Posted on

despre experienta ceaunelor

experienta aceasta merita sa fie povestita cel putin pentru ca in noaptea de sambata spre duminica nu ma mai lua somnul 🙂

am stabilit ce gatesc, am stabilit pasii, am trimis retetarul pentru stabilirea cantitatilor finale, m-am trezit la 7 si jumatate, la 9 fara un sfert eram la locul faptei. dimineata, inca racoare, cafeaua pe terasa, fasolea deja la fiert, cocosii la randul lor in proces de fierbere, legumele taiate. da, am primit ajutor, ca ceaunele sunt uriase.

si ne-am apucat. am inghitit fum cat pentru 2 baxuri de tutun, am baut litri de apa. am gatit.

nu partea asta merita povestita ci bucuria de a vedea oameni mai mult sau mai putin cunoscuti care au vrut sa pape ce-am facut eu. sau faptul ca dupa 50 de minute primul ceaun cu bors de cocos(h) era aproape gata si ca da, la buna inspiratie a lui horatiu, cand a inceput aventura culinara, am gatit mai mult astfel incat sa mai existe un “ceaun de rezerva”. sau bucuria de a pune in castroane si farfurii pentru cei veniti la masa.

i-am cerut scuze taximetristului la intoarcerea acasa pentru fumul din hainele mele. mi-a spus “lasati, doamna, ca se vede ca ati muncit astazi” si m-am gandit la cei care ma hranesc atunci cand ies in oras. am stat ore langa focuri aprinse pe o caldura mare rau (nu ca in bucatarie ar fi mai racoare), aveam picioarele umflate, ma durea capul, aveam ochii mici si o oboseala maxima. unii fac asta in fiecare zi. am constientizat asta asta-noapte (sau dimineata, in fine) cand m-am intins in pat. nu e o meserie usoara, oricat de asumata ar fi ea de cei care chiar au ce cauta in bucatariile publice…

am trait o zi minunata, asta cu siguranta. mi-era dor sa gatesc si sa impart papa bun pentru prieteni. a fost o premiera pentru mine sa gatesc in spatiu public. am avut emotii cat china 🙂

sa va fie de bine! 🙂

multumesc lui horatiu pentru invitatie, multumesc tuturor ajutoarelor mele de la copac, multumesc celor care au facut poze ca sa ma vad apoi in actiune (e o ipostaza noua, cum sa nu vreau poze?!), multumesc prietenilor ramasi in bucuresti si care au venit pe canicula la racoarea de sub copacel si care au inhalat si ei o parte din fum ca sa fie langa mine.

si, daca tot v-am hranit un pic, sper sa ne vedem joi, la clubul taranului, la spectacolul “joia pacatosilor” , ca sa hranim si sufletul 🙂

Posted on

oaza de ipotesti

acum am timp sa povestesc despre ipotesti si sa pun si cateva fotografii “civile”, fara microfon si rochie si lumini si scena 🙂 nu de alta dar intamplarea de festival a fost frumoasa si merita cu totul povestita.

drumul lung lung ne-a topit, am ajuns in 8 ore pe o canicula ingrozitoare, ba chiar ne-am si ratacit la un moment dat (fapt deloc intamplator prin zona cu pricina, drept dovada marturiile juratilor 🙂 ) . dar am ajuns si am gasit oaza frumoasa si oameni minunati. cei care au grija si dau contur locului sunt inca neimblanziti de cautarea de sponsori si sprijin pentru manifestarile pe care le fac acolo. sunt de admirat pentru cum se descruca, in conditii de austeritate, pentru a intretine cultura intr-un spatiu de invidiat. recunosc ca mi-ar placea sa stau acolo cateva saptamani, departe de lume si atat de conectata la tot. nu, tehnologia nu e agresiva, e cat trebuie. casele de protocol au de la semineu la aer conditionat si centrala termica, un restaurant senzational (repet, senzational) e foarte aproape (asta la categoria nevoi de baza), exista o sala de conferinte foarte bine pusa la punct (puteti sa-i spuneti si sala de studiu), o arhiva impresionanta, un muzeu al poeziei cu peste 6000 de volume princeps, exista si biserica si casa memoriala si casa papadopol, exista sala de expozitii, amfiteatru exterior si liniste si livada si verde verde….

am cantat seara ca si cand n-am fi mers atat de multe ore, dupa ce am ascultat concurentii (printre ei o fata talentata cu un cover la luna patrata 🙂 ). am auzit in recital oameni pe care ii stiam sau pe care i-am vazut acolo, cu emotiile lor mari…cat ale mele 🙂 am auzit destula lume cantand “luna patrata” alaturi de mine…am vazut oameni dansand pe “ti-as desena”…am cantat si seara tarziu, dupa focul de tabara. am cunoscut oameni pe care voiam sa-i vad demult si oameni noi, atat de entuziasti, atat de tineri, frumosi, increzatori. am auzit “sarumana” si “dumneavoastra” cat sa ma urc pe pereti, am auzit si un “vai, lesin” cand m-am prezentat cuiva care nu m-a recunoscut intr-o tinuta alta decat cea de scena. 😀 am ras, am glumit, am schimbat vorbe de suflet sau am povestit despre fotbal si politica. m-am reintalnit cu ovidiu (mihailescu), cosmin popescu si emeric. ce mai, a fost frumos 🙂

multumesc Flavius, multumesc Relu, pentru primire si gazduire si tot 🙂

va las cu cateva fotografii 🙂

Continue reading "oaza de ipotesti"

Posted on

Aventura de la Baza Vamii Vechi

de obicei prima fraza e cea mai grea dupa o aventura intensa, cu final frumos. si ma refer din nou la concert (asta cu referirea la noaptea de dinainte si tigara de dupa)

a fost frumos tare la baza sportiva (incep cu propozitii, poate stimuleaza inspiratia)
la baza sportiva a fost foaaaarte frumoooos (a doua propozitie, simt ca incep sa se faca valuri)
in seara concertului luna era rosie.
in seara concertului luna rosie a rasarit din mare.
in seara concertului am avut emotii.
in seara concertului, emotiile mi-au inlocuit pantofii verde-verde

in vama veche au fost 3 “Lune” in acelasi timp: Luna Rosie (iesita din mare), Luna Patrata (adica noi) si Luna Amara (la Soni). Cu o astfel de influenta, cred ca toti cei care au dansat la Stuf in loc sa vina la concerte au avut migrene a doua zi mult mai puternice. zic si eu :))

revenind la ale noastre folk-jazz, nu m-am asteptat sa fie asa nici publicul, nici aerul, nici joaca de pe scena, nici …nimic. am cantat cu drag in fata unor suflete care m-au coplesit frumos cu Linistea din timpul ascultarii. si iarasi o sa spun ca de asta ma inchin publicului meu: e cuminte si asculta si tace si respecta ceea ce facem noi pe scena.

teddy mi-a facut o surpriza maaaaaare de tot cu o joaca migaloasa: pe spatele scenei s-a pus cortina de catifea si pe ea s-au lipit litere decupate L U N A P A T R A T A + logo-ul de Luna. m-am suparat pe mine ca am uitat sa-i multumesc de pe scena, dar eram emotionata si un pic epuizata…asa ca spun acum Multumesc Teddy!

Scena Luna patrata facuta de Teddy la Baza Sportiva

adrian si dan m-au suportat, again, cu starea febrila de dinainte de concert. au primit fisele se setlist, scrise de mana, cu ordinea pe care un pic am modificat-o in partea a doua. da, adrian, asa-s eu ordonata 🙂 tot ei doi au impartit solo-uri de care nu ma mai saturam acolo pe scena si cred ca intr-o zi ii voi lasa sa se joace singuri cat fumez eu o tigara.

tudor a stat la sunet, as usual indeplineste mai multe functii dar asta se pare ca nu-l impiedica sa nu fie obosit cand e vorba de concerte.

prieteni au fost langa noi cu bratele, vocile, zambetul, feed-back-ul. prieteni din bucuresti, prieteni de la suceava, calarasi…cu bucurie ne-am revazut acolo si le multumesc ca au venit sa asculte piesele mai vechi sau mai noi .celor pe care nu-i cunosc si care au venit la concert le multumesc ca au acceptat provocarea muzicii Altfel. e mare lucru ca au si cumparat albumul/albumele la final…sper sa le placa si versiunile orchestrate.

fotografiile pe care le pun aici si pe care le puteti vedea si pe grupul facebook sunt realizate de manuela cepoi. toata Ochi si Stare. Multumesc, Manu

Alina Manole
Subsemnata, Alina Manole, emotionata tare

Vineri mergem din nou in Vama Veche, la “Papa la Soni”.  6 august, asta e data corecta de concert. Vom fi tot 4 oameni  pe scena. Dar nu va fi la fel concertul, asta stim deja. Va fi Altfel 🙂 Si daca veti fi acolo si daca nu, dati de stire. Poate prietenii (invizibili) dau o tura sa scape de canicula 🙂