Dulceturi si ceai

ceai-si-dulceata

Ceai de iasomie, o gura mica de dulceata proaspata. De visine. Cea de capsuni e deja in borcanase. Visinele de visinata sunt in borcan. Sunt lipicioasa si am degetele dulci, de parca m-as fi gatit cu zahar. Muzica lui Sting. Si cateva bonus-uri.

Maine am concert in parcul Cismigiu. Scena unde se poate sta pe iarba (asta daca n-ar mai ploua). Intrarea din Walter Maracineanu (din apropierea Salii Palatului). De la 17:45 (asa zice programul). De dimineata ma gandesc cu ce ma voi imbraca maine. A! Legat de preocuparile mele cu tinuta de scena, cea mai simpatica faza din turneu legata de vesnica mea intrebare, adresata la un moment dat la sedinta de grup, a fost urmatoarea “– ah…eu cu ce ma imbrac? – sumar“. Cu rasul de rigoare si cu relaxarea instanta. De atunci imi suna asta in cap si rad cu pofta si-mi dau seama ca am nevoie de o instanta superioara care sa decida administrativele astea 🙂

Pot sa scriu discret asa ca-mi place ca ploua sau ca, in fine, e vreme gri? Ca drumurile mi se par mai frumoase? Acum…deh…merg cu metroul, poate de asta nu e diferenta de timp intre destinatii de soare si ploaie. Nu e romantism, e doar racoare de care ma bucur si care-mi face sangele sa circule asa cum trebuie. Sau nu…e si romantism…un pic…mai mult… 🙂 Vad eu maine pe scena, desi deja mi-a incoltit in minte o idee ca sa-mi fie cald…

(dulceata de visine, asa dietetica cum e, e buna buna…)

N-am scris despre turneu decat in metafore. Acum voi mai strecura cateva lucruri “civile” despre fiecare dintre locurile pe unde-am fost.

La Piatra-Neamt am primit un buchet de maci de la Cristi si Iarina, tinut la frigider special, “ca sa tina”. Si un buchet de trandafiri care a rezistat cu succes pe scena. Si am mancat intr-o bodega, pe la 1 dimineata, geniala, cu cel mai bun hrean din viata mea.

La Suceava am dormit intr-o pensiune cu ciresi plini de rod, am vrut sa omor un chelner care a venit dupa 1 ora sa ne anunte ca nu a dat comanda la bucatarie si daca nu ma insel numarul barbatilor prezenti la concert l-a depasit pe cel al femeilor (!)

La Iasi cineva s-a ratacit (nu spui cine), am descoperit un loc cu palarii agatate pe tavan unde poti papa bun si la 2 dimineata, am vazut cele mai frumoase grupuri de fete si femei (numai banchete si nunti in noaptea de sambata) si am dormit intr-o camera…

…intr-o camera identica cu cea de la Botosani 🙂 Mobilier, amplasare, tot. A fost un pic ciudat. Si pana am ajuns acolo a fost un pic ciudat, am luat-o pe un drum alternativ, cu gropi si damburi, dar in sine foarte frumos. Am sarbatorit finalul de mini-turneu cu un “platouas” facut de gazde…slaninuta, carnati de casa, branza, ceapa, rosii….ce festin!!

Mi-e foame, de asta cred ca apar cam mult civilele culinare. 🙂 Trebuie sa intru insa la regim pentru ca cele 5 zile de drum au insemnat un rasfat incredibil si o urmare deloc discreta pe cantar…Noroc ca m-am plimbat marti pana cand am facut febra musculara si s-a injumatatit povara de turneu 🙂

Mai am un pic de ceai, mai aprind o tigara.

Asta-noapte am scris, pagini intregi de caiet, cu foamea cealalta, de stat cu cuvintele in brate. Apoi am luat chitara neagra pe canapea, am redescoperit minunea care se numeste sunet, nu cel stiut, cel inca necunoscut. Mi-au trecut orele cu folos de inima.

Si parca vad ca asa va trece si noaptea asta, pentru ca doar inceputul e greu. “Ce daca” maine e concert? Vin cu degetele murdare de visine si de cerneala 🙂 Ma primiti si asa?

Pentru ca Sting a terminat…

Lucruri civile

m-am trezit cu gandul ca e inca mijlocul saptamanii trecute si iata-ma la cafeaua de luni dimineata 😉

nu am mai povestit pe unde m-au dus drumurile pentru ca fiecare calatorie a insemnat kilometri de experiente frumoase. in plus, nici bucurestiul nu e “rau” la categoria oferte culturale…

dupa vacanta de la vama veche, la limita cu intoarcerea acasa pentru Paste, plecarea la sibiu si cugir a avut rol de respiro mai cuminte de primavara. sibiul a fost superb pentru ca mi-era dor, incep sa ma lege din ce in ce mai multe lucruri de orasul aceasta, mai ales la categoria amintiri si oameni. pentru noi, ca grup, sibiul a insemnat povesti, dialoguri, idei multe legate de muzica si inca vreo cateva fire care ne vor lega frumos de aici mai departe.

cugir a fost…paradis verde-verde. festivalul s-a desfasurat intr-o zona de padure, la km buni de oras. “izolati”, fara semnal la telefon, avand in jur mirosuri proaspete de pamant, cu apa curgatoare la picioare…aveam toti chipuri transfigurate. si am mai si cantat si parca muzica a avut alta energie pe scena dintre paduri 🙂 in plus, legat strict de persoana mea…am mancat langosi cu branza (ultima data se intampla asta acum…dar cine mai tine minte?!), am jucat ping-pong (ohooo…cat timp a trecut!) si am mancat vata de zahar (si in acest caz dupa vreo cativa ani de pauza). rasfat maaaxim, stiiiiu!!!! 🙂

intoarcerea la bucuresti a fost intarziata….si trasa si intinsa…nu prea mai voiam sa plecam de acolo. prea frumos, prea altfel, prea liniste.

bucurestiul “de dupa” a insemnat si un pic de readaptare la drumuri si cateva momente care au mai adus verde pe ici pe colo: conferinta de presa a “mozaic”-ului, un concert “lizard in paris” ce putea sa fie foarte bun daca sunetul era pe masura muzicienilor, concertele BiMS si Tiptil din parcul Tineretului, o iesire-doua de cafea in locuri unde nu am mai fost demult, un gratar bun-bun cu prieteni si 5 minute de mers pe bicicleta cat sa-mi amintesc ca inca mai pot, stiu, vreau 🙂

aglomeratie asadar de oameni, de evenimente, de lucruri simpatice. pentru ca merit 🙂

astazi si maine sunt zilele nicu alifantis, asa cred ca ar trebui numite intrucat ce se va intampla la Opera va fi “uau”. miercuri voi canta la Cervates, am mai scris despre asta.

in plus, maine e ziua celuilalt prenume al meu (primul din buletin daca e sa ma iau dupa documente), prenume pe care l-a purtat si bunica mea, femeie cum n-am mai vazut 🙂

sa aveti o saptamana frumoasa! 🙂

p.s. recunosc, parca-parca ma mananca talpile…deja…mai stii ce aduce saptamana viitoare?! 😛

cum infloresc pe Luna toate

m-a mancat limba aseara la concert sa spun ca nu am poze civile 🙂 ce-a fost dupa concert…nici nu mai zic… 😀 (dar poate nu mi le trimiteti, voi, cei care m-ati “orbit”, da?!)

va multumesc tuturor celor care ati venit la concert…sincer, nu ma asteptam sa fim din nou atat de … 😀 frumosi si multi.

pentru linistea de la “plec putin”  va multumesc inca o data…

pentru tot ce-mi daruiti la fiecare piesa pe care v-o cantam…n-am cuvinte…

stiu, iarasi o sa fie cineva care sa vina si sa spuna ca sunt sentimentala… 🙂

dar va iubesc tare

Cvartet Luna Amantelor / Luna Patrata
Carabusul "la rece" - Alina Manole
Luna Amantelor / Luna Patrata

poze civile

pozele civile sunt acele poze in care nu te afli in situatii oficiale, de munca.  sunt acele poze in care nu esti la vreo conferinta, la vreun meeting, in fata studentilor, in fata microfonului, pe scena etc

fix poze din acelea nu am.

laptoapa mea are un hard mare. si multe poze. si toate de la concertele din ultimii 2 ani. nu am nicio fotografie in care sa-mi vad mainile ocupate cu altceva decat cu chitara….

in schimb, pun pariu, prietenii mei au poze cu mine. 😀 insa le depoziteaza constiincios fara sa-si dea seama ca eu chiar am uitat cum arat in poze civile.

asa ca, prietenii mei care aveti fotografii cu subsemnata band un vin, cu tigara in mana si razand la vreo gluma de-a voastra simpatica….ce-ar fi sa va aduceti aminte de transfer.ro sau de messenger (are si functie de photo sharing, you know?!) sau de mail (ala de gmail e mai generos) ?!?!?! 😀 sau voi, prietenii mei cu care am fost mai pe la vreun gratar, munte, campeneasca….stiti ca ati facut fotografii, da? apar si eu in ele? da! si eu de ce nu le aaaaaam?????

sar de la una la alta acum: pe 4 martie vom petrece noaptea impreuna. sa nu ziceti ca nu v-am spus!

si pentru ca vine si sunt asa de fericita ca vine…