Posted on

Lansez Vinil. Cu CD la pachet. (episodul 1)

Anul 2020 este de departe un an surprinzător. În ianuarie nu bănuiam ce ne așteaptă. În ceea ce mă privește, cu scene interzise și concerte amânate sau anulate din motiv de pandemie, nu am sperat la un final de an în care să anunț lansarea unui material discografic nou și, tadaaaaa! sub formă de Vinil! Și cu toate astea, mi se întâmplă și sunt un pic năucă, dar rezist cu bucurie.

Povestea albumului Live Session 2020 care a ajuns Vinil o voi scrie aici în zilele următoare. Acum vă las doar cu informațiile oficiale pentru că azi e prima zi de precomenzi și vă recomand discret ca, dacă sunteți colecționari ai Lunii Pătrate, să vă grăbiți un pic. Tirajul este mic, ca pentru un produs elegant, rar, de colecție. Și pentru că lansarea oficială este pe 10 decembrie, cumva în preajma concertului tradițional de final de an, am decis să fac și un dar tuturor celor care comandă minunăția. Vinilul pleacă de la mine cu CD-ul aferent, pentru că poate ori nu aveți pickup, ori vreți să faceți un cadou mai departe. 🙂

Aștept emailurile voastre pe adresa alina@alinamanole.ro.

𝐀𝐥𝐢𝐧𝐚 𝐌𝐚𝐧𝐨𝐥𝐞 lansează 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐮𝐥 𝐞𝐢 𝐕𝐈𝐍𝐈𝐋!

Alina Manole, fata cu Luna Pătrată, lansează pe 10 decembrie 2020 un nou material discografic, pentru prima dată sub formă de VINIL!În anul surprinzător 2020, Alina Manole și colegii ei de scenă Raul Kusak, Adi Tetrade și Dan Nicolau, s-au reunit în studio pentru un concert fără public. Ceea ce s-a vrut a fi inițial o întâlnire intimă muzicală s-a transformat într-un gând mai amplu și, cu ajutorul unui sprijin neașteptat, în primul VINIL din universul Lunii Pătrate. Titlul e simplu: Live Session 2020. Piesele imprimate, cu excepția uneia singure, sunt hiturile clasice ale artistei care se vor auzi pentru prima dată așa cum sunt ele cântate live de ani buni: Luna Pătrată, Cutia Pandorei, Adevărul, Fix în seara asta, Căsătorie în stil italian etc. Vorbim de o mai mare lejeritate de expresie muzicală a tuturor celor de pe scenă, cu un plin de solo-uri și – pe alocuri – de cuvinte sau râsete. Excepția se numește ”Să ne prefacem” și este o compoziție nouă, lucrată pentru prima dată în formulă extinsă în 2020. Numărul exemplarelor imprimate este mic, făcând din VINILUL Alinei un produs rar, pentru colecționari și cunoscători, dar pentru ca surpriza ei muzicală să aibă o formă completă și să poată fi ascultată oriunde, VINILUL este însoțit de un cadou, CD-ul clasic. CD-ul nu va fi distribuit separat. Lansarea oficială va avea loc pe 10 decembrie, în mediul online, inclusiv pe pagina oficială facebook.com/AlinaManoleOficial.
Până atunci, fanii Alinei Manole pot face precomenzi ale acestui pachet lunatic special, VINIL și CD, la adresa alina@alinamanole.ro unde artista va răspunde personal fiecăruia în parte și apoi va semna și rezerva fiecare exemplar de colecție. Pachetele magice vor pleca spre destinații pe 11 decembrie. Pentru că cei dintâi colecționari merită încă un cadou, costul VINILULUI + CD va fi de 130 de lei (fără taxe de curier). Începând cu data de 10 decembrie, costul va fi de 180 de lei (de asemenea fără taxe). Mai multe vești despre acest proiect frumos, special, elegant, așa cum este tot ceea ce face Alina Manole, vor apărea pe pagina de facebook și pe site-ul artistei.
Alina Manole LIVE SESSION 2020 – Vinil + CD
Material înregistrat în studioul Real Sound and Vision, București
Producător Alina Manole și LUNA PR & EVENTS 

Posted on

Povești de album – producția – episodul 2

9

Am facut o pauza cam lunga intre episoade, numai ca lucrurile au avut mersul lor, oricat m-as fi straduit sa respect dead-line-uri.

Ajunsesem la finalul inregistrarilor de album. Ce a urmat a fost un soi de haos din care am iesit in sambata de dinainte de Pasti. 🙂

Mixajul cantecelor a constituit unul dintre lucrurile pe care le-as pune pe seama lui Mercur retrograd, dar cumva mi-a devenit destul de simpatic incat sa stiu ca mai bine stau cuminte si sa-l las in banii lui decat sa ma revolt. 🙂

In orice relatie profesionala, empatia joaca un rol foarte important. Am povestit in episodul 1 cam cum se construiesc cantecele la sala de repetitii. Cumva, la studoiul initial, ceva nu a mers ok in privinta asta. Tehnic, lucrurile corespundeau unor parametri, dar nu unor povesti. In calitate de creator, mi-am dorit pe album mai mult decat cantece corecte. Mi-am dorit povesti muzicale pe care ascultatorul sa le simta cu totul, iar elementele de regie si dinamica erau doua aspecte extrem de importante.

Prin urmare, cu un mix gata, am mai cautat o varianta. Initial ca sa vad daca sunt o nebunaaaa – vorba cantecului – si mi se pare ca nu e ok. Am trimis asadar proiectul unui cantec la alt studio, departe de Bucuresti. Ce s-a intors la mine (si fara sa dau vreun element ajutator) a fost ceva ce in capul meu suna cum trebuie. Am verificat apoi cu oameni de nadejde si da, incepea sa sune cum trebuie. Prin urmare, tot proiectul albumului a luat calea celui de-al doilea studio. Pe scurt, a plecat la Nimrod. 🙂

Albumul Lucruri simple are asadar doua studiouri in care s-a lucrat: studioul de inregistrari si studioul de mix si master. 🙂 E mai cu mot! Credeti-ma insa ca a meritat!

Am primit versiunea finala sambata dupa-amiaza. Datorita unor conditii exterioare (plecarea din tara a inginerului de sunet) totul s-a desfasurat intr-un ritm nebun. Am primit materiale la 2 dimineata sau la 8 si jumatate dimineata. A fost o priza continua si cred ca, pe vremea telefoanelor cu fir, am fi inrosit linia Bucuresti-Cluj. 🙂 Nimrod  a fost unul dintre oamenii care au inteles fara sa ii spun ca timpul meu nu mai trebuie irosit.

Asadar sambata dupa-amiaza – 7 aprilie 2018, notez in clar – am descarcat albumul in telefon si am plecat pe strazi, cu castile pe urechi. Bucurestiul devenise deja orasul liber pe care il iubesc mai mult decat atunci cand musteste de masini si oameni. Am facut plimbarea si-am bocit un pic si din acel moment am dat shut down tuturor gandurilor. Cel putin pana astazi, cand am reinceput sa desenez (in continuare) detaliile lansarii de pe 28 mai.

Sa va mai spun ca abia astept sa eliberez macar un cantec in eter? 🙂 In curand, destul de curand … 🙂

In episoadele urmatoare va voi povesti un pic si despre saga fotografiilor de album si a detaliilor legate de tinuta, lucruri care – daca nu ar avea si ele niste ghemotoace mercuriene – nu ar defini o adevarata bucatarie de album :))

Si da, la final de poveste, va spun ca mai sunt fotolii rosii superbe, libere, la sala mare a Teatrului Nottara, care isi asteapta lunaticii. Stiu ca sunt multe evenimente in Bucuresti la final de Mai, dar uitandu-ma la playlist, cred ca ne vom distra de minune in seara de 28!

Posted on

Povești de album – producția – episodul 1

16 martie 2018

2 luni de zile de cand am început producţia de facto a albumului “Lucruri simple”.

Astăzi voi scrie despre prima perioadă, cea de preproducţie. Acea perioadă în care fiecare cântec este gândit, scris pe hârtie, în care i se dă un contur mult mai clar. Cântece scrise în ultima vreme sau (două dintre ele) mai demult un pic, trecând un test de timp absolut necesar.

Eu și Raul (Kusak) la sala lui de repetiţii. Trompetă? Nu aici. Mai curând violoncel. Solo pian sau solo trompetă? Câte măsuri la început? Cum se încheie? Un intro redefinit pe loc.

– Cum îţi sună așa?

– Bun! Hai să scriem!

Și momentele frumoase de coerenţă și empatie muzicală.

Un exemplu (deloc întâmplător) este cel al cântecului “Lucruri simple“.

Îl cântasem o singură dată în public și atunci dintr-un “televizor” (e vorba de spectacolul Necântate 2.0, cu mine în dublu exemplar pe scenă). L-am avut pe lista albumului nou fără nicio îndoială. E…foarte al meu.

Și pe 16 ianuarie, acum două luni, i l-am cântat lui Raul. În momentul în care mâinile i s-au așezat pe clape am știut că acest cântec s-a scris înainte de mine. Și că e o furtună pe undeva înainte de poveste și furtuna e în mâinile lui Raul. Am dus cu greu cântecul până la capăt de plâns, de emoţie, de bucurie, de recunoștinţă că trăiesc momente de “perfect”. A trebuit să ies din sală pentru că nu voiam să-mi sperii colegul de scenă :)) Acela a fost de altfel și momentul în care am decis numele albumului. Nu zic ca nu m-am răzgândit sau ca nu am avut îndoieli “de marketing”, dar “Lucruri simple” a rămas emoţia cea dintâi. 🙂

Revenind la etapa de preproducţie, după ce eu și Raul am dat contur poveștilor, pentru că plecam 3 zile de concerte în Moldova în formula cu Adi Tetrade, am început să facem planuri în 3.

La întoarcerea în București am început lucrul în trio. Propunerile lui Adi au completat imaginea de bază a fiecărei piese. A! Uitasem să spun că 4 dintre cântece erau deja testate în concerte și aveau deja o contribuţie importantă, cea a live-urilor. :)Să nu subestimăm acest aspect! 🙂

Și iată-ne, după încă o serie de zile de lucru, în concertul de la Clubul Ţăranului. Deja februarie, a durat ceva că mai aveam și de muncit. Ninsoare, că deh…dar am avut avanpremiera albumului. Cu ceva momente simpatice legate fix de zona pentru care lucrasem cel mai mult. “Cum începe?” “La naiba, care era tempoul?” Am râs mult și asta și pentru că am cel mai simpatic și deștept public din univers, care a înţeles exact faptul că participă la o repetiţie generală cu scop nobil 🙂

Și da, după experienţele toate adunate, puteam să intrăm în studio.

Aventurile de la înregistrări, colaborarea cu violoncelistul Mihail Grigore, trompetistul Sebastian Burneci și inginerul de sunet George Nemeznic, le voi povesti în episodul următor. 🙂

Înainte să închei, trebuie să mai scriu ceva pentru că e important în ecuația lucrurilor care nu depind de mine.

Ieri, 16 martie, am înregistrat vocea pentru cântecul Lucruri simple. Rămas, fără să-mi dau seama aproape, ultimul pe listă.

Cu el au început toate, cu el am încheiat azi încă un capitol. Mai sunt atât de multe! Ioi! Le voi povesti și aici, măcar pe o parte dintre ele 🙂 Se mai desfășoară unele în paralel cu ce am povestit legat de cele 2 luni, dar voi reveni asupra lor 🙂

Între timp (că trebuie să fac și asta din considerente lesne de înțeles) vă invit alături de mine (în calitate de sponsori individuali, că alții nu vin, deh) pe 28 mai, la Teatrul Nottara, la lansarea albumului nou. Presale până pe data de 31 martie. 

Partea drăguță e că mi-a venit o idee (acum vreo 3 ani de fapt) pe care s-ar putea să o pun în practică în categoria daruri pentru lunatici. Sper să îmi iasă! 🙂

Posted on

In mijlocul mie insami

Dupa aniversarea Lunii Patrate si live-ul de la Guerrilla (cu duetul-soc Manole-Dobro si lansarea oficiala a unuia dintre cantecele noi) a urmat aniversarea spectacolului Joia Pacatosilor. N-am apucat sa anunt, pe blog sau pe site-urile prietenilor, evenimentul. Locurile au fost ocupate repede-repede si, in joia magica, aerul a fost…cumva. Cumva de frumos pentru mine. Cu scenariul schimbat, din nou. O alta perspectiva a pacatelor de iubire. Nu stiu cum li s-a parut celor care au venit la aniversare. Eram atat de emotionata incat m-am refugiat in poveste si n-am mai iesit o vreme. Inca nu stiu daca voi relua acest scenariu pe 27 mai, la viitorul spectacol JP. Povestile depind foarte mult de starea din ziua de dinainte si de inspiratie si de adevarurile de care aud intre timp…

Si asta e in materie de muzica. E a 3-a primavara fara sa plec in turneu. Motivele sunt multe. Toate se aglomereaza in perioada de primavara, parca si asfaltul e mai greu si ma tine in Bucuresti. Nici oamenii nu mai sunt cum erau si eu refuz sa schimb naivitatile pe ceva material. Toamna, sper, va fi mai generoasa cu timpul si cu vrerile si vremurile 🙂

Stand in Bucuresti, am trecut mai curand prin ploi decat prin ninsori. A nins prea tarziu peste pomi. Am prieteni cu livezi de poveste si mi-e gandul la ei. Sper sa fie bine ciresilor.

Am scris ca am trecut prin ploi. Am mers prin ele cat nu s-a intamplat in noiembrie. Nu mi-a placut. Toamna e cu ale ei. Ce cauta in aprilie?

Ieri m-am strecurat, slava cerului, doar printre masini, ca sa ajung la Mirela “Polivalenta” Retegan ( 🙂 ) si aniversarea Zurli. Nu pot scrie ce nebunie a fost. Am stat si eu in bratele mamei, cum au stat toti copiii? Am stat! A pus mama degetul pe nas si a zis un juramant? A zis! Desi l-a zis acum mult mai multi ani, in sinea ei.

Astazi, in casa miroase a copt. Luni e Pastele Blajinilor. Mi-ar fi placut sa nu stiu ca exista sarbatoarea asta.

Urmeaza o saptamana plina-plina. Pana joi nu respir. “Tu n-ai program!” . “Ihim…!”

De o vreme incoace colorez. Am primit cadou o carte de colorat si creioane. Initial m-a iritat activitatea: toate gandurile puse bine in cutii au navalit in fata ochilor, intre mine si foaia cu contururi. Apoi m-am relaxat si am pus in ordine tot ce nu era deja pus. De vreo luna ma amuza modul in care aleg culorile. Uneori raman intr-o singura culoare, alteori fac un soi de varza. De curand am facut o plansa alb-negru. Asa de buna imi fusese ziua. Noroc cu ce vad in vasta lume a internetului. Si ma refer aici la fotografii care trezesc in mine reactii incredibile. De exemplu, fotografia ACEASTA a nascut o poveste, iar ASTA m-a dus, lin, in mijlocul mie insami (suna cam ciudat constructia aceasta – in mijlocul mie insami – dar imi place si o las asa) 🙂

Ma mananca degetele sa scriu, si nu pe blog sau facebook. Poemele se randuisera cuminti intr-un document numai bun de dat la editare. Apoi a murit hardul extern cu tot ce am lucrat in ultimii 3 ani. Inca nu am ajuns sa-l dau la reparat, sper sa fac asta in joia care se anunta cat de cat libera. N-am ajuns pana acum pentru ca imi tremura stomacul la gandul ca, de fapt, am pierdut tot. Mi-ar fi dor de cateva dintre versurile scrise. Nu de toate, ca nu-s geniala. Si, oricum, dintre toate, cel mai dor mi-ar fi de materialele originale care au insemnat albume si Adalbert. Scrisul, in sine, mi-l voi recupera in iunie. Am eu senzatia asta ca Sibiul imi va prinde bine-bine!

Daca nu ar fi fost soare si inca o explozie de floare alba in muscata nu as fi scris azi pe blog. Ar fi ramas doar poemul de pe facebook, pus de dimineata, si anuntul ca biletele pentru 27 mai s-au pus in vanzare.

E bucuria luminii. A! Si festivalul luminii in Bucuresti! La noapte ies iarasi sa inspir culori.

Posted on

Desteptarea primaverii, trupa Firma si alte istorii de avanpremiera

Desteptarea primaverii

Despre punerea in scena, la Teatrul Mic, a piesei “Desteptarea primaverii” stiam de anul trecut. Din umbra, am trecut prin cateva etape de povestiri. Apoi am primit intrebarea “Vii?” si m-am infiintat, in loc privilegiat un pic, in sala de teatru.
O mentiune mica: sunt spectator bun, imi inchid telefonul, nu soptesc nimic catre vecinul de scaun si sunt atenta-foc, dar…am o problema cu duratele mari ale unor spectacole. Ma sperie. Poate usoara claustrofobie. Poate faptul ca stiu ce inseamna procesul de atentie si care sunt duratele optime. Nu intru in detalii stiintifice. Ati inteles ideea. Ei bine, piesa dureaza 3h si 15 minute. Pauza dupa 1h 45 min. Ma panicasem un pic.
Si a inceput. Si a venit pauza. Si s-a terminat.
Si detaliile scrise mai sus nu au contat si asta mi se intampla rar. FOARTE rar.
Incerc sa ordonez ideile pe baza carora va voi face si recomandarea de a vedea Desteptarea primaverii
1. Textul – il cunosteam deja; cine nu il cunoaste, cu atat mai mult se va bucura de el; il gasiti pe internet.
2. Mash-up (ca alt cuvant mai potrivit in limba romana nu am la ora asta) intre arta dramaturgica si cea muzicala.
Nu este un spectacol de teatru si atat. Pe scena se afla trupa Firma. Care nu e trupa de acompaniament. E parte din poveste. Cantecele au fost scrise pornind de la text si sunt perfecte. Perfecte. Nu sunt fan Firma. Imi plac cateva dintre piese si un videoclip pentru care s-a muncit mult. Ce se intampla insa in acest context nu are legatura oricum cu un concert -standard. Daca mergeti, imi veti spune apoi despre “In numele tatalui” si mai vorbim pe tema 🙂
3. Jocul actorilor, tineri, bun. Rares Florin Stoica – trebuie mentionat.
4. Solutiile regizorale…ei bine, acum ajung la Vlad Cristache.
Liviu Ciulei si Victor Ioan Frunza sunt doi dintre regizorii care au pus in scena textul. Si vine Vlad Cristache in 2017. Nu stiu daca a fost elevul lui Victor Frunza, dar ceva imi spune ca da. Cand intr-o piesa de teatru ma scot din circuit 5 scene, e mult. Sau, ca sa nu intelegeti gresit, e de mult Bine. Si ma uitam la regizor aseara, atat de tanar ca i-am urat in gand sa nu uite varsta aceasta cand va ajunge la 50.
6. Sunetul e impecabil. Calibrarea muzica – voci actori e exact asa cum trebuie. Nu e sonorizare, e sound design. Cateva dintre efectele de pe final de momente muzicale fac cale buna de stare unor pasaje intregi cuvantate.
7. Hai ca vine si randul unui punct slab, ca ma stiti sincera chiar si in entuziasm 🙂
Light design-ul. Aici mai e de lucru. In 2 dintre acele scene minunate de care scriam mai sus, ceva idei mai inspirate in ceea ce priveste luminile ar fi dat pus un diamant undeva. Au mai fost si alte momente in care simteam nevoia de light desigh, nu de lumini de teatru. In plus, doua dintre luminile amplasate la nivelul scenei, spre una dintre iesiri, mi-au batut in retina mult si albastru si…gata.

As mai scrie inca pe atat. Despre text si despre uriasa diferenta intre anii acestia si cel in care a fost scris in ceea ce priveste adolescentii si ce cunosc atat de rapid acum in privinta sexualitatii. Despre public si faptul ca inca se mai aude sunetul telefoanelor mobile. Despre freamat si emotiile unei avanpremiere.
Va las sa ma credeti sau nu ca 3 ore si 15 minute (si 30 de minute, daca luam in considerare pauza) merita petrecute acolo.
Inca ceva: intrati la timp in sala la inceput si dupa pauza. Lucrurile se intampla cursiv, continuu. Inclusiv in pauza.

Plecaciune si drag,

Alina Manole

Posted on

Saptamana femeilor

papusile-alinei-manole

Ar fi fost mai potrivit oare sa spun in loc de Turneul 6 by… “Saptamana femeilor” ? 🙂 Mai devreme mi-am dat seama ca e saptamana “aceea”, intre 1 si 8 martie, plina de evenimente si aniversari dedicate femeilor si ca turneul se incheie la Iasi, chiar pe 8. La o a doua ocheada asupra problemei spun ca totusi barbatii au nevoie de incurajari si de suport in aceasta perioada critica si ar fi de-a dreptul discriminatoriu un astfel de titlu. Oricum, cel putin o parte dintre ei vor veni, ca vor ca nu vor, la concert, de gura iubitelor, sotiilor…

Domnilor, cine nu stie inca, am cantece cu dedicatie. Si nu sunt pe youtube (chiar toate). Si, in pofida a ceea ce se zvoneste, lucrurile sunt echilibrate in discursul muzical 🙂

Vestile de Luni din perspectiva povestilor muzicale sunt ok. Adica maine suntem in Brasov, dupa ceva emotii, la Tipografie, iar miercuri suntem in Targu Secuiesc (care, intre noi fie vorba, astazi a facut un event pe FB dar despre care stim ca au anuntat concertul pe cai offline:) ). La Roman mama cred ca imi face campanie de PR si asta ma sperie 🙂 La Piatra Neamt si Botosani avem semnale ca suntem asteptati frumos 🙂 La Iasi sper sa se adune in Underground toti cei care au spus ca nu incap in celalalt club unde am cantat din motive de rezervari limitate 🙂

Atentie! Pentru Bucuresti si concertul aniversar de pe 12 martie va sugerez discret sa luati deja bilete cu loc! Mai ales cine doreste sa stea cat mai aproape de noi!

Anuntul oficial al spectacolului “Joia Pacatosilor – Alina Manole & Raul Kusak” l-am facut saptamana trecuta. Acum avem si pagina de facebook. Cu link catre bilete, care sunt cica putine, ca de obicei 🙂

Bun, de anuntat am anuntat, acum merg sa cumpar ceva de papat, e ciudat sa mananc din caserole dar de achizitionarea unui frigider am timp sa ma ocup la intoarcerea din turneu (da, m-am mutat dar inca mai am nevoie de ceva infrastructura) asa ca nu pot sa gatesc. Asta face rau oricarei diete, fir’ar 🙂

Apoi am de pregatit tinutele de concert, de calcat haine adica, de gandit ce iau in bagaje (de fiecare data plec cu mai multe decat imi propun…), de verificat chitara, foile, gandurile…

Ah, ce dor mi-e sa cant, dupa toate aventurile din ultimele 10 zile in care am fost muncitor necalificat si menajera si aranjor de mobila si carti…. 🙂

Sper sa avem vreme buna. Cu “babele” nu poti sti niciodata. 😀

Posted on

Inregistrari recital Alina Manole in cadrul Folk You 2011

Din categoria “daca doriti sa revedeti” (pentru cine a fost la Vama) si categoria “poate va fac curiosi” (pentru cei care nu au fost), va prezint prin amabilitatea lui cantafabule recitalul “lunii patrate” de la editia din acest an a festivalului Folk You.

A fost un concert cu rafele de vant calde, care se strecurau in gat la fiecare deschidere vocala. Din fericire nu mi-a inchis gura.

Lipseste deocamdata “luna patrata”. de indata ce vine “tehnicul” se rezolva si asta 🙂

Concertul se gaseste AICI

Se va deschide o “fereastra” cu playlist-ul de concert. Puteti alege sa ascultati piesa cu piesa sau puteti apasa butonul “play all” si vor curge toate (sper ca le-am aranjat in ordine…)

Pentru cine mai vrea sa intarzie pe blog, am asezat in stanga paginii principale playlistul. E suficient sa dati play 🙂

Mostra din concert (da, recunosc, m-am jucat mult. si baietii alaturi de mine. sper sa nu fi plictisit cu asta…)

Posted on

diavole, m-am razgandit

hai diavole, vino
m-am saturat sa ma uit inspre Sus
de-acolo vin mostre de fericire
ti se trec pe la nas
“uite cum poate sa fie”
dupa care gata, pui totul la bataie
la schimb cu tine insuti pentru clipa aceea
care poate dura o viata ce-i drept…:)
of, iarasi ma grabesc…
diavole, cred ca ma razgandesc
daca-mi dai bucuria dintr-o bucata
s-ar putea sa nu pot s-o duc

buna sa va fie ziua! am revenit pe plaiuri virtuale dupa fuga de la cluj, lipsa net si alte dureri de cap mai mult sau mai putin justificate.  e vineri, maine e zi mare, undeva la confluenta se intampla lansarea albumului “cantec pentru Ioana” semnat Puiu Cretu. evident ca ne vedem acolo, petrecerea va tine muuuult si pana in zori, iar muzichia o sa fie de toate felurile cu o multime de invitati.

nu stiu daca pe la voi ploua…prin zonele pe unde ma preumblu au tot trecut prin sita cativa nori.  pentru mine asta-i suport extern pentru ce se intampla in relatia mea stransa si intima cu chitara, iar rezultatul o sa fie auzit de cei care vor veni la concertul urmator. adica am scris ceva cantece (unul cu dedicatie speciala pentru cluj, cei care au fost la port l-au auzit deja).  cat despre versurile de mai sus, au pornit de la o polemica intre mine si mine pe fondul unei minunate crize cardiace. inimoasa mai sunt! 🙂

si pentru ca sunt fumatoare si  cu plecaciune in fata spiritului cat ma vor tine zilele…

Posted on

Mos Nicolae cu Andries

Stiti ca-l iubesc. Am declarat asta public. Tocmai m-am intors de la concertul lui de Mos Nicolae. Al 16-lea al lui. Si am asa o stare frumoasa si speciala, pentru ca versurile lui sunt frumoase si speciale. A cantat “romante”. Cantece vechi adica, precum le-a definit insusi autorul ca urmare a unei neinspirate glume (sper) de pe facebook. Au fost si cantece noi. A fost o atmosfera simpatica si o sala plina.

Seara de azi a insemnat totusi un experiment pentru ca in afara de Ioana Mantulescu (o voce superba, care imi da fiori), au fost prezenti pe scena Dan Byron si 6fingers. Ca sa raman in spiritul subiectivismului care caracterizeaza acest blog, despre cei doi voi spune urmatoarele: Dan Byron stie sa faca backing vocals tare bine, iar 6fingers  e un pianist bun.

Insa:

6fingers cred ca mai trebuie sa ridice ochii din clape astfel incat sa sesizeze semnalele din partea colegilor de scena…. Inteleg joaca dar inteleg si ca un final care nu e tocmai pe timpi comuni nu se poate repeta de prea multe ori fara sa tresar (eu si randul tot). Pe alocuri grabit, pe alocuri stingher…emotii mari probabil

Cat despre momentele cu Dan voce principala (da, Andries a poftit sa i se cante 😀 ),  efectul aplicat vocii  sale cred ca a fost mult prea…hai sa spunem elaborat pentru formula de spectacol Andrieseasca. Evident, vina e intotdeauna a sunetistului :)) (asta-i gluma, iertare, stiu ca nu-i adevarat tot timpul). In rest, place la mine demult

Nu-s rea, serios. Si nici carcotasa. Doar ca in iubire iti pasa 😀 (Doamne, ce pot scrie!) Ignorati-mi piticii 🙂 Ca experiment e minunat : flaut, care suna intr-un fel,  tonalitati bine alese pentru clapa, voci secundare armonice. Si peste tot si toate, Alexandru Andries, cuceritor de sincer.

Nu-l uit nici pe Aurel Mitran care a pus la cale inca o editie de Mos Nicolae 🙂 L-am simtit peste tot si-n toate.

Va las cu o piesa a la D.B., cover dupa Andries. Au cantat si piesa asta, in aceeasi formula. Nu-s fan cover-uri, dar asta e tare bun!

Posted on

luni cu sarbatoriti si lansari

in primul si in primul si in foarte primul rand: La multi ani aniversatilor de astazi!! Sa-si poarte numele cu bucurie si sa nu-l faca de rusine 🙂

in al doilea rand, daca saptamana incepe cu luni, iar luni e sarbatoare…eu zic ca se inclina balanta spre bine pentru saptamana asta (adica trebuie…)

va anunt ca repetitiile pentru spectacolul de la cinematograful scala au inceput deja. experimentul muzical al duetului meu cu zoia se contureaza frumos. piesele sunt alese, partiturile sunt scrise, a inceput joaca cu chitari si voci. de munca este, dar e o munca frumoasa si foarte speciala. va invit la spectacolul de pe 22 noiembrie, biletele s-au pus deja in vanzare 🙂

am fost intrebata si raspund: da, voi avea concert in decembrie, in formula de “luna patrata” la care se adauga colindele de pe maxi-single-ul “cu drag”.  ma tot mir de cat de putin timp mai este pana de sarbatori…ceva repetitii, cateva concerte si gata, voi face bradul si voi sta cuminte sa vina mos craciun. cel mai bun semn al faptului ca vin sarbatorile a venit acum o vreme cand au fost comandate 50 de albume pe post de cadouri de craciun pentru clientii unei firme. oameni cu gusturi bune, clar! 🙂 daca va vin idei si voua, “cu drag” si “luna patrata” va stau la dispozitie la subsemnata 🙂

a! era sa uit! am primit de la marius si laura, prietenii mei dragi de la calarasi, cateva filmari de la ultimul concert. in curand vom pune pe youtube macar una din piesele noi…:) cat despre laura, sa stiti ca astazi isi lanseaza “copilul de hartie” cum imi place mie sa-i spun volumului ei de versuri “Cuvinte pictate”. lansarea va avea loc la cafeneaua Historia, cafenea situata pe str Sf Stefan, deasupra clubului “el primer comandante”.  si ca sa fie totul dupa cum si-a dorit poeta, in cifre lansarea suna cam asa: pe 8 noiembrie, ora 8 🙂 (si cu 88 de pagini de poezie, asta e informatie din interior, am eu sursele mele)

inchei asa cum am inceput! la multi ani Mihaililor si Gavrililor! 🙂