Jurnalul cartii mele de povesti – Capitolul 3 – Adalbert e acasa

alina si adalbert

Daca ar fi fost sa mai scriu jurnalul povestii lui Adalbert…ar fi fost multe pagini de piedici. Aleg sa scriu insa partea buna a lucrurilor: cartea a venit vineri, inainte de ziua mea de nume si in preambul de Luna Plina, iar intalnirea oficiala de prezentare va fi duminica aceasta, pe 29 mai, in miez de zi (ora 12:00), la Gradina cu Filme din Bucuresti. Intalnirea e numita “oficiala” dar nu-i 🙂 Sper sa ne adunam prieteni, mai mari sau mai mici, si sa ne uitam pe “poze” si sa ma suportati un pic cat va voi face pofta cu lectura unei pagini de carte 🙂 Vom avea 2 ore la dispozitie pentru a sta la o cafea si sa ma suportati cu emotii pana la cer si inapoi 🙂

Recunosc, e o ipostaza complet noua. Muzica a fost in mine altfel si de cand ma stiu. Chiar si asa, dupa ce a aparut primul album ( “Luna Patrata” ) mi-am revenit la cateva luni distanta (adica am realizat in ce m-am bagat). Acum impart cu toata lumea bucuria unei premiere absolute pentru drumul meu de viata dar, desi am un turn de exemplare in dormitor, parca tocmai am finalizat o comanda pentru un client si sunt multumita de cum a iesit… 🙂 Nu stiu altfel cum sa explic senzatia de “mi se intampla – nu mi se intampla mie”.

Legat de turn…chiar si cu ajutor, vineri seara am carat cam 280 de kg de ciocuri de ratoi. Iata cea mai sincera imagine de autoare racita bine dupa drumurile cu bratele pline sus-jos cu un etaj  inalt (cu bonus de trepte). Da, stiu, arat mai bine in bannerul care anunta lansarea 😀

aventurile ratoiului adalbert alina manole

Gandindu-ma la intalnirea de duminica am o panica desavarsita si pentru ca, desi am fost prezenta la multe lansari de carte, majoritatea se adresau adultilor, iar acum stiu sigur ca vin si piticii cu parinti. Cum sa fac? Sa ma retrag cu piticii si sa stam pe covor si sa povestim despre ratoi sau sa consider si “pe cei mari” ca fiind copii undercover? Am ales ultima varianta :))

Important! Nu va fi o lansare cu cantec. Cantecele pacatoase nu isi au locul la o lansare de carte. Sper ca este evident de ce :))) Asta nu inseamna ca nu vom avea un fond muzical 🙂

Am cativa prieteni care ma vor ajuta duminica cu tot felul de activitati pe care le-as fi facut singura daca aveam 10 brate. Am invatat sa cer ajutorul in ultima vreme si sa il si accept cand mi se ofera 🙂 Ii veti vedea acolo, ocupandu-se cu tot felul de trebusoare si le multumesc de pe acum!!

Chinezu – Cristian China Birta – unul dintre prietenii mei speciali, al carui blog il citeste si mama – scria acum o vreme cam asa: “Acum văd că Alina vrea să mă lovească decisiv cu o altă parte bună a ei: cu cea de scriitoare. Căci scoate o carte pentru copii. Hmmm, cam riscantă treaba asta… Pentru că, dacă la alte capitole las de la mine (oameni suntem, vorba aia), când vine vorba despre copii (am trei minunății acasă…), sunt de o intransigență feroce. Așa că ștacheta este ridicată rău la faza cu cartea, Alina dragă… ” 

Are dreptate pana la Luna si inapoi. Sper ca “Aventurile ratoiului Adalbert” sa corespunda lucrurilor bune pe care parintii vor sa le comunice copiilor lor. Daca am lua la disecat povestea, ea vorbeste despre rabdare, toleranta, curaj, diferente culturale… 😀 😀 Dar nu o disec, sper sa o cititi si sa va placa.

Apropos! Cativa parinti m-au intrebat carei varste i se adreseaza cartea. Ei…aici e complicat pentru ca, de exemplu, la varsta pe care o am inca mai citesc carti pentru copii… 😀 Dincolo de exemplul personal, povestea este pentru copii mai maricei, de pe la 5 ani in sus. Celorlalti mai pitici, parintii trebuie sa le citeasca si sa le explice una-alta in timp ce copiii se uita pe imagini. E vorba nu neaparat de intelegerea cuvintelor sau expresiilor, cat despre lungimea textului. Ca e poveste in toata regula, cu dialoguri si personaje multe! 🙂

E Luni! 🙂

Sa fie fericita! 🙂

O luna si mai bine

O luna si mai multe faze ale Lunii au trecut de cand n-am mai scris. E cam cea mai lunga pauza de blog. Ritmul a fost alert, munca multa, pe alocuri nervi prea multi si usi inchise cand ma asteptam mai putin. Sau hai sa spun ca nu de tot (inchise, usile), dar cu semn de “pauza de masa”.

In intervalul de tacere a avut aniversarea spectacolului “Joia Pacatosilor – Alina Manole & Raul Kusak” – 4 ani de povesti incomode. Multumesc inca o data Centrului Unesco si oamenilor de acolo pentru loc, gazduire si bucurie. Multumesc si celor care au venit la aniversare, intr-o seara cu multe alte optiuni mai putin “pacatoase” 🙂 Vor veni si fotografii, momentan iata una facuta de Andreea, fotograful oficial al serii, careia ii multumesc 🙂

alina manole

Profit de ocazie (adica de Andreea Rudolf) sa spun ca SI anul asta va avea loc festivalul minunat VSLO (Vama sub Lumini de Oscar). Mi-as cumpara o camera foto numai ca sa fiu acolo si sa invat de la cei mai buni din domeniul artei fotografice si a altor arte vizuale. De cativa ani se intampla lucruri magice acolo, lectorii sunt geniali, iar faptul ca este un festival-tabara gratuit spune multe despre rezistenta nervoasa a organizatorilor. 🙂

Maine va avea loc evenimentul “Flori pentru suflet – remember Florian Pittis”. Este a doua mea prezenta in acest festival (prima data am cantat in 2014). Scena este in parcul IOR (Titan) din Bucuresti.

alina manole florian pittis

Pentru cine nu a mai intrat de curand pe pagina mea de facebook, formula de concert este cea mare, asa cum mi-ar placea sa se intample tot timpul 🙂 Am avut cateva repetitii, ultima dintre ele astazi. recitalul va dura jumatate de ora si va incepe pe la 6 si un pic. Intreaga manifestare trebuie vazuta insa de la inceput (ora 16:45) si va astept cat mai in fata scenei, ca sa va aud cand cantam impreuna 🙂 (Las aici si lista artistilor cantatori, ca poate va fac pofta: Teodora Buciu, Ovidiu Mihăilescu, Maria Gheorghiu, Marius Bațu, Alina Manole Quintet, Ducu Bertzi&friends, Partizan Acustic, Mircea Vintilă & Brambura, Nicu Alifantis & Zan împreună cu Mihai Neniță, Mircea Baniciu & Band)

O urmatoare intamplare muzicala, la mal de mare de data aceasta, se anunta pentru data de 3 iunie. Sa afle toata Constanta, Mangalia, Eforie, Calarasi, Lehliu si, de ce nu, Bucuresti, ca vom canta in Eforie Nord, intr-un spatiu care in ultimele luni a stralucit prin concerte si invitati. Sa se considere buzduganul aruncat 🙂 Detaliile vin in curand! Vom mai avea concerte si in Capitala, si in formula standard si Joia Pacatosilor, am de gand sa va ocup agenda bine de tot pentru ca apoi s-ar putea sa ne retragem spre alte tinuturi si spre munca de studio.

Despre cartea pentru copii…nici nu am mai indraznit sa scriu ce se intampla pentru ca multe s-au intamplat un pic aiurea. Tineti-mi pumnii stransi si atat. Recunosc, abia astept sa anunt ca gata, e la mine acasa cartea, si sa va invit la o lansare potrivita, singuri, cu copii sau fara copii, cu nepoti sau cu prieteni. Ratoiul asta merita, va zic eu!

Am dor de plecat prin tara, de luat asfaltul sub roti si de calatorit cu muzica. Nu stiu daca se va intampla mai devreme de toamna. Adica mai devreme de septembrie-octombrie, ca toamna e si acum la ce vreme e afara…

Tot in perioada aceasta de tacere am fost la cateva concerte. Imi place sa fiu spectator, asta am mai scris. Am deja doua albume noi pe care le recomand: “Ups and Downs” – The Boxes si “Vicii, talente si patimi” – Stema. La macar 4 concerte voi merge in perioada urmatoare, din care doua vor avea pe scena si prieteni: 16 mai – lansarea albumului Alchimie – Marius Matache, sala mica a Palatului Copiilor si 18 mai – Concert Cosmin Vaman (mai nou trupa SPAM ca sa nu fie enumerarea prea lunga) si Folk Frate! in Club Fabrica. Voi mai povesti la radio, in emisiunea mea de marti, despre ce se intampla.

In rest…piticii sunt un pic agitati, sponsorii pentru carte se lasa asteptati (le multumesc prietenilor care au contribuit deja la aceasta jucarie nebuna…n-am cuvinte suficiente inca!), Dodo e somnoros mai tot timpul, unele flori pe care le-am plantat in jardinierele de la fereastra au supravietuit, altele nu, eu astept ziua in care pret de cateva clipe sa ma simt cea mai frumoasa femeie de pe planeta, am scris doua cantece noi si alerg intre mine si mine.

E vineri. Sa aveti un final de saptamana frumos-tare! 🙂

Jurnalul cartii mele de povesti – Capitolul 2 – Canapeaua cu ratoi

canapeaua-cu-ratoi-alina-manole

Capitolul 1 se gaseste AICI.

A trecut ceva vreme, am mai scris un pic din ce s-a mai intamplat dar cumva neadunat. Pentru se adunasera in alte parti prea multe. Acum povestesc dedicat cum mai stau cu aventura cartii mele pentru copii.

Cel mai cel dintre piticii cartii mi-a incalcit creierii pana cand am decis ca 1. vreau ilustratii, 2. vreau ilustratii color, 3. nu vreau ilustratii simple ci reprezentari grafice ale aventurilor din fiecare capitol, 4. da, vreau pentru fiecare capitol, 5. vreau sa gasesc acel ilustrator cu care sa rezonez atat de bine incat imaginea ratoiului din mintea mea sa fie si in mintea lui.

Am mai scris ca, datorita punctului 5, am ajuns la Alina Iftime. Ei bine, nu doar ca e talentata, dar are un “ceva” pe care l-am simtit de la distanta. O energie buna. O blandete. O caldura. Un “ceva”, precum spuneam. A desenat, a editat, a redesenat, a avut piticii ei legat de refacerea a doua planse, mi-a trimis variantele electronice si azi am intrat in posesia planselor originale. Pe care le-am scos si le-am pus pe canapea, asta fiind singurul spatiu in care am putut sa controlez interventia lui Dodo-motanul (curios, ca orice motan care se respecta). Si m-a apucat bocitul de frumusete. Pentru ce ce se desfasoara in fata ochilor mei e frumusete. Astazi, mai mult decat in ultimele luni, mi-am dat seama ca tot ce mintea mea a imaginat in cartea pentru copii poate fi atins cu adevarat. Sprijinul acelor prieteni care m-au auzit vorbind despre lucrurile practice legate de aparitie (da, despre bani e vorba, desigur) este, de asemenea, neasteptat si frumos si udat din belsug cu aceleasi picaturi de ochi. Ca e gura de aer in totalul de efort, care nu-i deloc mic. Piticii lor sunt la fel de frumosi-copii ca si ai mei si…ioi…e intr-un fel asta!

Ma intorc acum la Alina-de-la-Iasi 🙂 Iata unde o gasiti: Alina Iftime Art si Rock Time Handmade (calutii de mare sunt intr-un fel!!) Eu zic sa dati un ochi prin ce fac mainile ei, ca-s tare pricepute!

Cat despre mine…am strans plansele, acum iar le-am scos si ma uit la ele ca la niste bijuterii ce vor infrumuseta povestea ratoiului meu.

Urmeaza etapa finalizarii negocierilor cu tipografia (sau schimbarea de directie daca va fi cazul – vreau eu o carte foarte frumoasa, dar sa fie optimizata pentru bugetul meu si al parintilor…) si intre timp gasirea unui DTP-ist bun ca sa rezolvam si incadrarile 🙂

Cand va aparea … am o data in minte, dar universul le stie el mai bine pe toate… 🙂

Va voi mai povesti ce si cum pe parcurs! 🙂

(Stiu, poza nu e stralucita, dar asta-i telefonul si nu ma pot supara pe el deocamdata)

Despre anul tot si despre ziua de azi

flori si brad

Dupa ce-am visat ce-am visat (detalii aici ) si m-am trezit si pe jos si razand (cat de rar se intampla asta), uite ca ma aflu la capatul unei zile bune care merita scrisa. Zilele bune sunt rare in ultima vreme. Bune cap-coada. In ultimele luni mai curand am gasit cate un moment bun in noian de ore dificil curgatoare. Si uite ca vine o zi ca asta, la capatul careia iti dai seama cam cat de ciudat te-a schimbat viata.

Inainte sa povestesc ziua,voi face rezumat de an, pe cat imi amintesc. Concerte destule. Aniversarea de 6 ani de Luna Patrata de la Hard Rock Cafe. Turneul de primavara cu Raul in Moldova si primul concert in Roman! Turneul din iunie cu Liuben Gordievschi. Prima data la Timisoara. Vara prea calda pe alocuri. Folk You, Enisala (cu cea mai frumoasa Luna Plina),  iara Folk You de Bucuresti si concertul in foisorul din parcul Titan,”pe neasteptate” de cald :). Concerte-standard si spectacole “Joia Pacatosilor”. Noul model de tricou Joia Pacatosilor cu gandul si executia lui Bogdan Popovici de la Made2Wow. Prima iesire din tara cu muzica mea in limba romana si experienta Stuttgart, absolut fantastica. Primul concert singura pe scena dupa 2008. Primul concert “cu repetitie”, adica doua la interval de 30 de minute la Teatrelli (gazda buna si desteapta) cu lansarea videoclipului piesei Langa mine (realizat de Tudor Olaru si Marius Tanef). Cantatul cu Mugurel Coman. Lansarea a doua albume la casa mea de discuri ale prietenilor mei Cosmin Vaman si Folk Frate. Inceputul serios al lucrului la cartea pentru copii, adica intalnirea virtuala cu Alina Iftime de la Iasi, desenatoare minunata, care a ilustrat capitolele cartii despre  care am scris la un moment dat si pe blog. Despre carte si despre ratoi voi mai povesti! Gatitul public la ceaune de La Copac si piersici si nectarine aduse din livada prietenilor mei. Munca multa dincolo de muzica. Multa. Somn putin si agitatie. Insomnii. Unele dezamagiri de oameni. Sau eu si naivitatile mele. 🙂 Si cine stie ce-o mai fi fost dar acum imi scapa. Pentru ca de la un moment dat incoace am trait cu nod. Stiti si voi de cand si de ce. Am inchis anul muzical pe 22 noiembrie cu un concerte al carui scop nu voiam sa fie cel care a fost…. Concertul de decembrie putea sa fie si imi pare rau ca am intrerupt o traditie de ani cu Mos si cadouri pentru spectatori. La anul ma destept.

Dincolo de muzica si munca…patru escapade au fost frumoase: una pe dealuri cu cai, alta in Vama Veche ca-si-cand-as-avea-19-ani, una in Sinaia in canicula de suflete si una in Balchik. Cu oameni pe care inima mea i-a sapat singura in pereti. Altfel…concediu nu. Vacanta nu. Imi ajunge sa plec in turneu. Cred 🙂 In plus, m-am mutat in alta casuta. Si am senzatia ca stau aici de cand lumea!

…pauza de tigara…

Nu ma asteptam sa enumar atat de multe. M-am uitat pe pagina de pe facebook ca sa imi mai amintesc una alta. Si pe blog. Importanta momentelor s-a diluat de la un moment dat incoace. Importanta oamenilor din viata mea nu se dilueaza insa cu nimic. Multumesc tuturor celor cu care anul acesta am impartit cate un drum de viata sau de muzica. De la fiecare invat. Si inima mea invata sa primeasca. Multumesc!

…pauza de emotie acum…

Scriam la inceput ca voi povesti si ziua asta atipic de buna. E ca o melodie. Incepe cu o cerere de casatorie in vis (se gaseste pe FB), un buf din pat sub bradutul din dormitor, un ras la cafea, un drum cu treburi, o finalizare de treburi administrative pentru cartea pentru copii, o intalnire cu o prietena, un buchet de trandafiri primit complet pe neasteptate de la doi adolescenti minunati, prima ninsoare si eu cu florile mele mergand pe strazi cu cizmele mele faine, apoi casuta mea cu doi braduti (asa s-a intamplat, nu e fitza sa am si in dormitor 🙂 ) si, in seara, gestul prietenilor mei… (nu stiu daca pot sa zic cine sunt) de a-mi spune ca ma ajuta cu o parte din munca pentru carte printr-o sponsorizare.  Recunosc: dupa plinul zilei, cand a  venit si ultima veste (adica m-au sunat si au zis “Hai sa facem asta maine”) inima mea a batut cam tare si am cazut intr-un somn adanc de 2 ore. Binele zilei a fost prea mult. Probabil si pentru ca vine dupa niste alte zile de culcus frumos, in care m-am simtit rasfatata cum n-am fost demult. Si revin la ce scriam in primul paragraf… e o zi la capatul careia iti dai seama cam cat de ciudat te-a schimbat viata. Si ca nu prea mai astepti gesturi frumoase, iar cand vin…esti coplesit!

Am terminat de facut bagajul. Beau un pahar mic de vin rosu. Mai fumez o tigara. Apoi somn.

Va doresc Fericire. Asta sa fie cuvantul anului 2016. Fericire.

Plecaciune si drag!

Ne vedem cu muzichie pe 16 ianuarie, in Bucuresti. Detalii in curand!

Jurnalul cartii mele de povesti – capitolul 1

Pun poza cu Dodo pentru ca nu pot sa va arat acum primul desen din seria celor 20 care vor ilustra fiecare capitol al cartii mele de povesti.

Dodo

Aaaa! Da! S-ar putea ca nu toti sa stiti ca am scris o carte de povesti, cu un ratoi simpatic…

Reiau: am in lucru o carte de povesti (poveste de fapt, ca e una si lunga, al carei text e scris demult si finisat proaspat), ale carei ilustratii sunt in lucru, sub pensulele unei artiste minunate din Iasi. In curand o sa va arat si extrase. In curand voi putea sa dezvalui nume si contexte.

Astazi am primit primul desen. Stiam de acum 2 luni ca am ales perfect, ca ratoiul meu are exact chipul pe care mi l-am imaginat.Le multumesc tuturor celor care au raspuns anuntului de pe facebook  sau solicitarilor mele prin e-mail. Fiecare dintre ei mi-au trimis chipuri minunate de ratoi. Unul singur m-a cucerit din primul moment iar astazi…m-am topit cand am pus plansa langa primul capitol al povestii. Da, incepe sa prinda chip o alta nebunie pe care vreau sa o fac, pentru copilul din mine, pentru fiecare copil din voi, pentru copiii vostri. Uff…ma emotionez, fir’ar! 🙂
Am o frantura de fericire. Am zis sa o scriu aici, sa ramana. In timp ce scriu, mintea mea fuge departe, catre toate lucrurile care sunt de facut pentru ca aceasta carte sa apara. Asa cum vreau.
Mai tineti minte anul 2009 si incapatanarea mea de a scoate primul disc altfel decat media pietei? Adica in format digi-pack, frumos, elegant? (Apoi lucrurile s-au schimbat si in piata, stiu 😀 )
Ei bine, legat de cartea aceasta, vreau sa tinem in mana, la final, o editie Frumoasa. Ca multe din cartile copilariei mele (da, a fost de demult, stiu… 😀 ). Cu coperti groase, cu hartie de foarte buna calitate in interior, in culori minunate. O carte eleganta.
Cine doreste sa sprijine aparitia cartii este invitat sa imi scrie. Adresa de e-mail este alina [at ] lunapr [punct] ro.
Da, e ca si cu casa de discuri. Tot de capul meu. 🙂 Acum sa vad cine are curaj la fel de mult ca si mine pentru cartea cu aventuri de ratoi 😀

Fericita, datorita unui ratoi care viseaza frumos si vorbeste cu norii, merg sa visez la ziua de maine, la concertul de maine.

Ioi! 🙂

cadouri nepotrivite si stressul asociat

cu siguranta vi s-a intamplat sa primiti intr-un context aniversar un cadou complet nepotrivit. ati fost invatati acasa sa va purtati frumos? si eu! sunteti extrem de expresivi? ooo….da…si eu! 🙂

am o problema. cand cadoul primit nu corespunde nici asteptarilor (care asteptari sunt dezvaluite – zic eu – cu cel putin cateva zile inainte de eveniment prin tot felul de hinturi) sau este la polul opus al nevoilor, dorintelor si bucuriilor mele mici (cand motivul de sarbatoare nu e unul fundamental) …apare o situatie ciudata. ma bucur oricum de cadou, oricare ar fi acela, dar se vede ca nu ma bucur total. de aici incep problemele 🙂 cel care ofera cadoul se simte aiurea. eu incerc sa-l conving ca a facut un cadou foarte dragut. probabil ca ochii mei spun altceva, ca altfel nu-mi explic cum de se prinde (eu zambesc cu gura pana la urechi oricum). cand chiar nu mai am cale de intors…imbrac cu o gluma adevarul: da, nu e un cadou potrivit, dar ii voi gasi o utilitate 🙂

printre cele mai nepotrivite cadouri pe care le-am primit au fost asa:

– “iubita, n-am avut timp” – s-a intamplat o singura data si nu de ziua mea (macar atat!), aveam mai multa rabdare la varsta la care am auzit asta (tinerete, deh) dar dezamagirea a fost crunta. sfat: daca nu ai avut timp de cumparaturi scrie o scrisoare 🙂

– un inel cu atat de multe pietricele incat mi s-au strepezit dintii instant – noroc ca a putut fi schimbat intr-unul de bun gust 🙂 sfat: uita-te la ce inele poarta si te prinzi de stil…asta daca stii marimea potrivita a degetelelor…

– o carte de bricolaj – nu am primit-o din partea unui barbat ci din partea mamei lui – au trecut destul de multi ani, inca nu am inteles cadoul cu pricina; l-am pastrat insa, de aduceri aminte 🙂 masina de cusut nu 🙂

– o manusa de bucatarie – primita cu ani in urma de la niste prieteni. desi avea legatura cu pasiunea mea pentru gatit, a fost cam ciudat sa vad manusa… mi-ar fi placut un sort de bucatarie vintage-style 🙂

– un parfum al-carui-nume-nici-nu-mai-conteaza – alegerea parfumului drept cadou inseamna sa cunosti foarte bine destinatarul; e un cadou care tine de atat de multi factori, dintre care mentionez doar doi: “piele” si “stil” 🙂

cam asta ar fi lista. nu e mare, mi-au ramas in minte reactia mea si momentele in care incercam sa “impac” lucrurile (da, imi place, e frumos etc) 🙂 uneori mai abrupt alteori mai diplomat. mi-au ramas in minte si pentru ca mi-a fost ciuda pe mine ca nu pot sa ma ascund perfect. expresivitate, asta e cheia! 🙂

cele mai frumoase cadouri? sunt toate celelalte pe care le-am primit: de la doua randuri scrise pe un servetel cu toata dragostea, jucarii minuscule sau flori pana la cele atat de scumpe incat initial m-am enervat ca le primesc din grija pentru bugetul celui/celor care l-au facut.

de curand am primit un cadou atipic, superb. ca o poveste. pentru o poveste. dar despre asta altadata 🙂

daca sarbatoriti aceasta zi, atunci sa va mearga bine! daca refuzati pretextul de celebrare pentru ca iubiti in fiecare moment…atunci sa va bucurati de ziua asta ca si cand e una dintre multele la fel de frumoase si de iubitoare. oricum ar fi, sa aveti grija de Luna voastra Patrata 🙂

despre martea de luni

am crezut ca e marti. nu de dimineata. dimineata eram prea somnoroasa ca sa stiu ce zi e. un pic dupa pranz, cand am inceput munca. o munca frumoasa tare. dar concentrata. cand am ajuns in Puzzle (se pregateste aniversarea de 1 an de existenta) eram convinsa ca e marti. si ma gandeam ca voi ramane sa vad piesa de teatru. ba am mai chemat si o prietena sa vina sa vada piesa. si piesa era marti. care nu era astazi. ati inteles ideea.

trebuie sa incep sa ma trezesc devreme, am ora fixa la care daca nu fac ochi lucrurile se complica. pana beau ceai/cafea/apa cu lamaie (dupa dispozitie), pana se incalzeste apa calda pentru dus (asa e cand stai la 7), pana nu-stiu-cu-ce-sa-ma-imbrac, pana taxi, trafic, destinatie…dureaza. nu de alta, dar trebuie sa stau cu ochii deschisi pentru toate operatiunile. si sa ma misc. si e greu dupa ce dormi doar 3-4 ore. aseara am incercat cocktail de ceai, extraveral, pat si un film pe laptoapa, doar-doar reusesc sa cad mai repede in somn. n-am reusit…

saptamana trecuta nu dormeam de migrene. Luna, deh. saptamana asta trebuie sa ma conving ca somnul e mai bun decat poezia.

cartea de povesti pentru copii e aproape gata. am mai corectat-o, am mai periat-o. m-a intrebat cineva care este categoria de varsta careia i se adreseaza, inclin sa cred ca destinatarii trebuie sa aiba peste 5 ani. si sa stie ce e un elicopter. 🙂 astept schitele pentru personaje si apoi sa trec la nivelul urmator, adica sa caut solutia cea mai buna pentru aparitie. mi-as dori sa fie pe hartie si nu orice fel de hartie (pretentioasa, stiu…). ma gandesc daca printr-o editura sau tot de capul meu. da, planuri…

cu volumul de poeme e mai greu. s-au adunat frumos, dar dupa pauza de saptamana trecuta am mai taiat. sau am reformulat. sau am zambit si am adaugat o pagina. e o perioada efervescenta a cuvintelor, sunt multe poeme noi si cele de mai demult ofteaza a demult asteptare. (pana si tonul cu care scriu paragraful asta ma da de gol ca acesta e un plan/proiect/gand/vis tare sensibil pentru mine)

despre muzica si album scriu altadata. nu de alta, dar daca mai scriu mult se face pe bune marti.

despre concertul de pe 1 februarie pot spune ca va avea piesele noi ceva mai pline de concept. ma refer la cele noi-noi pe care le-ati auzit cantate doar de mine cu chitara. daca ati fost la concerte 🙂 sper sa inregistrez concertul si sa-mi convina ce vad astfel incat sa se vada si pe youtube. reamintesc ca ora de incepere a concertului este 8. maxim 8 si 10. nu va avea pauza. mai sunt 3 locuri, stiu ca nu sunt laolalta, dar cum vor fi atatia prieteni in sala e imposibil sa va simtiti despartiti sau singuri. stiu eu ce stiu 🙂

tot in luna februarie va avea loc si un spectacol “Joia Pacatosilor” (voce si pian, eu si Raul, pentru cine nu stie conceptul). nu garantez ca va avea tot regim de teatru ca cel de pe 1 februarie, dar sper ca cine va dori sa vina sa stie ca se “inhama” la ascultare si nu la conversatii cu vecinul de masa 🙂 e mai “strict” un pic decat concertul-standard pentru ca vorbesc eu mult dupa ghidul pe care mi-l fac de acasa. in definitiv, trebuie sa explic muzical “cum am ajuns eu pacatoasa”, nu?

e trecut de 10 si jumatate.

voi incerca “imposibilul”. voi inchide muzica. apoi ma voi convinge sa merg in pat. nu pe canapea ca acolo e TV deschis. pun pariu ca dupa jumatate de ora de stat la cald si orizontal ma voi ridica sa vin in bucatarie, incetisor, “sa nu trezesc casa”, cat sa mai fumez o tigara pe intuneric si sa mai scriu cateva randuri pe un colt de hartie luminat de bricheta. dar macar incerc.

p.s. pentru cine nu a vazut interviul pe care mi l-a luat Chinezu la finalul anului trecut, iata-l aici.

carte, film, albume

o carte: Eu, motanul – Natsume Soseki

ii multumesc Ruxandrei pentru cartea aceasta…a retinut titlul, a cautat-o prin librarii inainte de Craciun, mi-a daruit-o in momentul perfect 🙂

inca o carte: Joseph Anton – Memorii – Salman Rushdie

lectura in curs. multumesc Ioanei pentru darul pe care mi l-a oferit chiar dupa concertul de final de ’13 🙂

un film: “The Intouchables” – nu stiu cum de nu l-am vazut pana acum, il recomand cu toata inima, un film superb, scenariu bine scris, joaca actoriceasca europeana, adica pe alocuri seeenzaaatiooonaaaalaaaa

alte filme: Saving Mr. Banks, About time

ceva albume nou aparute: Jacco Gardner – Cabinet of curiosities (artist german, indie, neo-psihedelic), James Blunt – Moon Landing (pentru nostalgicii lui “You’re beautiful”) si Dhafer Youssef – Birds Requiem (tare frumos album! il reascult si il reascult…)

o emisiune ce urmeaza sa fie difuzata pe Look TV, vineri de la 22:00: Brandu’ lu’ Chinezu – 10 ianuarie cu subsemnata invitata ( in poza de pe site scrie “cantaret de folk si jazz” , inlocuiti voi cu “om care canta”, bine?) 🙂

incepe sezonul de concerte in Puzzle, ramaneti pe receptie pentru jucariile muzicale de acolo. pentru cine e curios exista pe FB o pagina de evenimente a clubului

fundal muzical pentru lectura de luni seara chiar unul dintre albumele de care scriam mai sus: Birds Requiem

articol la comanda :)

cand mi-a spus mama la telefon “n-ai mai scris pe blog” m-am panicat. noroc ca stie ce e pozie si ce nu in scrierile mele de aici 🙂

are dreptate insa. mi-am ocupat timpul cu acumulari de imagini, senzatii, muzica si…de ieri cu raceala.

o iau pe rand.

au fost concerte: “duelul tobosarilor” absolut minunat, un proiect extraordinar; concertul de decembrie al lui Alexandru Andries et comp – delicat ca o ninsoare linistita, era sa fie si Luna Amara azi…inca nu stiu daca-mi permit sa ies din casa si sa port virusii, inclin sa spun ca nu

a fost sesiunea de cumparaturi pentru cei care vor veni la concertul de la Puzzle de pe 16 decembrie. cate un simbol mic de final de an. in plus, va exista un pachet special format din 2 cd-uri “dragoste in 3” si “cu drag” la un pret promotional, astept sa mi se comunice si va anunt…astept si afisul care nu mai vine 🙂 idei?

a mai fost o noapte de aniversat, in rest ore de rasfat in toate felurile, si culinar, si cultural si ore de scris si ore de citit. se aduna foi, topuri de harti, caiete, agende, servetele… 10% sau mai putin din ceea ce scriu apare pe contul oficial de FB…restul va fi carte in 2014, am zis!

Mosul Nicolae, pe care am declarat demult si cred ca tot pe blog, ca-l iubesc mai mult decat pe Craciun, mi-a adus si ce-i trebuie copilului, si ce-i trebuie femeii romantice si ce-i trebuie artistului. pachet complet 🙂 de acum inainte, vorbind doar despre artist, poemele mele sau textele pentru piese se vor scrie cu un stilou frumos cu cerneala albastra, cu penita perfecta 🙂

raceala e bonus. am simtit ca ma prinde ieri, in timpul pelerinajului dupa cadouase. ma tratez. medicamente, fructe, miere, ceaiuri, supa de legume. da, si aspirina 🙂 ma voi face bine pana pe 16, in definitiv e mai mult de o saptamana pana la concert…

ma opresc din scris, a venit timpul sa pap supa…

Luni cu Luna noua

iarna, parca e mai frumoasa curba inghetata, stralucitoare, a lunii. te-ai astepta sa vezi un turture maaare atarnat de partea de jos. si acolo un astronaut 😀 glumesc!!! e doar luna noua 🙂

odihna ultimelor zile imi face bine. mi-am dat seama ca in ultima vreme eram in reluare, aveam reactii diferite de stilul obisnuit. consecinta pachetului de odihna din ultimele 3 zile (vineri casnica cu tot ce implica asta, sambata cu 3 reprize de somn fara sa iau in calcul noaptea, duminica lenevita pe canapea intre o carte si show-uri tv sau filme plus un gatit, da, m-am mobilizat ca aveam de ce) este ca e luni, m-am trezit de dimineata fara probleme, am raspuns la e-mailuri, unul important si descoperit in spam, mi-am programat una alta si, in general, am o dispozitie buna de pus la munca si la discutii.

astazi voi scoate orice urma de energie negativa ramasa cu show-ul tobosarilor din puzzle. 4 feti frumosi care bat tobele, abia astept sa vad ce-o sa iasa!

pe 4, miercuri, am filmare la TVR pentru un format nou de emisiune. nu stiu exact cand se va difuza, ce stiu e ca am acceptat invitatia cu conditia de live. voi merge singura (o ipostaza rara), doar eu si chitara, am ales deja cele doua piese si … stiu ca oricum s-ar auzi in live datorita conditiilor tehnice, va fi mai bine decat sa se auda un pian la care nu canta nimeni. in plus, nu pot mima prea bine 🙂 Ii multumesc Lianei Stanciu pentru intelegere 🙂

astept sa anunt si difuzarea interviului pe care mi l-a luat Chinezu acum vreo 2 saptamani, un interviu asezat, cu povesti diverse despre carti, oameni, muzici…

afisul pentru 16 decembrie inca nu e gata. cand am auzit “hai ca mai e timp” am simtit asa ca-mi vine….dar asta era saptamana trecuta, cand eram tare obosita. 🙂 azi e luni, lunea nu e voie sa te agiti mai mult decat trebuie mai ales dupa ce ti-ai luat portia de relaxare.

anunt insa, inca o data, ca pe 16, in noaptea in care luna va deveni plina pe cer si “plin de patrata” pentru cei care ne vom aduna la clubul Puzzle (iata, am anuntat si locul), ne vom canta in fata voastra pentru ultima oara in acest an in Bucuresti.

ma intorc la scrierile mele mai putin artistice, desi in ultima vreme, asa cum s-a vazut si pe blog si pe facebook, am mai oferit cateva mostre din zona de poeme. anul 2014 va insemna si o carte, daca nu cea de povesti, scrisa si aflata in sertar de 1 an, atunci cea de poeme, nu cu o altfel-eu ci cu inca o particica din mine.

sa aveti o saptamana frumoasa si sa cresteti frumos Luna de azi 🙂

alina

p.s. vin sarbatorile…iooooi… 🙂 e vremea sa reamintesc de albumul “Cu drag”, cu cele 4 colindele scrise de subsemnata 🙂