Posted on

Insomnia la masculin

alina

Ma bucur de caldura casei, intr-o comoditate care-mi aminteste de vara. Am o anumita amortire in miscari care ma face sa seman un pic cu motanul batran de pe langa mine. Am o carte din care am mai citit cateva pagini cu spatele la calorifer si un picior pe masa. Am o muzica in surdina, cea mai potrivita dintre muzicile pe care le-as putea asculta in seara asta de octombrie. Am si tigari! Uhh! Ma speriasem ca trebuie sa ies din casa acum. Nu ca n-as fi dat nas cu noaptea, dar mi-e bine asa.

O linie simpla de timp intunecat, cu o insomnie care ma vegheaza discret, elegant. Insomnia e la masculin.

El, Insomnia.

Hai ca am dreptate! I-am simtit imbratisarile de atat de multe ori incat as putea sa si certific ca da, El, Insomnia, este din cand in cand cel mai potrivit masculin din noptile cu ochi mari ale unei femei. El, Insomnia, e companion perfect pentru carti (ii vor placea lecturile tale), filme (de umplutura, la TV), si se amuza fara zgomot la lecturile de statusuri de FB . Foarte important: nu-i pasa daca iti faci unghiile la 3:00 am si nici daca deschizi frigiderul de 10 ori, din care 9 cu vinovatie, ca e noapte si te-ai ingrasat un pic si ar trebui sa slabesti si da, de maine…

Mai am un pic si-l invit la un pahar cu vin. Dar pentru asta ar trebui sa ies din casa pentru ca n-am sticla cu vin. 😀 Asta-i nasol cu El, Insomnia: orice-ai face, nu va face nimic din ce un telefon ar face. Asa ca mai bine stau si mananc struguri luati acum 5 zile, mere si “haribo”.

Inchid aici. De noaptea asta profit.

22 octombrie – Joia Pacatosilor – Alina Manole & Raul Kusak , Teatrelli

24 octombrie – Fericiri de Octombrie – Alina Manol trio, Clubul Taranului

Posted on

tehnici de supravietuire sub Luna

duminica, 13 iulie 2014. am supravietuit Lunii pline si reintoarcerii acasa. cu un concert, cu o plimbare, cu o cina delicioasa, cu scris.

mai intai despre reintoarcere: daca nu ar fi fost concertul probabil mai zaboveam o zi sau doua pe drumuri. nu de alta dar prima mea vacanta “a-d-e-v-a-r-a-t-a” dupa niste ani buni a fost scurta si la obiect. obiect de liniste. si de aer. si de ploaie si de fulgere si de soare si de nori si de inaltime. precum se vede mai jos.

alina-manole

concertul Hugh Laurie a fost impecabil. mi-a depasit asteptarile cu mult. da, stiam ca va fi un show bun, dar … nu chiar atat de bun. a ajuns printre primele concerte in topul personal.

(…stau de 2 minute incercand sa mai scriu ceva inteligent despre concert. ratiunea e adormita. o las asa)

plimbarea de dupa, pana la carciumioara cu bunatati, am facut-o inceeeeeet, inceeeeet. fumand, bucurandu-ma de oameni, de racoare, de Luna plina. deasupra ateneului…o imagine superba, cu aura cu tot.

apoi cina, tihnita, in lumea mea, cu armonii de noapte. cu ecoul unei carti pe care am recitit-o (relativ de curand) cuprins intr-o propozitie: “Asteptarea e un preludiu în modul minor”

apoi casa de care mi-e dor de fiecare data cand sunt plecata, chiar si pentru cateva zile…cu motan cu tot. si mai ales cu carti. cred ca de fapt pentru ele ma intorc. 🙂

si scrisul, alt dor pe care il am de cateva luni, de cand asfaltul m-a lasat mai putin sa respir. cu muzica in fundal.

dimineata de duminica are altfel de muzica. si o pornire de a spune “La multi ani” tuturor pentru ca, sigur-sigur, in fiecare zi se naste in noi un gand frumos.

Posted on

Culcus de sambata

nu pentru ca e frig ci pentru ca tanjesc dupa liniste am ales sa petrec ziua de sambata acasa. cu carti, ceai, filme, un pic de DTP, cu papa bun “de verde” si cu flori. n-ar mai fi sunat linistit daca adaugam cu barbat si motan, nu? 🙂 norocul meu e ca atunci cand decid sa lenevesc feminin…nu ma contrazice nimeni 🙂

cred ca fiecare femeie are nevoie de 24 de ore de stat cu ea insasi, din cel putin …hai sa spunem 43 de zile cu activitati sociale, casnice, culturale etc. sa nu stie de nimic altceva decat de ea insasi, repet, cu bucuriile mici sau treburile mici si pe care le paseaza de la o zi la alta pentru ca sunt altele mai importante. de exemplu: sa faca ordine in cutiile cu bijuterii, sa-si puna cei mai comozi pantaloni de casa si tricoul ei preferat care nu mai arata bine dar pe care il are din liceu, sa faca patinaj pe parchet cu sosetele cu capsuni, sa danseze in timp ce-si face un sandvish, sa se opreasca sa se uite in oglinda spunandu-si, evident, ca s-a ingrasat, dar sa nu-i pese azi, sa-i pese “de maine”, sa iasa din casa doar daca are chef si nu pentru ca trebuie si cand iese sa se simta cea mai frumoasa femeie care isi cumpara flori, atat de multe incat sa le duca cu ambele brate.

si acestea sunt doar exemple 🙂

in ceea ce ma priveste se mai adauga: sa fumez in sufragerie in timp ce citesc o carte veche de mai bine de 100 de ani, sa ma uit la lalelele verzi pe care le-am luat astazi amestecate cu cele rosii si pe care abia astept sa le vad inflorind, sa testez niste coafuri din codite, sa ma uit la un film romaaantic rau cu lacrimi la purtator, sa dorm la amiaza intinsa in tot patul, pe diagonala, sa vorbesc cu prieteni pe mess, sa fie ora 11 seara si sa ma gandesc ca am o noapte intreaga inaintea mea in care am ales sa nu stiu de nimic altceva decat de mine insami. da, se adauga gandurile la lansarea de pe 2 iunie, la afis, fonturi, formate, fabrica de discuri, playlist-ul de concert, dar toate sunt cumva intr-un pachet “de voie”. saptamana viitoare va fi intensa…dar “la asta ma gandesc maine” 🙂 in plus, am primit o veste frumoasa, “fix in seara asta”, care ma ajuta sa respir un pic…

gata, ma intorc in culcusul meu de femeie, cu un pahar de vin rosu, o tigara, ganduri in dezordine pe care nu le bag in seama si linisteeeeeee…

 

 

Posted on

a doua cafea

imi rezerv cafeaua a doua a zilei pentru un gand inapoi, spre spectacolul lui Nicu Alifantis de la Opera. imi amintesc fragmente aparte, apoi vine impresia de ansamblu peste mine si apoi … kamadeva. spectacol ca un tablou incastrat intr-un bob de orez, cu toate detaliile posibile. zambesc la gandul asta. am cateva repere de profesionalism in muzica romaneasca. am putine momente insa cand inca de la inceputul unui spectacol ma emotionez ca naiba si nu stiu daca sa zambesc sa plang sa sar in sus. sau poate sunt fan? 😀 acum ascult albumul Mozaic, album elaborat, am cel putin 3 piese care-mi plac  mult mult mult. inca nu m-am rupt suficient de auditia efectiva astfel incat sa pot sa si lucrez in acelasi timp, de asta prefer sa scriu pe blog desi ma asteapta un document de corectat…

eclipsa si luna plina m-au dat peste cap si am avut migrene in diverse stadii. acum mi-e bine (in fine, cam de ieri a inceput sa fie bine) si sinapsele functioneaza normal. am de luat decizii in care teoretic primul plan imi apartine. nu e usor niciodata. noroc ca am timp de gandit si analizat.

citesc in ultima vreme Saramago, ma copleseste pe alocuri, ma bulverseaza, ma apasa, ma irita, ma face sa izbucnesc in ras sau sa spun “ok, la asta nu ma gandisem”. diana a avut dreptate: pe scriitorul asta il poti iubi sau nu, nu exista cale de mijloc.

am avut, tot in ultima vreme, etapa “activul primavaratic” 🙂 am ordonat lucruri, am aruncat, am donat, am eliberat, am curatat, am impachetat iernile, am facut loc. dodo bulversat, ca orice motan care stie exact ce repere si-a luat pentru cat mai putina miscare. in fine, nu doar el bulversat 🙂 inca mai am de rezolvat cu chestiile mici, acelea mici de tot care ocupa spatiul fara sa-ti dai seama, de la tuburi cu spuma de par la tus de pleoape care nu-ti mai place. si sunt prea feminine toate ca sa deleg… in plus, vine sectorul de cercei, bratari, coliere si accesorii care (nu stiu exact cum 😛 ) se amesteca si se incurca si se….de capul lor.

a! mi-am numarat rochiile. 31. trebuia sa fie numar prim, ma bantuie numerele prime, am si notat odata cate mi-au marcat existenta. nu pot sa renunt la niciuna dintre rochii, fiecare are istoria ei, mai mult sau mai putin publica. unele le-am depozitat – isi au locul fie in alt anotimp, fie in alta conjunctura de viata.

astazi la 12 aerul era inca proaspat, ca in diminetile de vara pe la 7 si jumatate. am inspirat adanc, mi-am pus ochelarii de soare si mi-am trimis o ocheada, narcisista, intr-un vitrina de magazin. mi-a placut bruneta imbracata in albastru 🙂

prostioare 🙂

reanunt, serios, ca joi ne putem vedea in bucuresti. eu va cant, voi va ganditi la ale voastre. poate si vorbiti cu voi, dar in gand, ca cine stie ce adevar iese afara si asta, din cate stim, nu trebuie sa se intample.

muzica ce insoteste a doua cafea…

Posted on

decret de vacanta

decretez vacanta, desi….Mark Knopfler a fost un rasfat, cateva zile la mama acasa au fost si ele superbe…dar da, decretez vacanta de capul meu!
ma duc sa pun ganduri in ordine si sa ies poate din amorteala de care scriam ultima data. asta-i semn de intelepciune….tiiii….si credeam ca nu voi ajunge sa recunosc prea repede ca devin “om mare” …

imi voi lua la mine carti cat sa trec dintr-o lume in alta. pana si cartea mea de metrou o sa se afle in bagaje, pentru ca deja nu mai pot sa ii visez finalul (pentru cine nu a citit articolul despre cartea de metrou, pe scurt e vorba despre o carte pe care o citesc doar in calatoriile cu metroul oricat de curioasa as fi de continuare…si ma abtin cu greu, de luni de zile sa nu o termin la mine in pat. a nu se intelege ca merg rar cu trenul de subteran, insa drumurile nu dureaza mai mult de 15 minute, deci nu-i timp de lectura prea multa…).

imi voi lua cu mine si cochilia in care tot am adunat lucruri in devalmasie. dorinta de ordine e clara: e a doua oara cand in cateva paragrafe cand scriu de aranjat, ordonat, curatat. va fi un soi de curatenie de Paste, in soare si cu mare de mai.

imi iau la mine si o agenda mica, ca sa scriu de mana daca imi vine.

ma iau pe mine, femeie, civila, cu toti creierii si inima toata.

imi iau zambetul ca sa-i arat cer de stele.

imi iau fluturii toti, nu mai las niciunul in bucuresti sa umble de nauc pe strazi

gata! fug!

Posted on

damen tango

in timp ce scriam titlul m-am si amuzat in sinea mea pentru ca una dintre piesele la care lucrez este un tango… 🙂

maine se intampla un eveniment frumos si aparte in ecuatia prezentelor mele tv, datorita in principal moderatorului emisiunii in care voi fi prezenta, pe care nu numai ca l-am citit dar il si admir din consideratii de Femeie. Alice Nastase Buciuta este una dintre scriitoarele a caror sinceritate legata de intamplari intime, de viata, arata si fragilitati si puternicii tipice universului feminin carora cred ca li se pot subscrie multe dintre destinele femeilor adevarate ( a d e v a r a t e, imi place cuvantul, e carnal, consistent, il tot folosesc). Cu admiratia mea legata de stilul folosit si de topicul cartilor sale, iata ca mi se intampla bucuria de a fi prezenta maine, de la ora 17:00, in talk-show-ul pe care Alice Nastase il realizeaza la postul Nasul TV.

cu siguranta voi fi mai emotionata decat de obicei, voi incerca sa disimulez pana cand ma voi simti destul de “safe”, timiditatea isi va spune cuvantul. imi stiu reactiile destul de bine si stiu ca tot emotionalul va fi rascolit cu atat mai mult cu cat este vorba de o astfel de intalnire.

daca doriti sa ma vedeti in toate starile de mai sus si daca doriti sa cunoasteti unul dintre oamenii de care, ca fiecare cititor, ma simt legata prin cuvinte, atunci maine…stiti unde sunt 🙂 (asa cum stiti unde voi fi si vineri noapte…)

va las cu unul dintre gandurile omului despre care am scris mai sus, cu mentiunea ca am citit articolul in timp ce, activ fumatoare, am mai deschis un pachet de pall mall 🙂

Posted on

rasfatul de sarbatori

….nu poate fi egalat de nimic, zau! dupa o seara de ajun cu 10 mosi, turte si alte bunatati, ziua de craciun inseamna leneviiiiit, citiiit, filmeee, somniiiic…mmm…ce bun si bine! iar maine…da, maine, nu e luni, e inca o zi de vacanta 🙂 recunosc, daca ningea un pic era de basm pentru toate luminitele mele si fundele si stelutele, dar si asa tot frumos e. un secret: in perioada de sarbatori totul se muta intotdeauna in camera unde sta bradutul 🙂 nu se stinge nimic, se doarme  ca intr-o zi continua de sarbatoare, cu lumanarele multe si miros de verde-verde (fericit e si dodo in ecuatia asta pentru ca accesul lui la “somn cu om” e interzis in restul anului) 🙂

in categoria filme am revazut cu placere pe tvr2 pantera roz cu peter sellers 🙂 roz in prima zi de craciun, deh! 😀 in categoria show-uri tv, ma uit (inca) la “o data-n viata”, unde gala cantecelor romanesti a adus pe scena si tineri si veterani ai muzicii populare, intr-o productie impresionanta. am o legatura speciala cu genul acesta de muzica pe care nu-l ascult des dar, de fiecare data cand intru “in contact” ma impresioneaza tot ce tine de cantecul popular autentic, cu accent mai mult pe textul original…doamne, ce comori acolo cand vine vorba de metafora iubirii, cea primara, nealterata, instinctuala…gata, ma opresc 🙂 ma duc sa mai citesc un pic, sa mai stau un pic, sa mai caut un film…le-as face pe toate deodata, ca un copil bucuros ca a primit mai multe ciocolate 🙂

(maine pun poza cu bradut) 🙂

sa aveti somn lin si zile usoare!

Posted on

spalat de creieri

am decis. spre binele creierului meu trebuie sa scriu ceva care sa nu aiba legatura cu ziua Zet (hai sa schimb totusi Z-ul? ziua B sau K cum ar suna?!)

azi mi-a fost rau. in fine, ma simt ca dracu de joi incoace, migrene care m-au daramat pe perna, canapea, cu toate fasconalele pamantului. n-am avut somn, in schimb am citit mult. in ultima vreme (adica in 3 saptamani) am cumparat vreo 40 de carti, intr-o “furie” faina, zic eu. da, mi-am cumparat si cateva carti din vremea copilariei. pe atunci le stiam pe de rost, acum inca mai recunosc fraze si asta ma bucura. asa cum ma bucura faptul ca atat de incurajata imi era lectura inca de cand silabiseam incat la un moment dat s-a pus problema in familie sa se puna cartile sub cheie…ca sa mai si invat…:)

cum iarasi mi-a zburat gandul spre Ziua B, o sa scriu ce-am mai gatit in ultima perioada: ciorba de curcan, mancaruri cu legume, salate, in seara asta mamaliga cu lapte/branza cu smantana.

la naiba, am inceput sa scriu toate prostiile.

imi place trupa asta

Posted on

peste week-end

e minunat sa ai langa cafeaua de sambata dimineata un buchet de flori. cel mai vesel buchet de flori pe care l-a construit vreodata o gradinareasa.

e bine sa gatesti sambata pentru ca iti aminteste de familia in care sambata era pentru gatit. sa faci o salata de vinete ca acasa si sa bei limonada din carafa.

e bine sa dormi aproape toata ziua de duminica, apoi sa iesi la un concert. e firesc sa ai regretul ca nu e concertul perfect pentru toata odihna ta din ultimele doua zile

e minunat sa te intorci acasa si la 11 fara 5 sa gasesti un magazinas deschis si sa cumperi carti si bake rolls. 3 carti.

(apasa read more 🙂 ) Continue reading "peste week-end"

Posted on

IQ x 200

am povestit despre tanara studenta de anul 3 care, aflata la o terasa, la  masa vecina, a tinut sa impartaseasca cu voce (foarte) tare filosofia de viata? mai ales perspectiva asupra cartilor? “la ce iti foloseste sa citesti carti? faci bani daca stai si citesti?”. parca am scris totusi… 🙂 oricum, in emisiune am povestit.

faptul ca fata aceea nu e singurul exemplar nu poate fi negat. fiecare din noi a intalnit, fie si accidental, un astfel de personaj. uneori il intalnesti la teatru. il recunosti dupa tinuta, tona de parfum si dupa observatiile inteligente de la garderoba, dupa terminarea piesei. nu dau exemple, mi-e rusine…

mai nou il intalnesti in ceainarii. e mai “cool” sa mergi intr-o ceainarie decat intr-o cafenea. e noua moda. se vorbeste despre tot ce tine de moda si de reduceri, niciodata despre cartile din libraria in a carei gradina ai intrat. uneori si despre fitness (in fine, corp sanatos, minte…). intotdeauna se vorbeste mai tare decat media, mai ales daca te vad citind o carte alaturi. probabil te cred prea “scufundat” in lectura si se simt liberi. la orice.

la inceputuri mi-era drag sa merg in ceainarii. aromele, muzica, oamenii…

acum in majoritatea cazurilor dau peste cei care sigur vor povesti a doua zi prietenilor care nu s-au prezentat la apel cat de “super tare” e locul x sau y, cum au baut ei mojito, cum au barfit pe tz sau v…cu atitudinea superioara a celui care nu mai merge oriunde, ci intr-o ceainarie…de parca locul in sine le-ar creste IQ-ul cu 200%. inmultiti voi cu O

fragmentul de mai jos nu le este dedicat. se dedica unei alte categorii…si cred ca si pe asta o stiti. “pseudo-intelectualul de cartier”…putem sa-i spunem asa?!