Calendarul Lunii în perioada 21 august – 17 septembrie 2021

🟨 Activitățile Lunii Pătrate în următoarea perioadă sau cum ar fi trebuie să arate lucrurile și în ultimele 20 de luni dar nu s-a putut. 🙂
🎶21 august – Concert Luna Pătrată Trio, Grădina Urbană, București
📖 22 august – 4 septembrie – precomenzi carte nouă, iubirevirgulă2 (cu autograf, da!)
🎶 27-28 august – Rise Fest – Un festival la Răsărit, Corbu, Complex Răsărit
Detalii – https://bit.ly/3BvUMTC
Abonamente pentru 2 zile de festival – https://m.iabilet.ro/bilete-rise-fest-65777/
🏆31 august – Mastering the Music Business Conference (workshopul meu e de la ora 14:00,sala Beatles, Hotel Caro) – https://cutt.ly/RQ28hEV
🎶 11 septembrie & 17 septembrie – concerte Luna Pătrată (detalii în câteva zile)
📢 Între timp două bucurii de proiecte deștepte pentru copii care se vor desfășura în București:

  • Micul Prinț în Constelația Artelor
    21/22 și 28/29 august – https://bit.ly/3k6ULxK
    4/5 și 11/12 septembrie – https://bit.ly/2WauHsY
  • Atelierele Fanteziei (21 august – 12 septembrie 2021)
    pentru care ramura de PR&Comunicare a Lunii Pătrate va pune umărul, căci sunt prea faine să nu!

Întotdeauna mi-au plăcut perioadele pline cu proiecte și muzică, ce bine că au revenit!

Zile frumoase, dragi și drage!

“am crezut ca faci tu”

expresia asta ma enerva si cand lucram pentru altii, mai ales cand eram la inceputuri. cum aseara am auzit-o pentru a doua oara intr-un interval de timp destul de scurt, azi imi trebuie ceva soft (muzical) pe fundalul scrierii ca sa nu-mi stric ziua, inceputa minunat inca de ieri seara 🙂

asa ca voi scrie ca si cand vorbesc de principii. “principiul” e oricum in gura tuturor, mai ales a cluburilor care organizeaza concerte. la discutii. practica se regaseste rar, mai ales cand vine vorba de bucuresti (si am zis ca nu personalizez…).

perspectiva din care scriu nu e a artistului ci a reprezentantului de trupe. lasam banii, bugetele si negocierile pentru altadata si altii. comunicarea insa, a devenit, ca si notiunea de “principiu”, ceva de discutat dar nu de pus in practica, mai ales cand hai sa zicem eu, firma, se agita si pune la dispozitie afisul, facut frumos, cu sigla locului unde trebuie si pe cat de mare o vrea clubul. mai mult, comunica si mai frumos, scrie comunicatul, il trimite la parteneri, prieteni, face pagina de event, trimite artistul la radio sa anunte si data si locul. si vine clubul care nu misca nimic. pe “principiul” (iata, singurul pe care-l simti) am crezut ca faci tu . pai stai, eu am facut, dar tu? ca parca alta era intelegerea totusi…la discutiile acelea de cafea. adica macar asa…un share pe facebook, ca dureaza 10 secunde si e serviciu gratuit. nu pe pagina personala, pe cea oficiala, de club. de trimis comunicatul la proprii parteneri pe care ii vrei trecuti pe afis …nici nu mai zic! sau un tipar de afis…! mai mult, ai si cativa invitati care nu platesc bilet, desi, vorba lui make, un artist tanar trebuie incurajat si biletul nu e atat de mare. asta nu e problema clubului, stiu, stiu! 🙂

e a doua oara cand aud expresia asta in ultima vreme, in doua locuri diferite din bucuresti. “eu” (generic) pun la dispozitie trupa, vizualul, sunt distribuitor de informatie pentru ca e interesul reprezentatilor mei. daca “tu” (club, reprezentant de club) nu faci nimic din cele discutate in conditiile in care “ea”, trupa, sau “el”, artistul, iti aduc lume in locul pe care platesti chirie…e neprofesionist si avem o problema.

in calitate de artist nu ma astept la nimic din partea cluburilor, demult! am avut surprize minunate in timp, tocmai pentru ca am avut asteptari mici. in calitatea “cealalta” cred ca voi revizui lista.

doar prostia este pentru totdeauna

iubirea nu e pentru totdeauna. cand intra isi face loc intinzandu-se, dand din coate intre peretii elastici care adapostesc emotiile. castiga de obicei un teritoriu mai mare decat ar avea nevoie. uneori i se toarna in cap complicatii. astea din urma se muleaza pe orice spatiu pe care-l prind liber, sufocand, expulzand in cele din urma locatarul pretios. unii se mira: cum nu mai e? unde a plecat? … neglijand ca fiecare dintre lucrurile care nu aveau ce cauta acolo au fost lasate sa intre de ei insisi. uneori le-au si inghesuit, ca intr-o debara unde arunci repede multe prostioare inainte sa vina musafirii.

iubirea nu e pentru oricine. cea mare, zic. pentru unii e o chestie calduta, confortabila, fara derapaje, obisnuita si ne-clara (iubirile mari sunt intotdeauna limpezi). un individ scos din reperele lui de iubire – ca cea descrisa mai sus – va pluti o vreme, ba chiar va prinde aripi, se va metamorfoza intr-o creatura superba si apoi…un alt poc cu fasait pseudo-dramatic si va reveni in limitele sale de putinta. va reveni sau va reincepe sa caute tot sleitul confort emotional pe care un oarecare i-l poate asigura cu minim de atentie. il va chinui o vreme diferenta, apoi se va incolona, constiincios, in asfalt.

iubirea nu e indecizie, nu e amanare, nu e fuga

iubirea nu vine la pachet pentru doi. ofertele 2 intr-o iubire nu exista. pentru fiecare exista o forma aparte (dupa forma spatiului pe care i-l oferi, spatiu de care scriam mai sus). ca sa ne imaginam un pic, daca iubirea ta e un soim iar iubirea cealalta e un soarece, mai bine zboara ca sigur isi gaseste vreo gaura sa se ascunda (asta ar putea suna pervers chiar:) )

iubirea nu e comunicare. nu sariti! iubirea nu e comunicare din momentul in care iti pui problema ca nu mai comunici si incepi sa iei masuri. 🙂

iubirea nu e pentru totdeauna. amintirea ei ne tine de multe ori impreuna, doi cate doi.

cronica de biscuiti

doua din reclamele care bantuie televiziunile m-au determinat sa cumpar si sa testez azi niste biscuiti. oreo si bel vita start. primul produs are un spot comun, cu copilul care-si invata tatal sa manance biscuitul  preferat al laptelui. al doilea produs “urla” un “buna dimineata” unui tip de-abia trezit din somn…iar mie daca mi-ar face o gashka de nebuni asta m-as enerva cumplit.

in varianta cumparata de mine, oreo se prezinta intr-o cutie cu 4 pachete de dimensiunea unor eugenii (good point here). si iata-ma cum incerc sa fac precum in spot, ca sa testam comunicarea de produs si veridicitatea informatiei. se ia biscuiteleee, se rasuceste…si se sfarama biscuitele intre degete. din acest moment, linsul cremei e o chestiune de cat de curat esti pe degete.  mai incercam o data, o forta ponderata si miscam inceeeeeet rotativ. de data asta reusesc. spre deosebire de spot, crema se rupe in jumatate, fiecare pe cate o fatza de biscuite. asta-i bine, imi spun, echilibrul imi face bine (fixatii corespunzatoare “si” varstei).

ajung la partea cu bagatul in lapte. well…inca nu am inteles bine daca trebuie sa lipesc cele doua parti sau nu. fac si intr-un fel si in altul. aluatul…rectific…biscuitele dispare in lapte fie ca il tin 3 secunde (le numar) fie ca il tin 5. dispare in sensul ca e mancat de lapte si se transforma in terci pe undeva prin albul din pahar. dupa faza asta m-am convins ca oreo e chiar biscuitele pe care laptele il prefera.

mai tehnica fiind, eu nu

despre bel vita start, mancat dupa-amiaza, numai de bine. dulce rau. tot pack de 4 bucati. oval (imi plac biscuitii ovali). estetic stand si judecand, nu corespunde cam deloc produsul cu fotografia. nu ma surprinde, cunosc procesul de infrumusetare. dar parca ma agreseaza vizual prin lipsa de personalitate. pai daca tot urla lumea, macar sa vad o fibra acolo care sa iasa in evidenta, un insemn de puternicie. dupa aceasta constatare am inchis ochii. prea dulce, dar ma repet. si pt ca sunt, conform prezentarii, destinati consumului matinal, cred ca nu vreau s aii am in fata ochilor la prima ora.

mai sensibila fiind la detalii, eu nu nici pe ei

gata 🙂

p.s. mi-am amintit azi de toate focus group-urile in care testam produse sau idei de prezentare. uite cum m-am transformat in subiect si moderator deopotriva :))