Ce ne facem dom’le…cu Cristian China-Birta

Pe Cristian China îl știu de mai mult timp decât mă știe el pe mine. Îi citeam blogul în vremea în care nu aveam facebook (aveam și link spre Chinezu’ pe blogul propriu), în 2014 m-am trezit că mă invită în emisiunea lui de atunci de la un post TV, am continuat să îl citesc și după ce a devenit “site” și să mă sfătuiesc cu el când nu am timp să imaginez campanii pentru mine. La fiecare lansare de album a fost lângă mine, cu vorba scrisă, cu prezența fizică sau cea online (de ex interviul legat de lansarea primului meu Vinil sau prezentarea cărții mele de poezie). Îmi place că e deschis și prezintă o imagine corectă a majorității lucrurilor despre care vorbește sau scrie. Scriu ”majoritatea” pentru că ar fi chiar dubios să fiu de acord 100% cu cineva, în general. :)) Îmi place că citește (și citește mult!) și mi-e mult mai simpatic de când i-am cunoscut jumătatea și norocul lui absolut în viața asta. 🙂
Scrie de atâția ani încât era inevitabilă apariția unei cărți despre zona în care activează și al cărei titlu îmi amintește de Moromeții, scrisă în limbaj (aparent) lejer și cu mult umor. Știu asta pentru că am citit fragmente pe care le-a împărtășit prin newsletter. 🙂

Acum, după introducerea aceasta, anunț că se fac precomenzi pentru “Ce ne facem dom’le cu influencerii ăștia? “, prin intermediul rețelei Cărturești. Cartea lui Cristian China Birta va veni cu autograf, în jurul datei de 15 martie.
La cât mai multe autografe, domnule! 🙂

Atelierul Lunii Pătrate – deschis non-stop!

Am redeschis Atelierul Lunii Pătrate! Mai jos sunt jucăriile muzicale și poetice pe care le voi ambala cu piticii și cu Murmur. Transportul nu este inclus (cu excepția pachetului “Luna Pătrată”), autograful este obligatoriu (doar să îmi spuneți pentru cine să îl scriu). Adresa de e-mail pentru comenzi a rămas aceeași: alina@alinamanole.ro
📀 𝑽𝒊𝒏𝒊𝒍 + 𝑪𝑫 𝒄𝒂𝒅𝒐𝒖 “Live Session 2020” – 180 lei
📀𝑽𝒊𝒏𝒊𝒍 + 𝑪𝑫 𝒄𝒂𝒅𝒐𝒖 “Live Session 2020” + 💿 CD “Lucruri simple” – 210 lei
📝💿Carte de poeme “IUBIREVIRGULĂ” + CD “Lucruri SIMPLE” – 130 lei
🟨PACHET complet LUNA PĂTRATĂ (𝑽𝒊𝒏𝒊𝒍 + 𝑪𝑫 𝒄𝒂𝒅𝒐𝒖 + CD “Lucruri simple” + Carte de poeme) = 300 lei (transport inclus)

Am lansat Vinil. Cu CD la pachet (episodul 3)

Speram să am timp și de scris în luna decembrie. Mă bucur însă că nu am avut timp pentru asta ci am profitat de insomniile mele tradiționale pentru a da autografe pe viniluri, Cd-uri, cărți, pentru a împacheta frumos toate coletele și a le pune etichetele de destinație. Am vrut să fac toate pachetele singură și a fost cel mai mare cadou al finalului de an 2020. Mi-am ocupat gândurile și mâinile, am primit emailuri minunate și daruri speciale.

Lansarea de pe 10 decembrie se găsește pe Facebook, în format video. Am avut emoții, am fumat ca la început de concert viu, am povestit, am avut online oamenii care trebuiau să fie. Apoi au mai urmat o serie de interviuri la Radio România Cultural, Radio Seven, București FM și Aleph TV în emisiunea Marius Tucă Show. Am primit ajutor din partea Kooperativa 2.0 și am avut o întâlnire video spumoasă cu Cristian China Birta (tot pe Facebook o găsiți). Între timp, povești frumoase în emailurile de comandă. În toate săptămânile acelea parcă s-ar fi deschis ferestrele lumii și am avut sute de oameni în jur, în casă mea, pe canapea, la câte o vorbă, o bucurie, o îmbrățișare.

Am încheiat anul cu recunoștința întâmplărilor care m-au adus să dorm puțin și să zâmbesc atât de mult. Și am mulțumit, cu voce tare sau în gând, fiecăruia dintre prietenii mei care mi-au fost alături și fiecăruia dintre cei care au avut o secundă măcar pentru mine. Un Like pe Facebook, un Share, o audiție de YouTube sau spotify, un email. Ce daruri frumoase! ✨

Să ne întâlnim, în lumile virtuale sau în lumea vie, cu bucurie! Vă îmbrățișez! 💛🟨

P. S. Atelierul Lunii Pătrate se redeschide în curând pentru iubitorii de viniluri, poezie sau muzică sau toate 3 la un loc! 🙂 Comenzi tot prin e-mail la alina@alinamanole.ro

O veste, cea mai veste, despre Adalbert!

Lumea Rățoiului Adalbert este delicată și sinceră. Aventurile lui, scrise de mine, citite și de copii și de copiii undercover (părinți sau adulți fără copii) au adus în viața mea o altă perspectivă asupra interacțiunilor de la inimă la inimă. Adică nu m-am așteptat să devină prieten cu atât de multă lume. 🙂 Ce s-a întâmplat însă cu el și cu mine în ultimele luni a însemnat un carusel de nopți nedormite, râsete, bucurie sau disperare. Și totul a pornit de la o idee năstrușnică și de la un Unicorn care s-a înfipt bine cu picioarele în pământ și m-a întrebat: ”De ce nu? ”. Și cum să nu asculți de un Unicorn?

O parte dintre voi veți ofta (adică aceia dintre voi care ați citit cartea): nu am scris (încă) o continuare. Aș fi fost influențată de vremurile astea și i s-ar fi clătinat și lui pământul sub picioarele portocalii. În schimb…haideți să vă spun ce-am făcut și ce prieteni au fost lângă mine.

Copii de toate vârstele, Adalbert are VOCE! I-am dat voce. Și lui și celorlalte personaje din poveste: Faz, Pit, Bizou, Mama Li, Nor-cel-Mic, Vultur, Câine Bun. 🙂 Mai mult decât atât, Rățoiul Adalbert are propria lui aplicație, pe Google Play, IoS și AppGallery, adică poate poposi în telefoanele și tabletele voastre.

Inițial, m-am gândit că i-ar sta bine lui Adalbert într-o carte audio. Izolarea mi-a dus însă gândurile mai departe și alături de mine au venit cei mai potriviți oameni pentru ele. Și un Unicorn, precum spuneam.
Alex Zamfir – programator, om calm și structurat și răbdător în a-mi explica lucruri (mulțumesc, Cozmin Vasile, pentru recomandare)
Victor Panfilov – în studioul căruia am înregistrat vocile pentru că în studioul meu de acasă ajungeau zgomote de bormașină sau de petreceri nocturne ale vecinilor, și Mișa Ungureanu – cu ajutorul căruia am făcut prelucrările brute ale înregistrărilor.
Mugurel Coman – fără de care aplicația ar fi avut vocile personajelor, foarte drăguțe, dar nu ar fi avut…context. Ilustrațiile muzicale realizate de Meghi sunt atât de frumoase încât vă veți îndrăgosti iremediabil de rățoi și familia lui, vă veți teme pentru el în episodul cu Vultur, veți râde la toate giumbușlucurile. Iar modul în care rățoiul nostru deschide ochii…vai!
Pe parcursul proiectului, am experimentat pe alocuri un nivel de stress fantastic, căci trăim în România și acest lucru – de exemplu – e un indicator prost atunci când vrei să ai cont de developer, pentru Apple cel puțin.
Acum însă, aproape de momentul de lansare, aplicația este frumoasă și delicată, așa cum este Adalbert, și abia așteaptă să ajungă la voi.
Nu veți avea doar o carte audio, ci o poveste audio cu tot ce îi trebuie. În plus, în aplicație, există opțiunea ca fiecare capitol audio să poată fi citit, în același timp cu lectura. Adică și text, și imagine, și lectură și ilustrație muzicală toate la un loc.
Aplicația include și un bonus – Cântecul lui Adalbert.

Abia aștept să zâmbiți împreună cu mine, mai ales când intră Nor-Cel-Mic în scenă.

Pentru cine nu a citit până acum cartea, ea se mai găsește și în format fizic, în Cărturești și Emag. Arată ca în copilăria mea cu cărți frumoase, tipărite pe hârtie de calitate, cu ilustrații realizate de Alina Iftime. Ce vă sfătuiesc acum este să așteptați un pic și să descărcați aplicația pentru o experiență completă vizuală, audio, de poveste.

Mai e un pic și vine lansarea. Am scris mult și încă nu am spus data, nu? :))))))))))

2020 – dincolo de jumătate

Este trecut acum de jumătatea anului. Ce-am făcut până acum?

N-am mai deschis demult paginile blogului, facebook-ul și-a făcut treaba și mi-a luat din tihna de a scrie aici.
Apoi a venit 2020 și ne-a zăpăcit pe toți suficient de mult încât să nu mai conteze nimic în afară de contextele care se redefinesc de la zi la zi aproape.

Primul concert al anului era programat pe 12 martie. Carantina și restul restricțiilor a făcut ca prima dată de concert cu public din 2020 să fie pe…18 iulie. 🙂 Am început să le spun concertelor acestea că sunt pe scenă vie, asta ca să fac distincția între ce am realizat prin intermediul internetului și concertul cu scenă sub picioare, scenă care nu e la mine în sufragerie.

Din izolare am avut câteva concerte on-line, transmise pe facebook și pe youtube. Pe 12 martie (data la care, precum spuneam, urma să aibă loc concertul din Stuf), pe 21 martie (de ziua mea, că tot eram în izolare), pe 28 martie (la aniversarea a 11 ani ai Lunii Pătrate)și pe 16 aprilie (în Joia specială care a dat titlul spectacolului ”Joia Păcătoșilor”). Toate înregistrările sunt disponibile, dacă vă este dor de mine. Cui i-a fost foarte dor a comandat, in perioada de izolare, albumul si cartea de poeme ”Iubire virgula” in format digital, prin email. Multumesc!

Pe 2 Mai și 13 iunie am cântat în cadrul proiectului Împreună mai Puternici, organizator Vodafone România, curator Tudor Chirilă. Faptul că au fost puse bilete în vânzare, faptul că mulți iubitori ai Lunii au ales să cumpere măcar un bilet deși concertele au fost la liberă vizionare, în direct, pentru tot universul, well…asta m-a topit. A fost ca o îmbrățișare puternică și o doză mare de oxigen.

Apoi a venit 18 iulie, Stagiunea Muzicală din parcul Al I Cuza, Foișorul de Lemn. Nu pot descrie întâlnirea cu oamenii de acolo…nu pot încă. Atât de emoționant a fost.

Legat de ce scriu sau compun, izolarea mi-a luat inițial din elanul creator, dar cum tot prin scris și cântat mă echilibrez, am reînceput să îmi văd de ale mele. Un cântec nou-nou este ”Singur cu Singur”, lansat și el de ziua Lunii Pătrate. Nu e cea mai fericită înregistrare cu telefonul, dar e pe youtube, mărturie. Și tot pe youtube am urcat ”Nu e panică” (fragment de la lansarea albumului ”Lucruri simple” din 2018, de la Teatrul Nottara și, ieri, un videoclip nou pentru un extras de pe album, ”Amiază de sâmbătă”. Acest videoclip este cireașa care m-a făcut să schimb fața blogului și să scriu pentru prima dată după multă vreme aici. Ca să mă laud, evident. :))) L-am realizat singură și îmi place și cântecul. Cine dorește să îl vadă, pe youtube îl găsește. Și mai jos.

Lista întâmplărilor din prima partea a acestui an neașteptat nu se oprește aici, dar îmi păstrez elanul și pentru o altă poveste. Căci legat de povestea ”Aventurile rățoiului Adalbert” am de spus niște lucruri. Și despre Unicorni întâlniți în cale. Și despre câteva dezamăgiri care au făcut loc unor evenimente mai frumoase decât mă așteptam. Și despre un vis pe care îl an de ani buni și pentru care respir. Și…

Și gata, nu mai zic nimic. Vizionare plăcută! Voi reveni! 🙂

In mijlocul mie insami

Dupa aniversarea Lunii Patrate si live-ul de la Guerrilla (cu duetul-soc Manole-Dobro si lansarea oficiala a unuia dintre cantecele noi) a urmat aniversarea spectacolului Joia Pacatosilor. N-am apucat sa anunt, pe blog sau pe site-urile prietenilor, evenimentul. Locurile au fost ocupate repede-repede si, in joia magica, aerul a fost…cumva. Cumva de frumos pentru mine. Cu scenariul schimbat, din nou. O alta perspectiva a pacatelor de iubire. Nu stiu cum li s-a parut celor care au venit la aniversare. Eram atat de emotionata incat m-am refugiat in poveste si n-am mai iesit o vreme. Inca nu stiu daca voi relua acest scenariu pe 27 mai, la viitorul spectacol JP. Povestile depind foarte mult de starea din ziua de dinainte si de inspiratie si de adevarurile de care aud intre timp…

Si asta e in materie de muzica. E a 3-a primavara fara sa plec in turneu. Motivele sunt multe. Toate se aglomereaza in perioada de primavara, parca si asfaltul e mai greu si ma tine in Bucuresti. Nici oamenii nu mai sunt cum erau si eu refuz sa schimb naivitatile pe ceva material. Toamna, sper, va fi mai generoasa cu timpul si cu vrerile si vremurile 🙂

Stand in Bucuresti, am trecut mai curand prin ploi decat prin ninsori. A nins prea tarziu peste pomi. Am prieteni cu livezi de poveste si mi-e gandul la ei. Sper sa fie bine ciresilor.

Am scris ca am trecut prin ploi. Am mers prin ele cat nu s-a intamplat in noiembrie. Nu mi-a placut. Toamna e cu ale ei. Ce cauta in aprilie?

Ieri m-am strecurat, slava cerului, doar printre masini, ca sa ajung la Mirela “Polivalenta” Retegan ( 🙂 ) si aniversarea Zurli. Nu pot scrie ce nebunie a fost. Am stat si eu in bratele mamei, cum au stat toti copiii? Am stat! A pus mama degetul pe nas si a zis un juramant? A zis! Desi l-a zis acum mult mai multi ani, in sinea ei.

Astazi, in casa miroase a copt. Luni e Pastele Blajinilor. Mi-ar fi placut sa nu stiu ca exista sarbatoarea asta.

Urmeaza o saptamana plina-plina. Pana joi nu respir. “Tu n-ai program!” . “Ihim…!”

De o vreme incoace colorez. Am primit cadou o carte de colorat si creioane. Initial m-a iritat activitatea: toate gandurile puse bine in cutii au navalit in fata ochilor, intre mine si foaia cu contururi. Apoi m-am relaxat si am pus in ordine tot ce nu era deja pus. De vreo luna ma amuza modul in care aleg culorile. Uneori raman intr-o singura culoare, alteori fac un soi de varza. De curand am facut o plansa alb-negru. Asa de buna imi fusese ziua. Noroc cu ce vad in vasta lume a internetului. Si ma refer aici la fotografii care trezesc in mine reactii incredibile. De exemplu, fotografia ACEASTA a nascut o poveste, iar ASTA m-a dus, lin, in mijlocul mie insami (suna cam ciudat constructia aceasta – in mijlocul mie insami – dar imi place si o las asa) 🙂

Ma mananca degetele sa scriu, si nu pe blog sau facebook. Poemele se randuisera cuminti intr-un document numai bun de dat la editare. Apoi a murit hardul extern cu tot ce am lucrat in ultimii 3 ani. Inca nu am ajuns sa-l dau la reparat, sper sa fac asta in joia care se anunta cat de cat libera. N-am ajuns pana acum pentru ca imi tremura stomacul la gandul ca, de fapt, am pierdut tot. Mi-ar fi dor de cateva dintre versurile scrise. Nu de toate, ca nu-s geniala. Si, oricum, dintre toate, cel mai dor mi-ar fi de materialele originale care au insemnat albume si Adalbert. Scrisul, in sine, mi-l voi recupera in iunie. Am eu senzatia asta ca Sibiul imi va prinde bine-bine!

Daca nu ar fi fost soare si inca o explozie de floare alba in muscata nu as fi scris azi pe blog. Ar fi ramas doar poemul de pe facebook, pus de dimineata, si anuntul ca biletele pentru 27 mai s-au pus in vanzare.

E bucuria luminii. A! Si festivalul luminii in Bucuresti! La noapte ies iarasi sa inspir culori.

Nu e grav… :)

Dodo

Nu, nu e grav, putea sa fie si mai si! Nu e grav faptul ca nu mi-am mai facut timp de blog. Ca timp am avut, dar pentru altele… 🙂

Anuntand astazi pe facebook faptul ca se face a 3-a serie de comenzi pentru Colectia 3 A.M. mi-a dat prin cap sa ma uit si pe aici si am constatat ca pe blog nu am anuntat nici macar lansarea, daramite celelalte doua serii de comenzi din noiembrie-decembrie. Asa ca macar despre ultima sa scriu.

Ce e colectia 3 A.M.? Pai o cutie cu 3 discuri. Cele mari. Luna Patrata, Dragoste in 3 si Fericirea de Luni. Alte discuri independente nu mai am. La Carturesti mai sunt vreo 2, pe EmaG deloc. Nici nu voi mai edita exemplare independente caci inseamna o investitie pe care mai curand as pastra-o pentru albumul cel nou. (in traducere libera, mai bine strang bani de album nou si sper sa ma apuc de treaba cat mai curand).

Comenzile se fac trimitand un mail la 3am@alinamanole.ro

Se poate cumpara doar Colectia, se poate cumpara si pachetul colectie + Cartea Aventurile Ratoiului Adalbert.

Acolo, un pitic simpatic va raspunde tuturor intrebarilor legate de cost si livrare. Uneori mai scriu si eu 🙂

Comenzile toate se strang pe parcursul unei saptamani. De azi pana pe 1 februarie. Toate coletele pleaca pe 2 februarie catre curier si apoi, in cateva zile, ajung la destinatari.

Nu stiu daca vom prelungi perioada de comenzi sau daca vom mai face un val pentru Ziua Indragostitilor. Mi-e ca in acea perioada e nebunie in zona de curierat si nu ne asumam riscul sa nu ajunga pana pe 14 🙂

Cine e in Bucuresti poate sa cumpere colectia la concerte. Momentan la concertul de pe 11 februarie de la Teatrelli.

Cand vedeti ca lipsesc de pe aici ma gasiti pe facebook

http://facebook.com/AlinaManoleOficial

reclama

 

Nu caut timp, caut o clona

alina manole civil

Daca s-ar putea duplica totul, pana in cele mai mici detalii, nu cred ca as suporta sa lucrez cu mine tot timpul. Motivele sunt atat de multe si evidente pentru orice om normal incat nu insist 🙂 Din cand in cand insa, mi-as dori o clona care sa reuseasca sa faca acele lucruri administrative fara prioritate zero si pentru care orele din noapte sunt singurele accesibile in momentul acesta, cand sunt doar una. De exemplu: curatenia, ordinea in hartii, documentele oficiale, scrisorile, mersul la cumparaturi, gatitul etc. De visare, muzica, scris si dialog m-as putea ocupa mai lejer si la 100% capacitate. A nu se intelege ca ma plang de munca, niciodata nu am facut asta, chiar si dupa experiente mai putin placute cu clienti sau orgaizatori sau colaboratori. Am un optimism echilibrat azi, desi echilibrul celor doua picioare e relativ (un picior e in reparatii) 🙂

S-au intamplat multe despre care nu am reusit sa scriu: concertele altora, concertele mele, o furtuna incredibila la Eforie (traita atat de aproape incat merita sa fie mentionata), o zi de alegeri si rezultatele…si rezultatele, reactiile la cartea “Aventurile ratoiului Adalbert” care mi-au venit muuulte si au umplut email-ul, plimbarile mele lungi care au acum timp mai indelungat, ca merg incet-incet, gandurile, provocarile…si tot asa. In plus, a mai fost si somnul. Somnul de fuga, de refugiu, cand nu ai solutie sau primesti o veste proasta (a mai fost si asa ceva, normal) si te intinzi pe canapea si trece o ora si nu stii cand s-a dus. Apoi te prinde lumina de ora 5 dimineata, cu armonii inaripate in copacul din fata geamului, si te bagi in pat pentru cateva ore, putine, pana cand suna ceasul.

Zilele acestea incepe Street Delivery. Cu exceptia zilei de sambata, cand am spectacol impreuna cu Raul, voi fi tare bucuroasa sa ma plimb prin zona Arthur Verona. Un mic secret sau dovada ca acum locuiesc, ca si in 2008, unde trebuie, e bucuria mea la gandul ca voi avea forfota altfel a unui eveniment de strada la doi pasi de mine. Nu am fost niciodata omul caruia sa ii fie bine in pustietate. Din oameni si agitatie imi trag seva si inspiratia. De altfel, chiar ma gandeam, unele idei de cantece sau de scrieri mi-au venit in aglomeratii de concert, sarbatori, manifestatii… 🙂 Acum sa mai am si timp sa le scriu, spun, caci clona inca nu am si cineva trebuie sa spele rufe, sa calce, sa gateasca (aici sa zicem ca se mai aliniaza planetele bine), sa aiba grija de Dodo, sa comande pe net diverse pentru casa… 🙂

Ii trimiteam duminica o poza unei prietene. Poza cu dormitorul in haos, ca dupa o lansare de carte, doua concerte si timp O. M-a intrebat unde mai dorm si m-am uitat automat catre canapeaua din sufragerie, cat de cat libera. La 12 noaptea ma apucam sa strang haine, sa mut mobilierul mic, sa sterg praful, sa pun luna sa lumineze (am primit o Luna cu bec de pus pe perete si tare mi-e draga). Pe la 3 am terminat si de spalat vasele. Asta nu-i viata de artist, zau! 😀

Am zambet azi. Si uite ca am timp si sa scriu pe blog. Ioan Gyuri Pascu, invitatul meu de ieri in emisiune (emisiunea Luna Patrata de la Smart FM, din fiecare seara de marti…pentru cine nu stie) spunea (citat aproximativ) “Foloseste timpul pe care il ai, nu pe cel despre care spui ca nu-i”.  Inregistrarea e deja pe site.

Sa ne citim cu bine, sa ne stim cu bucurie! 🙂

Jurnalul cartii mele de povesti – Capitolul 4 – Lansarea lui Adalbert

adalbert

Din 2009 incoace am lansat 4 albume proprii si m-am ocupat de lansarea a inca vreo cateva care nu mi-au apartinut. Inveti din greseli, cauti solutii, faci conexiuni, stii care sunt pasii.  Pentru lansarea cartii nu aveam decat un background de evenimente muzicale. Conferintele nu se pun. Teoretic mergi pe aceeasi linie, dar apare “problema”. Aia mare, care te panicheaza un pic (mai mult): publicul caruia i te adresezi nu e format doar din adulti. Oamenii-mici-pitici au reactii oneste, spontane, imediate. Ce sa le spui? Cum sa le prezinti ratoiul? Nu sunt parinte de copil ca sa inteleg ce gandesc si ce simt. Acestea sunt intrebari si dileme care m-au chinuit in toata perioada de pregatiri de lansare.  Acum, tarziu in noapte, cu durerea de cap fireasca si cu macar inca vreo 2 ore de muncit inainte, trag aer in piept si spun ca …nu trebuie sa le spui nimic oamenilor-mici-pitici din ce nu iti spui tie, om-mare-si-pitic, de cand ai scris cartea. Si anume ca ratoiul e ca orice copil care viseaza. Si ca si adultii viseaza, chiar daca altfel sau…la fel dar nu vor sa recunoasca.

Pe scurt, lansarea a avut un loc frumos, Gradina cu Filme. A avut muzica si pentru oameni mari cu copii, si pentru oameni mari fara copii si pentru oameni mici-pitici (de la Andries la Gasca Zurli). 🙂 A avut sampanie fara alcool ca parintii trebuie sa ramane in stare de trezie. Nu a avut dulciuri si fursecuri pentru ca sa nu se strice obiceiul mesei de pranz si pentru unii si pentru altii. A avut desene pe maini si pe chipuri si era valabila invitatia pentru toata lumea (Multumesc Mirela si Andreei tale!). A avut vorbe putine spuse de mine cu emotii cat China, si la figurat si la propriu daca ma gandesc la Cristian China Birta, care a spus si el cateva cuvinte. A avut cantecelul “Adalbert” pe care l-am compus luni noapte pentru marti dimineata la Neatza cu Razvan si Dani si pe care l-am mai repetat vineri noaptea la Andrei Partos in emisiune. A avut refren cantat de toata lumea mare si mica. Si apoi a avut intalnirea 1 la 1 cu fiecare om-mic-pitic sau om-mare care a vrut sa vorbeasca cu mine. Am avut prieteni care au umflat baloane, au pregatit cartile sau m-au fotografiat cu fiecare posesor de autograf in parte. Am avut prieteni care au vorbit despre eveniment inainte, in emisiuni TV, la radio, pe facebook sau pe blog, si daca au reusit sa ajunga si daca nu. Acum am sute si sute de poze la care ma uit pe facebook. Am avut prieteni care au venit acolo de pe drumuri lungi sau au rasucit programul pana cand au ajuns. Am avut prieteni vechi si prieteni noi de o ora si cu totii am zambit pana la urechi. As vrea sa va enumar pe toti, dar temandu-ma sa nu scap pe cineva, prefer sa va spun cu numele vostru din inima mea. Am fost zapacita si pe Nori tot timpul.

alina manole 1

Adalbert a fost al meu pana duminica la ora 12:00. De acum va puteti indragosti de el in buna pace! 🙂 E timid si retinut in medii noi, asa cum sunt eu. Pentru cei dragi insa, lupta cu toate puterile. Tot ca mine. Asta sa stiti in caz ca va bate gandul sa ne imprietenim 🙂

Cartea “Aventurile ratoiului Adalbert” se poate gasi in reteaua librariilor Carturesti si in EmaG 🙂

Pentru carti cu autograf, puteti sa scrieti mesaje private pe FB sau e-mail la carte@alinamanole.ro

Urmeaza concerte la care il voi lua cu mine 🙂 O vreme doar 🙂

Jurnalul cartii mele de povesti – Capitolul 3 – Adalbert e acasa

alina si adalbert

Daca ar fi fost sa mai scriu jurnalul povestii lui Adalbert…ar fi fost multe pagini de piedici. Aleg sa scriu insa partea buna a lucrurilor: cartea a venit vineri, inainte de ziua mea de nume si in preambul de Luna Plina, iar intalnirea oficiala de prezentare va fi duminica aceasta, pe 29 mai, in miez de zi (ora 12:00), la Gradina cu Filme din Bucuresti. Intalnirea e numita “oficiala” dar nu-i 🙂 Sper sa ne adunam prieteni, mai mari sau mai mici, si sa ne uitam pe “poze” si sa ma suportati un pic cat va voi face pofta cu lectura unei pagini de carte 🙂 Vom avea 2 ore la dispozitie pentru a sta la o cafea si sa ma suportati cu emotii pana la cer si inapoi 🙂

Recunosc, e o ipostaza complet noua. Muzica a fost in mine altfel si de cand ma stiu. Chiar si asa, dupa ce a aparut primul album ( “Luna Patrata” ) mi-am revenit la cateva luni distanta (adica am realizat in ce m-am bagat). Acum impart cu toata lumea bucuria unei premiere absolute pentru drumul meu de viata dar, desi am un turn de exemplare in dormitor, parca tocmai am finalizat o comanda pentru un client si sunt multumita de cum a iesit… 🙂 Nu stiu altfel cum sa explic senzatia de “mi se intampla – nu mi se intampla mie”.

Legat de turn…chiar si cu ajutor, vineri seara am carat cam 280 de kg de ciocuri de ratoi. Iata cea mai sincera imagine de autoare racita bine dupa drumurile cu bratele pline sus-jos cu un etaj  inalt (cu bonus de trepte). Da, stiu, arat mai bine in bannerul care anunta lansarea 😀

aventurile ratoiului adalbert alina manole

Gandindu-ma la intalnirea de duminica am o panica desavarsita si pentru ca, desi am fost prezenta la multe lansari de carte, majoritatea se adresau adultilor, iar acum stiu sigur ca vin si piticii cu parinti. Cum sa fac? Sa ma retrag cu piticii si sa stam pe covor si sa povestim despre ratoi sau sa consider si “pe cei mari” ca fiind copii undercover? Am ales ultima varianta :))

Important! Nu va fi o lansare cu cantec. Cantecele pacatoase nu isi au locul la o lansare de carte. Sper ca este evident de ce :))) Asta nu inseamna ca nu vom avea un fond muzical 🙂

Am cativa prieteni care ma vor ajuta duminica cu tot felul de activitati pe care le-as fi facut singura daca aveam 10 brate. Am invatat sa cer ajutorul in ultima vreme si sa il si accept cand mi se ofera 🙂 Ii veti vedea acolo, ocupandu-se cu tot felul de trebusoare si le multumesc de pe acum!!

Chinezu – Cristian China Birta – unul dintre prietenii mei speciali, al carui blog il citeste si mama – scria acum o vreme cam asa: “Acum văd că Alina vrea să mă lovească decisiv cu o altă parte bună a ei: cu cea de scriitoare. Căci scoate o carte pentru copii. Hmmm, cam riscantă treaba asta… Pentru că, dacă la alte capitole las de la mine (oameni suntem, vorba aia), când vine vorba despre copii (am trei minunății acasă…), sunt de o intransigență feroce. Așa că ștacheta este ridicată rău la faza cu cartea, Alina dragă… ” 

Are dreptate pana la Luna si inapoi. Sper ca “Aventurile ratoiului Adalbert” sa corespunda lucrurilor bune pe care parintii vor sa le comunice copiilor lor. Daca am lua la disecat povestea, ea vorbeste despre rabdare, toleranta, curaj, diferente culturale… 😀 😀 Dar nu o disec, sper sa o cititi si sa va placa.

Apropos! Cativa parinti m-au intrebat carei varste i se adreseaza cartea. Ei…aici e complicat pentru ca, de exemplu, la varsta pe care o am inca mai citesc carti pentru copii… 😀 Dincolo de exemplul personal, povestea este pentru copii mai maricei, de pe la 5 ani in sus. Celorlalti mai pitici, parintii trebuie sa le citeasca si sa le explice una-alta in timp ce copiii se uita pe imagini. E vorba nu neaparat de intelegerea cuvintelor sau expresiilor, cat despre lungimea textului. Ca e poveste in toata regula, cu dialoguri si personaje multe! 🙂

E Luni! 🙂

Sa fie fericita! 🙂