cuib

locuiesc din ce in ce mai departe
si mai sus
daca strecor mana printre amintiri
pot sa trag de linia orizontului
pana devine arc
in locul asta ma simt ca o delta
cu aorte deschise precum niste canale
pe care sa treaca tutun, poezie si pasari
si din cand in cand cate un om
cu vesta de salvare

uneori lucrurile din jurul meu
se transforma in puncte
ca si cum m-as indeparta de mine in mine

locuiesc
in cel mai departe
si cel mai sus
si cel mai temator
gand al tau