Posted on

Azi si Cerul

alina-manole

Nu mai am timp sa ma gandesc la Maine. Aproape nu mai am timp sa visez, cu ochii deschisi, pe la vreun colt de strada unde, invariabil, ma voi uita in sus, spre Cer. Cat de dor mi-e de Cer! De geamul de la care in fiecare dimineata nu mi se oprea privirea in nimic! Acum il caut printre blocuri sau case si nu ii inteleg pe cei care stau numai cu nasul in telefon la fiecare trecere de pietoni 🙂

Nu mai am timp sa ma gandesc la maine pentru ca Azi e si lupta si munca, pentru mine si cei din jurul meu. Ca sa dozez energia fac pasi mici si fermi. Unul dupa altul, ordonat. Azi. Acum. Pasul 345. Pasul 346. Nu pot sari numaratoare pentru ca asta insemna un consum prea mare.

Stiu ca la un moment dat voi face pasi mari. Apoi pasi in fuga. Apoi ma voi desprinde si voi pasi prin aer catre visele mele. Azi stau cu mainile in mortar pentru Binele de mai tarziu.

Imi ingadui momente de respiro insa. Ma uit la o fotografie cu mare limpede. Am programat cateva concerte care presupun si drum cu masina, deci Cer privit sute de kilometri. (sper ca Cerul sa ma lase sa il vad si sa nu blocheze drumurile). Muzica imi salveaza Maine-le de fapt.

Azi, ACUM, pun cantecul asta – This is Heaven to me –  si aprind o tigara.

Posted on

Luni, 9

cand am adormit cerul se pata cu galben. blocurile mici aveau inca umbre pe ferestre si pasarile incepusera galagia. ochii mi se inchideau de somn dar chicoteam in perna de bucuria de a auzi dialoguri muzicale primare, nepretuit de frumoase. plus o amintire, care ma va urmari intotdeauna: prima mea dimineata cu pasari, din vremea liceului, cand ma prinsesera zorii invatand pentru bac (ioi, cati ani au trecut de atunci….). atunci am simtit “cumva” miracolul pe care l-am regasit apoi in verile cu rasarit de asfalt.

nu e noutate ca nu-mi plac verile. caldura e singura si asta se suprapune peste singuratatile mele ( e un conflict pe undeva 🙂 ) . noroc ca diminetile cu pasari compenseaza mult. uneori mai mult decat diminetile cu oameni.

in ultimele zile am resimtit din plin finalul muncilor de jumatate de an. am fost prevenita: te va durea fiecare cm de carne,  chimiile toate vor fi date peste cap. fara avertismente au mai fost efecte secundare. in schimb…telefonul nu a mai sunat de 37 de ori pe zi (acesta a fost maximul inregistrat la un moment dat ), n-am mai intepenit in fata laptoapei sau nu am mai facut drumuri multiple cu taxiul in tot felul de colturi de Bucuresti. maximul de relaxare l-am atins cumva sambata. cu toate chimicalele inghitite si care m-au tinut cuminte, a existat meci de tenis, un film minunat (the grand boulevard hotel) si o cina de sarbatoare, cu calorii la pachet. da, m-am “premiat” 🙂

am crezut ca imi va fi greu sa spun “gata, a trecut”.  m-am inselat. pana si de asta am fost prevenita: dupa cateva zile vei incepe sa te gandesti la ce faci mai departe, vei imagina din nou o “jucarie”. … e adevarat, domnule Mitran….

ce nu mi-a placut deloc, dar deloc, mai mult in ultimele doua luni, au fost cateva chestiuni administrative: faptul ca a trebuit sa-mi fac cumparaturile, ca a trebuit sa gatesc, sa spal vase, sa fac ordine. mi-a displacut si singuratatea, desi numai timp de cuplu traditional n-as avut printre hartii, contracte, banci, repetitii, planificari. sigur insa as fi avut cui sa ma plang si…da…as fi fost o partenera groaznica 🙂

ce-mi place acum este ca, uite, e Luni, motanul doarme pe scaunul de langa mine, am o amortire pisicoasa in picioare si o sa ies din casa pentru ca vreau nu pentru ca trebuie 🙂

Posted on

noidoim cerul

noidoim cerul

ne sarutam deasupra pamantului
si norii coboara sa ascunda lumea
sa n-o mai vedem,
sa n-o mai stim,
la noi, acolo sus, e atat de clar si de argintiu
ne sarutam nesaturandu-ne
trece prin noi bigbang-ul
la 2 atmosfere distanta se opreste si rade
pe el l-am nascut adineauri
din sarutul nostru interminabil
noidoim cerul
si asta inseamna ceata jos
lumina inauntru
si dragoste pana cand
fara timp

Posted on

cartile bijuterii

una dintre cele mai mari bucurii personale vine din carti. cu pagini noi sau in editii din 1905. sunt usor alergica la mirosul de vechi si bacteriile aferente, am gasit solutia insa, pot citi si cu masca de chirurg volumele acele care mai au un pic si depasesc suta de ani …si nu glumesc. sunt indragostita de carti, pe vremea cand stateau in cutii mi se rupea sufletul sa le stiu ascunse. o parte au fost eliberate, in biblioteca mea sau a altora.

ieri am primit carti. doi prieteni s-au decis sa faca un pic ordine in biblioteca lor cu mii de volume, au triat colectiile duble, au donat colectii intregi bibliotecii unui liceu si…m-au chemat si pe mine “sa ma uit”. si m-am uitat si am ales dupa titluri sau amintiri sau alte considerente pe care nu le pot spune aici si care au legatura cu emotionalul. mi-am facut “turnuletul” care ieri a ajuns la mine acasa. parca mi-ar fi intrat in casa cel mai frumos dintre toti musafirii posibili (nu va suparati, prieteni care veniti la mine acasa… 🙂 )

ca oricarui musafir de pret, cartilor primite le voi face loc in minte, in inima si in spatiu…pentru partea aceasta din urma am solutii destule pana voi cumpara inca un corp de biblioteca. multumesc, Dana si Danut, pentru cadoul magic!

tin minte cand citeam pe o improvizatie de canapea de geam, facuta din cutii. in jurul meu carti, sub mine carti, eu in carti. “fericirea nu inseamna concediu in rai”, inseamna si universul minunat al lecturii.

ma bucur ca am un asemenea reper pentru bucurie si pentru “posesiunile materiale”. cartile vor conta intotdeauna mai mult decat “o plasma” , un telefon, pantofi sau genti de fitze sau orice bun de cumparat si de etalat in public. pana si casa mea, cea mai frumoasa, vine din ele.

e vineri, mai devreme cerul era gri, acum e bleu, m-am trezit la 7 si jumatate din senin, apoi am mai lenevit putin pana ce vecinii au inceput sa bormasineze, pana la ora asta am facut ceva treburi, iata, am scris si pe blog, am fumat decent de putin/mult, ba chiar am avut si o idee buna pentru concertul de pe 16 decembrie din Bucuresti (concertul de final de an, sper ca nu ati uitat!)

Posted on

dupa concert

…de fiecare data am asa, o stare de euforie…ma invart fara rost, vorbesc mult, ma agit, nu reusesc sa stau locului. prima jumatate de ora dupa ce cobor de pe scena e cea mai concentrata in agitatii. nu stiu cum sa reactionez la cei care vin spre mine, nu stiu ce sa le spun, sunt abulica total. stiu ca m-as refugia undeva, sa cuprind pe toata lumea cu privirea si sa multumesc, inca si inca, in gand, pentru faptul ca toate sufletele acelea au venit acolo, sa ma auda povestind despre mine, despre ei, despre cei care sunt istorie de viata, despre prezent.

cand ajung acasa lucrurile nu se schimba prea mult. ma foiesc, alerg in toate partile, la un moment dat ma opresc din alergat si fumez o tigara, apoi intru pe net, apoi ma ridic de pe scaun si ma duc la frigider. in ziua de concert nu mananc si evident ca noaptea mi se face foame rau 🙂 pap un sandvish, apoi inca o tigara, apoi deschid blogul si uite-ma descriind pasii de dupa. dodo e pe scaunul vecin, s-a agitat vazandu-ma “in priza”, acum sta cuminte…

in tot timpul asta am o bucurie uriasa si o recunostinta la fel de mare fata de drumul de viata care ma aduce in acelasi loc cu oameni frumosi. si ma uit asa, spre in Sus, zambind si ma fac miiiica miiiica.

invat o lectie a umilintei de fiecare data.

si da, asta se intampla de fiecare data. in orice loc din tara asta as fi.

plecaciune si drag!

Posted on

fragment de mare

marea vrea contrast, ma convinge de asta de 2 ore de cand stau in acelasi punct, si o vad trecand de la gri la bleu si bleumarin pe masura ce deasupra cerul se face cumva alb, cumva mai inalt. pe terasa de pe malul marii se aude o muzica din cele care nu deranjeaza, dintr-o laterala urla un stadion din cand in cand, cafeaua e incredibil de buna, raportarile stagneaza pentru ca …n-am chef… 🙂

am primit inregistrarea ultimului concert (de la emilia, furnizorul meu de vizualuri pentru analiza) si “am dat un ochi” sa vad partile de joaca…la concertul din mai le mai facem o data, mi-e clar 🙂 da, va fi concert si in luna mai…vor fi concerte de fapt, si in Bucuresti si prin alte parti…le voi anunta la timpul potrivit 🙂 deocamdata concentrarea maxima e pentru concertul de joi cu raul, concert-experiment (dincolo de titlu, care e posibil doar o data pe an….) legat de titlu imi spunea cineva (nu-spui-cine, persoana importanta) ca daca as fi avut concert in alta parte decat in bucuresti cu numele de “joia pacatosilor” n-ar fi fost “bine” din punct de vedere strategic. precum am spus de muuulte ori, sufletele care vin la concertele mele sunt ale unor oameni excesiv de destepti, asa ca nu pot decat sa ma bucur ca “nisa” depaseste cu mult inteligenta publicului altor artisti 😀

intre timp e atat de soare incat abia vad ce scriu. fata de ploia de ieri, marunta, deasa, cu accese de bulbuci e ceva! chiar mi-am dat si geaca jos, mi-am desfacut esarfa de la gat…:D a aterizat si o buburuza pe mine, sunt colorata in mov si rosu, cred ca m-a confundat cu altcineva. se aude un solo de bas demential…hm…e bine, zau! 🙂

Posted on

e soare la vama veche

cu siguranta ca datorita soarelui si camerelor video instalate in vama veche mi s-a facut dor de mare. nu-s innebunita dupa mare in sensul traditional, de stat la plaja cu orele apoi intrat in apa. as spune chiar ca am o retinere cand vine vorba de prajit pe toate partile si inmuiat intr-o mare care nu-i deloc curata, dar vine gandul de vama asa cum am cunoscut-o demult, mai linistita, mai apatica in timpul saptamanii, cu soare mai bland si fara asfalturi. ce-a mai ramas neschimbat in toti anii in care vama veche a devenit din zona libera un centru de fitze cu taxiuri in fata la ovidiu este Cerul. nu stiu cate stele au murit in anii astia, dar numarul lor e incomparabil mai mare si mai frumos decat al oricarei pitzi care vine cu sandalutze stralucitoare si se mira “vaai…dar aici se danseaza pe plaja?!”

de Cerul din vama mi-e dor mult. de zilele in care sunt numai cateva corturi si cate un caine bezmetic doarme rupt de oboseala alergaturii de la rasarit. de muzica buna. de sunetul de valuri care linisteste si vindeca.

nu-mi place marea, imi place marea dinauntru. mi-e dor de vama veche.

acum ascult o trupa despre care cred ca i-a facut rau vamii vechi