marti de la 2:00 la 14:00

marti ora 2 dimineata. lucram pentru ca am pierdut 2 zile de munci de Bucuresti datorita plecarii la Sibiu. urasc sa muncesc pentru oameni dezorganizati, haotici, care mai si intorc ce spui ca sa se scoata. de asta prefer eu lucrurile in scris.

dar uneori nu am de ales. si ma enervez. si imi creste pulsul. si am incercat asta-noapte sa fac o pauza ca sa fumez si sa scriu pe blog si sa mi se para ca nu urlu in soapta ca sa nu trezesc casa, blocul, cartierul. n-am reusit.

toti ne dorim sa lucram cu oameni destepti. dar, la naiba, cine sa tina cont de dorinte?

m-a obosit momentul de lucru mai mult decat credeam la finalul unei zile in care drumul de intoarcere a fost lung mai ales de la intrarea in Bucuresti pana acasa. cam inca o jumatate din calatoria Sibiu-Bucuresti.

fiind marti insa…incerc sa ma intorc cu gandul la seara de festival, acolo a fost altceva…a fost mai mult decat bine, a fost cald, a fost frumos, am primit mai mult decat poate merit si multumesc si celor care s-au ocupat sa fiu acolo, si lui Meghi si Claudiu, si celor care au fost in sala de teatru pentru liniste, zambete si empatie. am fost un pitic zambitor si emotionat…sau o Alba-ca-Zapada cu “oh, Doamne, da” pitici… 🙂

acum imi aduc aminte de un moment, dupa ce am parcat in curtea teatrului, unul din momentele de liniste, liniste de duminica, cu drag si dor si soare si acea blandete care ma cuprinde uneori dinauntru inspre afara, de nespus, de nescris.

si a mai fost unul, noaptea, dupa ce am poposit intr-un loc cu jazz in care ne-am lenevit bucuria de dupa recital, cand drumul spre hotel a insemnat mers prin ploaie torentiala…ploaie din burtica de carabus, din ochi de spiridus, din inima…

ca sa fie si ceva vesti proaste, tot de la luni pornire (ce visam eu la fericirea de luni inainte sa plec la Sibiu? ), concertul de la Sinaia s-a…amanat. cica pentru ianuarie. asta ca tot veni vorba de haos…

ramane 16 decembrie si concertul de final de an din Bucuresti, pregatesc ceva, sper sa-mi iasa, inca nu spun nimic … dar voi anunta in curand

marti, aproape 2 dupa-amiaza.

m-ar salva cativa fulgi.

pila de la vodafone

de 2 saptamani incerc sa rezolv transferul dintr-o retea telefonica in alta. de la cosmote la vodafone  ca sa fiu mai exacta. si daca cei de la cosmote ma pun la plata pentru intreruperea contractului cu 1 luna mai devreme decat finalul lui legal (ok, bifam si asta, cateva milioane in plus, la naiba! 🙂 ), cei de la vodafone manifesta o atitudine cel putin surprinzatoare. ori nu vor 3 abonamente noi si deloc mici, ori pur si simplu au o defectiune in sistem 🙂

povestea a inceput cu telefonul dat la relatii cu clientii. am primit pe mail apoi o lista de abonamente disponibile din care sa-mi aleg ce vreau, pe masura nevoilor mele. ok, am ales, am raspuns e-mailului cu lista frumoasa si cu intrebari firesti legate de telefoane si de suplimentele de internet mobil. au trecut cateva zile…niciun raspuns. am sunat din nou. mi s-a cerut sa forwardez raspunsul meu, apoi s-a cerut numarul de telefon si, la schimb, am auzit “veti fi contactata”. cum asta nu s-a intamplat vreme de alte cateva zile am sunat din nou. aceleasi proceduri si un mini-succes: am fost sunata in cursul aceleiasi zile de un teribil vanzator de servicii care mi-a dictat telefonic ofertele existente. ba chiar am primit si e-mail cu formularele, “cu cat intarziem mai mult cu atat nu ne decidem” – formula spusa de domnul respectiv care deja ma luase la telefon cu “tu ce telefon vrei?”, spre surpriza si socul meu major (m-am consolat cu gandul ca vocea imi suna tanara, corectura mea cu “dvs”  nu l-a impresionat oricum).

cum nu decid singura si e vorba de firma, m-am sfatuit cu asociatul referitor la oferta primita. cum initial (primul e-mail de care spuneam mai sus) decizia pentru unul dintre abonamente era alta decat cea ofertata, situatia a fost analizata in termeni de cost si evident am decis sa pastram optiunea 1. da-i si scrie e-mail, again. niciun raspuns. la telefonul de contact…casuta vocala. am lasat mesaj.

acum nu stiu ce sa fac. sa mai sun o data, sa ma dau virgina in ale comenzilor, sa reiau traseul? ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat? sa sun si sa povestesc (din nou) la telefon unui operator saga asta si apoi sa fiu transferata catre un al 3-lea agent de vanzari? sa ma duc direct la o reprezentanta unde face-to-face sa am discutii peste discutii? sau, traditional romanesc, sa…caut o PILA?! 😀

ultima varianta mi se pare trista, penibila, revoltatoare, dar devine pe deplin pertinenta in contextul asta romanesc, in care incerc sa optimizez un traseu de transfer de la un operator caruia i-am fost fidela 5 ani la un operator caruia nu ii pasa oricum intru sau nu in sistemul sau (3 abonamente dintr-un foc, nice!) dar de care am nevoie. hm…

sau sa ma duc la orange?!