vremea dead-line-urilor

banuiam ca vine si vremea asta…

vremea cand ai un dead-line in minte si el e din ce in ce mai aproape…si sunt atat de multe de facut…

mai e o luna pana la concertul aniversar al Lunii Patrate, mirajul acesta care ma tine intr-un soi de vis. pe 7 aprilie aniversez Luna Mea la teatru, in teatrul Excelsior. amanuntele tehnice le voi da cand le voi afla si cand vor intra lucrurile pe fagas. deocamdata astept un afis si de fapt…incurc un afis pentru ca atunci cand am mai multe variante sa dea naiba daca ma decid…

ce se va intampla pe 7 aprilie … stiu eu…deocamdata. in principiu, ca sa nu creasca asteptarile, spun ca va fi concert cu fumatori si nefumatori deopotriva, fiecare in fotoliul lui rosu, cu gandurile lui. si gata, azi nu mai spun nimic. poate ca pentru cateva zile biletele de la eventim vor fi la un pret promotional…dar si asta voi scrie pe facebook si aici…

ce se va intampla vineri e iarasi frumos. da, vinerea asta. pe 8 martie, de ziua femeii, voi fi in studioul lui andrei partos, la radio romania actualitati. iarasi vom vorbi destul, iarasi se va canta, am si cateva piese pe care le-am pus pe o lista pentru ascultare. sper sa va placa si prezenta mea acolo si emisiunea.

vremea asta…

cand speri si la un alt dead-line

Mara

ieri ma suna dan (nicolau) si-mi spune “am cunoscut pe cineva si vreau sa auzi si tu ceva“. de obicei sunt un pic rezervata cand “mi se da la telefon” o persoana necunoscuta. dar ce aud?! o voce de copil care zice  asa “vei veni la mine, pe neasteptate”…si canta. si canta. si canta piesa “luna patrata” in urechea mea. si eu intru brusc intr-o stare de plutire si emotie si uimire. si aud in continuare vocea care canta curat si frumos , cu toate cuvintele articulate, “luna”. la un moment dat incep sa tip “uraaaa! bravoooo!”, ma dezmeticesc un pic si pun intrebarile de rigoare. are 4 ani si 7 luni si o cheama Mara.  a promis ca vine la urmatorul concert. “dar numai cu mama” 🙂 am inceput sa rad. m-a conditionat intr-un fel. 🙂 a “pus o pila” pentru mama, sa vina si ea! 🙂 pe Mara nu o stiu altfel decat prin momentul de ieri. nici pe mama ei, careia astept sa-i multumesc pentru cadoul ca o steluta stralucitoare pe care mi l-a facut.si chiar de-abia le-astept la concert.

momente ca cel la care m-a facut partasa Dan se intampla exact in momentul in care am nevoie eu, alina. nu cea care canta, ci femeia de 30 si un pic de ani.

mi-e dor sa ne vedem. se va intampla acusi, in iulie, pe 16 la folkyou si pe 30 31 tot in vama veche la “baza sportiva”. e si 22 iulie la navodari si apoi un 5 7 august…si mai sunt si altele.

sa aveti vreme buna in inima.

ma las cu o piesa asa, de ascultat linistit: Yusuf Islam / Cat Stevens pre numele lui de scena ani de zile “where do the children play”

Well I think it’s fine, building jumbo planes.
Or taking a ride on a cosmic train.
Switch on summer from a slot machine.
Yes, get what you want to if you want, ’cause you can get anything.

I know we’ve come a long way,
We’re changing day to day,
But tell me, where do the children play?

Well you roll on roads over fresh green grass.
For your lorry loads pumping petrol gas.
And you make them long, and you make them tough.
But they just go on and on, and it seems that you can’t get off.

Oh, I know we’ve come a long way,
We’re changing day to day,
But tell me, where do the children play?

Well you’ve cracked the sky, scrapers fill the air.
But will you keep on building higher
’til there’s no more room up there?
Will you make us laugh, will you make us cry?
Will you tell us when to live, will you tell us when to die?

I know we’ve come a long way,
We’re changing day to day,
But tell me, where do the children play?