o intreaga iarna dincolo de geam. am suficiente ganduri cat sa umplu niste foi si in noaptea asta. printre poeme au aparut desene, pe alocuri cate un fragment de gand din planurile anului asta. cu alte cuvinte sunt intr-o dezordine superba.
a inceput sa ninga atunci cand am spus “da” unui lucru pe care l-am tot refuzat in ultimii ani. o coincidenta alba. un cadou de liniste. cu un fir rosu de muzica. apoi am mai spus “da” inca o data unei emotii dinauntru si s-a anuntat din nou cod portocaliu. in ritmul asta ar trebui sa mai spun si “nu stiu” sau “poate” … macar in martie, ca parca n-as vrea sa ninga si de ziua mea 🙂
e Miercuri, atat de devreme incat ma asteapta cateva ore bune de insomnie pana sa “ma fug” in somn. circula vise in perioada asta, vise cu semnificatie, am primit telefon cu “te-am visat” si nu oricum, la randul meu visez dar inca nu spun “da, haide, spune-l mai departe”…ca poate vine codul rosu…si nu-i bine…
inca mi-e drag un vis din toamna, cu mainile lui frumoase pline cu capsuni, lasate apoi sa cada la pieptul meu. rosul de fruct se suprapune peste tot albul de acum, in alt tablou, mai clar inauntru’mi.
daca nu e nimic intamplator, atunci anul asta incepe asa cum trebuie, in bine de intamplator. si nu ma mai opun, nu-l mai judec si intorc pe toate partile, il las sa curga. intre timp fac ce e bine inimii mele. de exemplu, sambata, o sa cant. si mi-e un dor de cantat…
cred ca si-a facut cuib o pasare in mine, bataile ei de aripi imi coloreaza sangele, gandurile, energiile…de ce sa mai opun? ma predau frumos si astept ca lucrurile sa se intample.