Luni, cadru nu foarte generos de transcris ideile adunate in timp.

Incep cu o poza din vremea concediului de anul trecut. Am nevoie de o vacanta, oricat ar fi de mica. Calatoria muzicala nu m-a salvat de data asta si sunt obosita mult.

alina-manole

Am fost in turneu – fiecare loc are povestea lui si nu voi apuca sa le spun pe toate. Per ansamblu a fost frumos, cald si cu oameni buni alaturi. Iar acesta este cel mai mare castig.

De la intoarcere sunt spectator, atat cat imi permite timpul. Enumar aici, tot intr-un scurt rezumat, iesirile de public:

– concert Virgil Iantu – in cadrul Music Film Festival din Piata Ateneului – un pic neclar ca sunet pe alocuri, un spectacol bun, orchestratii foarte bine gandite pentru conceptul de jazz remake. In plus, aer liber si pasari pe deasupra scenei pentru cine nu vrea sa se uite catre scena printre umeri de spectatori, chestiune valabile si pentru concertul de ieri, dirijat de Tiberiu Soare. 🙂

– lansarea cartii si audio-book-ului Mirelei Retegan “Zboara, zboara, Vrajimaturica” – cine-i parinte de copil sa mearga macar o data la intalnirile cu Gashka Zurli 🙂 Adultul de mine s-a topit un pic la spectacol si – oricate explicatii as da – nu pot sa descriu ce se intampla acolo.

– concert Taxi in Beraria H – sunetul e in continuare altfel decat in multe locuri de concert din Bucuresti; efortul sunetistului propriu s-a simtit asa ca am inteles ce s-a cantat si m-am bucurat de seara, adica am cantat si mi-am amintit cum imi cantau ei in casti acum vreo 15 ani 🙂

– concert Toto la Sala Palatului – s-a scris mult pe tema; cel mai mult m-a amuzat confuzia Toto = Toto Cutugno (?!). Numarul mic de spectatori m-a surprins, stiam valurile de simpatie din alte parti. In ceea ce ma priveste … nu sunt fan Toto, am mers pentru o lectie de muzica pe care am primit-o din plin si care m-a bucurat mult.

– concert Godsmack – Arenele Romane – a fost uau! Un strop de Terana inainte si apoi un show perfect pentru un public care ii cam astepta pe la noi 🙂

Hai ca usor usor s-au legat propozitiile, frazele etc. Greu sa reiei obiceiurile bune ale scrisului… 🙂

Ma uitam mai devreme la subiectele de la BAC – limba romana. Mi se pare doar mie ca-s usurele pentru niste absolventi de liceu? Sau ajustam nivelul pana cand nu va mai conta daca e examen de capacitate sau de bacalaureat? 🙂

E luni. Cine incepe cu scrisul de luni isi va ocupa mai sanatos creierii toata saptamana. Am zis! 🙂

Drumurile care ma salveaza…

…da, ma salveaza si de mine uneori 🙂 (spus fara ton dramatic, cu un pic de ironie pe care – numai eu – mi-o permit la adresa mea)

una dintre bucuriile mele mari este sa plec pe campii. vorba vine. plec pe asfalt, rotile mananca fiecare kilometru si … incepe lumea. cele mai multe idei de scris imi vin in masina. bancheta din spate e cea mai inspirata. in fata devin copilot si sunt prea atenta. cateva cantece asa au aparut. cele mai multe poeme acolo stau, pe drumul dintre destinatii. chiar si cele mai multe momente personale fericite tot de calatorii au tinut. si acum zambesc 🙂

toamna incepe asa cum speram, cu septembrie auriu si drumuri muzicale. i-am spus calatorie fericita pentru ca, “organizatoric” vorbind, este vorba de partea a doua a turneului de promovare. “Fericirea de Luni” a mers in Moldova, la mare si in nord. acum plecam cu albumul cel nou in 5 orase de care mi-era dor.

sa le iau pe rand:

24 septembrie – Sibiu 🙂 – despre “orasul meu de catifea” am mai vorbit 🙂 si da, cantam din nou la Atrium, loc de frumoase amintiri…

25 septembrie – Cluj-Napoca  – ajung atat de rar la Cluj, fir’ar! poate de asta bucuria e si mai mare ca da, in sfarsit…La Cizmarie

26 septembrie – Baia-Mare – pentru a doua oara am fost invitati la Sarbatoarea Castanelor! ce peripetii faine au fost anult trecut…ioi! le-am povestit pe blog la vremea aceea. acum imi vine in minte si concertul de dupa concert…

27 septembrie – Zalau – in Zalau am cantat de 3 ori pana acum dar…ultima data in 2011… 🙂 acum ajung insa cu Raul, care e nascut in Zalau (si ma gandesc ce frumos va fi cand, aliniind planetele, vom merge impreuna in Roman). concertul e sub umbrela Muza Fest, pe Terasa Boema

28 septembrie – Brasov – ei bine, cu Brasov-ul e poveste interesanta! au trecut…tadaaaa…5 ani de cand nu am mai…si culmea, s-ar crede ca e aproape de casa :)) vom canta in Times Pub!

cireasa de pe glazura amara care sta pe prajitura numita turneu de septembrie se numeste…Bucuresti. ne intoarcem la Teatrelli cu bucurie si drag. pe 29. partea frumoasa e ca am integrat acest “acasa” in turneu si-l vom trata ca atare. ca inca o destinatie. voi ajunge in Bucuresti in ziua concertului, singura diferenta va fi ca nu voi merge la hotel pentru pregatirile de dupa proba. pentru acest concert s-au pus in vanzare deja biletele pe eventim sau la casa de bilete a salii, din Piata Lahovari. concertul din Bucuresti inseamna si o joaca faina, intrucat pe scena va fi, in afara de duo-ul de baza, Adi Flautistu – contrabas si Adi Tetrade – tobe. Pe Adi-de-la-tobe l-au cunoscut cei care au venit la Tg Mures, Sighetu Marmatiei si Vama Veche 🙂

sunt cam 1200 de kilometri si 5 concerte in tara. cu toamna. cu munti. cu paduri. cu asfalt. cu muzica. cu oameni faini alaturi (cant cu Raul Kusak si Ovidiu Condrea). cu oameni frumosi in fata mea. cu emotiile mele, de fiecare data uriase.

va astept sa veniti la concerte pe toti cei care sunteti in locurile unde ajungem si care aveti de trait si de iubit pana la capat. facem si terapie. bonus 🙂 adica eu imi fac cu voi…

foto-turneu-Alina-Manole

concerte de august 2014

cover-blog-august

Nici n-am ajuns bine, nici nu m-am reimpacat cu Dodo si…plec.  Concertele din urmatoarea perioada sunt, dupa cum urmeaza:

– 16 august, ora 19:30, Targu Mures, J’ai Bistrot – revin cu bucurie intr-un loc care ne-a gazduit de fiecare data frumos. pagina evenimentului pe facebook este AICI. cu multumiri daca dati de stire 🙂

– 17 august, Sighetu Marmatiei, Gala Floare de Colt – recital – este pentru prima data cand suntem invitati la acest festival si tare ma bucur. anul trecut am auzit numai lucruri frumoase despre desfasurarea evenimentului! in plus, dincolo de bucuria de a revedea – ca spectator – artisti care-mi plac, vom merge intr-un Nord in care ajung rar si ca turist, daramite cu muzica…asa ca e dubla bucuria 🙂

formula de concert pentru aceste doua calatorii aduce o surpriza. tac pana miercuri, de miercuri incolo pot sa vorbesc :)) in fiecare dintre locurile de concert va fi discul cel nou, “Fericirea de Luni”. cine nu a apucat inca sa-l cumpere sau nu este prin orasele in care avem concert are la dispozitie mai multe variante: on-line in format mp3 prin Bestmusic, format fizic prin Niche Records si Emag

– 29 august, Vama Veche, Papa la Soni – da, stiu, “tocmai” am concertat acolo dar era dimineata, era spectacolul “Joia Pacatosilor” si s-a intamplat totul la cafea cu urme de somn 🙂 ne reintoarcem in Vama pentru un concert “standard”, de noapte, asa cum le sta bine fericitilor, pacatosilor… 🙂

nu stiu ce se va mai intampla intre 17 si 29 august in materie de concerte pentru ca apar multe pe parcurs. stiu insa ca septembrie inseamna alte festivaluri, evenimente si calatorii. plus Bucuresti, acasa 🙂

va doresc racoare…! si unicorni 🙂

Luni cu dor

alina-manole-ceai

ce dor mi-era…!

astazi am facut prima repetitie dintr-o serie care pregateste concertele din perioada urmatoare. nu mi-era dor…mi-era incredibil de dor! de muzica, de cantat, de oamenii astia minunati pe care ii am alaturi de mine, de mine insami scotand dinauntru si altceva decat cuvinte. nu ca poezia nu-mi ajunge, dar amestecata cu altele, de asfalt, parca nu intruneste pachetul complet.

am repetat pentru recital, pentru concerte, am facut jucarii si nu doar mie, sigur nu doar mie, si nu, nu ni s-a parut, ne-a fost dor de noi in universul nostru. pentru mine e ceva mai grava pauza dintre concerte intrucat acesta este singurul univers muzical in care ma desfasor. pentru ei exista si alte proiecte, diverse. avem meserii diferite 🙂 reunirea noastra este de fiecare data speciala si curge. si gata, ca ma emotionez suplimentar.

iata cum ziua de Luni e fericita. as putea sa ma gandesc la incidentul de dimineata, cu “aproape un accident de masina” care mi-a urcat pulsul la 200. dar de ce sa-mi intunec ziua? de ce sa iau in calcul nervii de mai devreme, nemeritati, sau greselile pe care le vad in documente pe care le primesc, sau caldura asta care ma stoarce de putere….? 🙂

e Luni fericita, va spun! in plus, azi revad un alt om pe care nu l-am mai vazut de atat de multe luni incat ma sperii. si tot azi, undeva in noapte, voi incepe deja sa aleg rochiile pentru Vama: rochia de lansare de vineri, rochia de recital de sambata, rochia de concert de duminica dimineata. cochetarii, stiu, stiu 🙂 cu pantofii e mult mai simplu. si la teatru cant desculta…de ce m-as incalta la mare?! 🙂

mai sus e una dintre multele ipostaze in care m-a prins Vlad Eftenie in sesiunea dedicata copertii de album 🙂 imagine neoficiala deci :))

cu alte cuvinte, nu deschideti usa lucrurilor care nu-s frumoase. luni. maine…trebuie sa le luati in considerare. un pic 🙂

Recapitulare – concerte pe 1,2,3 si 6 august

cover-blog

E bine sa fie toate in acelasi loc, ca sa nu incurc (nici eu) lucrurile. Asa ca, repede-repede scriu unde ma gasiti – cu muzica cu tot – in urmatoarea perioada:

Vineri, 1 august, ora 17:00 – lansarea albumului “Fericirea de Luni” – Vama Veche – la scena Festivalului Folk You! Florian Pittis – da, chiar langa scena mare se va intampla lansarea. Stiu ca ar trebui sa si vorbesc, dar promit sa nu va tin mult, pentru ca mai curand vorbim in particular in timp ce va dau autografe. Daca doriti. Bucatele de fericire sigur voi avea cu mine sub forma de albume. Cine are pix in plus sa aduca, pentru ca de obicei le pierd… 🙂 Producatorul de mine vine cu surpriza, o sa vedeti! 🙂

Sambata, 2 august – recital in cadrul aceluiasi festival din Vama Veche. Fiind vorba de un festival, sa nu se astepte nimeni sa cantam 1 ora! Nicaieri nu se intampla asta in festivaluri cu line-up mare! 🙂 Avem un timp pe care il vom utiliza cat putem mai bine, adica vorbind mai deloc si cantand. In lista de piese de festival vor intra obligatoriu “Fericirea de Luni”, “Fix in seara asta”, “De 30 de ani” si “Unicorn”. Pentru cine nu stie “Unicorn”….daca cumva isi cumpara albumul vineri poate are timp sa-l asculte. Eu zic ca e simpatic 🙂

Duminica, 3 august, ora 11:00 dimineata!!! – spectacol “Joia Pacatosilor – Alina Manole&Raul Kusak” – Vama Veche, Papa la Soni. Nu stiu altii cum sunt, eu ma bucur foarte tare ca acest spectacol, fara pauza si cu povesti vorbite, va avea loc in Vama, acolo unde sigur ii astept si pe cei in orasele carora deocamdata e greu sa ajungem cu acest proiect. Pentru cine nu stie despre ce este vorba…lucrurile se intampla asa: avem o poveste vorbita, insotita de muzica. Eu las chitara acasa (in fine, la hotel) iar Raul este cel de-al doilea personaj al povestii. In timp ce va beti cafeaua eu povestesc si cant. E un spectacol greut, pentru care daca primim un strop de liniste, numai buna la cafea, va foarte multumesc anticipat! 🙂

Miercuri, 6 august, ora 20:00, spectacol “Fericirea de Luni” (sau inca o lansare mai mica) in Bucuresti, Sala Teatrelli. Concertul ne va reuni pe scena pe toti cei care am fost la lansarea din iunie (asa cum de altfel se intampla si in Vama Veche, la recital). Ii enumar cu drag mare pe muzicienii minunati de langa mine: Raul Kusak, Dan Nicolau, Adrian Flautistu si Claudiu Purcarin. Biletele s-au pus in vanzare de cateva zile, numarul de locuri nu este foarte mare, sala este superba (!), se fumeaza separat de sala de concert, se poate bea un pahar de orice si sta comod in fotolii cu spatar inalt (chestia cu fotoliile o spun de fiecare data….stiu…dar ce sa fac daca-mi plac?!)

p.s. Mi-a scris acum Mirela Retegan ca vine la Folk You sa asculte si piesa “Langa mine”…iata inca o idee de piesa de playlist. Stiu ca o stiu doar cei care au descarcat albumul sau au fost la concerte pe unde am ajuns (Bucuresti sau nu). Sa-i facem premiera la mare asadar 🙂

Intre timp a inceput sa ploua si ma bucur pana la nori si inapoi 🙂