3 zile fără semnal la telefon, cu internet Wi-Fi cât să o liniștesc pe mama, într-un loc de poveste. Despre asta vreau să scriu acum, la cald.
Cred că pentru un turist care dorește să vadă cetățile dacice, oprirea pentru un pachet de odihnă, masă și lecții de istorie & arheologie trebuie să fie la Pensiunea Dacica. Dincolo de condițiile de cazare, impecabile, dincolo de mancarea bună-bună, de pisicile blânde și de cățeii care te atenționează să îi mângâi pe burtici, ceea ce mi-a plăcut enorm a fost faptul că tot ce am văzut a fost însoțit de explicații și lecții de istorie, fără de care și Sarmisegetusa și Costești ar fi fost “doar” cetăți. Înțelegeți ideea. 🙂
Despre locuri nu are rost să scriu. Știți deja cât de frumoase pot fi dealurile cu sate răsfirate, cu perspective ample asupra crestelor albe ale munților. Știți izvoarele, știți liniștea. Legat de izvoare…cum e să bei apă de la chiuvetă și să fie de izvor? Am trăit și asta vreme de 3 zile. Să mai spun despre cina dacică și despre Mei, pe care l-am descoperit acum încântată?
Încă sedimentez imagini și trăiri. Încă ating cu palma pietre sculptate în forme potrivite acum 2000 de ani. Încă pășesc pe terase făcute acum 2 secole și mă gândesc la puterea unor generații.
Vă las cu câteva imagini și cu gândul că vreau să revin acolo cât mai curând. Le mulțumesc tuturor celor care au fost prezenți la concertul meu, celor cu care am stat de vorbă, celor pe care i-am cunoscut cu această ocazie și celor pe care i-o știu demult, le mulțumesc Aurorei și lui Norman pentru invitație.
Mare de Ianuarie – o săptămână de solitudine
Asta scriam aseară. 🙂
Am cea frumoasă Lună care încheie prima lună din an și cea mai frumoasă primă poveste a acestui an. Am ales să răspund unei invitații primite anul trecut de a simți marea de iarnă și am spus Da. Am avut și ajutor în decizie, 2 zâne bune, căci e greu uneori să ieși din confortul orașului și să te duci în sălbăticie, de capul tău. Am ales un interval de timp, am fost adusă de prieteni (mulțumesc Laura, Marius și Cosmin) și am ales să stau singură, în pustietatea unui țărm de mare, într-o casă frumoasă căreia i-am spus “castel”, cu chitara și caietele mele. În fiecare zi am avut câte un anotimp, în fiecare zi s-a întâmplat ceva special. Am avut o singură zi ruptă de locul acesta din cauza viscolului de miercuri, când zona a rămas fără curent, nămeții au ascuns drumul iar gazda a decis să vină, să mă scoată din casă și să mă ducă la adăpost până revin lucrurile la normal.
Am avut curcubeu, am avut peisaj alb-negru întrerupt de un apus în toate culorile, am avut furtuni pe mare de diverse intensități, am avut zi cu soare de stat în pulover, am avut viscol, zăpadă și frig. Le-am simțit pe toate, le-am auzit deasupra și în jur, le-am văzut de la câțiva metri de mare, pe un țărm ceva mai înalt decât plaja. Am auzit sunete necunoscute, am avut liniștea pe care nu o mai știam posibilă. Am scris puțină poezie, dar am compus mult. Am cântat, ore în șir fără oprire. În prima zi în șoaptă (încă mai aveam vecini și betoane în minte) apoi am crescut volumul și am lucrat vocea, am acordat-o, i-am dat ce avea nevoie după 1 an de disconfort. Am muncit, zi/noapte, pentru ce veți auzi în concertele viitoare.
A fost greu să explic câtorva oameni apropiați că nu mi-a fost frică, nu m-am plictisit, nu mi-a fost dor de nimic, nu mi-a lipsit nimic din lumea mea obișnuită. Poate că rezervele de egoism, oricum puține, le-am consumat săptămâna aceasta…cine știe?! Ce știu este că am trăit o libertate rară și mi-a plăcut cu mine însămi iar ăsta e un semn de echilibru dacă mă întrebați. 🙂
V-aș da acum din energia mea și a Lunii Pline la care îmi arunc ochii din când în când. E lângă mine. Două solitudini simpatice. 🟨🌕
Am văzut doar 4 oameni în intervalul acesta și foarte puțin. Au înțeles cu toții nevoia mea de mine și le mulțumesc pentru cât de departe au stat și m-au lasat în banii mei. Nu degeaba mi-au devenit dragi și s-au lipit de sufletul meu încă de la finalul lunii august 2020: Marian Scarlat (gazdă minunată), Cornel Suciu, Cristi și Andreea Panait.
Voi spune și unde am fost, ca să știți unde puteți veni atunci când va fi sezon și cald și bine: Complexul Răsărit, Corbu. Poate nu în casa aceasta, deși este și ea disponibilă vara, poate într-una dintre camerele complexului, poate cu cortul sub pomi. Ce veți avea cu siguranță va fi o plajă sălbatică, o mare cu ape mici și curenți puțini și o atmosferă tihnită. Despre extrasezon nu știu ce să vă spun, întrebați și voi dacă vreți vreo săptămână sabatică.
Asta scriu acum, înainte să public articolul. Aseară m-a furat Luna un pic.
Am primit cadou un răsărit, privit pe îndelete, și ceață. Două tablouri pe care nu le avusesem până acum. E ultima zi. Prietenii vin să își recupereze lunatica.
Îmi va fi dor. Mă voi întoarce.
Mulțumesc! 🙂
2013. final.
usor-usor intru intr-un soi de ritm, specific zilelor de final de decembrie. diminetile mele nu mai pot fi foarte linistite (vezi status pe FB si jurnalul de craciun) , dar cumva incep sa ma relaxez 🙂
acum e primul moment de liniste de pe 16 incoace. aproape o saptamana de adrenalina care a inceput de luni, cu concertul de final de an. despre acest concert sunt datoare cu mini-cronica subiectiva, de pe scena 🙂
din cele “muzical-bucataresti”: felicitarile au ajuns la club chiar in seara de concert, numarul cadourilor pentru spectatori a trebuit suplimentat chiar in ziua cu pricina (pentru ca mi-au soptit spiridusii de la club cam cum sta situatia rezervarilor), telefonul meu a sunat aproape non-stop si de aceea de la anul imi voi face un obicei sa-l inchid in ziua in care cant (prietenii stiu de ce 🙂 ), era sa uit tamburina acasa, am uitat oricum laptoapa cu proiectiile video dar aici lucrurile s-au rezolvat cumva, am pregatit doua rochii si am ales-o pe a treia si, peste toate, dodo s-a culcusit in cutia cu pantofi din piele intoarsa (dodo=motan alb…)
din cele care se vad de pe scena: coplesitor de frumosi cei care au venit, majoritatea cuminti, toti cantatori. fiind vorba de un spectacol de final de an, playlist-ul a avut o altfel de structura, astfel incat sa incapa si colindele si emotiile de rigoare. mi-ar fi placut sa existe si un soi de loc de dans, macar pentru valsul “ti-as desena” :), Make a venit si cantat cel putin unul din cantecele care ma duc cu mintea undeva pe coclauri si ma bucur ca i-a placut “la mine-n muzica acasa”, piticii au fost toti prezenti, la fel si adevarurile…. da, am simtit pe alocuri ca nu mai sunt acolo, ca plec putin, as fi nins pentru toate zambetele primite in dar …
voi multumi acum celor care mi-au fost alaturi pe scena pe parcursul lui 2013:
– Raul Kusak – pentru ca nimic nu e intamplator
– Dan Nicolau – pentru sinceritate
– Tudor Olaru – pentru drum
– Claudiu Purcarin – pentru subtilitate
– Ovidiu Condrea – pentru ca nu uita
– Mugurel Coman – pentru caldura
– Berti Barbera – pentru accentul de vara
– Misha Simeonov – pentru entuziasm
impreuna cu ei, in fel si fel de formule de concert, muzica mea se aude asa cum o simt si o vreau, acolo pe scena. nu e de fiecare data usor sa fim alaturi, sa ne potrivim ceasurile, dar de fiecare data ne potrivim inimile si ce simt acolo, cand cantam, e magie.
colindul moldovenesc pe care l-am cantat singura a fost dedicat nu doar celor din fata mea ci si lor, celor de pe scena lui 2013, si lor, celor de la butoane: Albert Mihaiteanu (sunet), Tudor (proiectii si organizatorice), Alex (lumini), Carmen, Dragos (inca 2 dintre gazdele din Puzzle). s-a intamplat ca anul acesta, 4 dintre concerte sa fie in Puzzle, nu regret.
alte concerte din Bucuresti s-au desfasurat la Clubul Taranului (ianuarie si iunie), La copac (februarie) si in J’ai Bistrot gradina (iulie)
o invitatie care m-a bucurat si onorat a fost cea pe care am primit-o pentru 15 aprilie la prima editie On-Air Music Awards. Am pasit pe covorul rosu al premiilor Grammy romanesti cu emotii naive, am cantat si…a fost frumos tare!
in Bucuresti au mai fost 3 concerte cu caracter special: Teatrul Excelsior (aprilie, la aniversarea de 4 ani, si aici trebuie sa multumesc lui Aurel Mitran si echipei sale si, cu drag mare lui Nicu Alifantis, care a acceptat sa fim pe aceeasi scena impreuna), scena Galei Folk You! Florian Pittis (septembrie, Miscarea de Rezistenta), Teatrul Elisabeta (noiembrie, cu spectacolul Joia Pacatosilor)
legat de spectacolul “Joia Pacatosilor“ ma simt atat de bucuroasa ca gandul meu mai vechi a prins contur impreuna cu Raul! plecaciune si drag celor deschisi la minte care gusta ideea marturisirilor unei pacatoase… e un spectacol mai greu decat ati putea crede…si am avut public superb indiferent ca am cantat in teatru sau in club…
vreau sa le multumesc si catorva dintre gazdele muzicii mele din afara Bucurestiului: Sibiu (Imperium, Atrium, Teatrul Gong – Festival), Cluj-Napoca (My Way Club), Oradea (Eco-fest), Cugir (Festival), Targu Mures (J’ai Bistrot), Craiova (club Play), Vama Veche (Folk You! Florian Pittis), Vama Veche (Papa la Soni), Garana (Festival), Baia Mare (Festival). anul acesta ne-am concentrat mai mult pe lucrul muzical decat pe calatorii, la anul recuperam! asta dupa ce intram in studio, ca nu se mai poate! 🙂 (simt ca am mai uitat ceva, evident imi voi aminti dupa ce public articolul….)
un moment special al anului l-a reprezentat aventura culinara din locul numit La Copac, unde, in calitate de artist…am gatit la ceaune. se intampla intr-o zi cu temperaturi ridicate. am stat in picioare de la 9 la 21, a fost minuna sa gatesc si sa hranesc si…aventura toata o puteti citit in doua articole (inainte si dupa) pe care le-am scris pe blog in acea perioada. nu, nu e vorba de muzica, dar a fost altfel.
despre toate aventurile mele ati aflat de pe contul oficial de facebook (https://www.facebook.com/AlinaManoleOficial) sau de la partenerii media, carora le multumesc pentru ca preiau informatia si o dau mai departe. evident multumiri suplimentare prietenilor care lucreaza in radio-uri (Andrei Partos, Mirela Retegan sunt doar doua prezente frumoase in viata mea) sau in presa scrisa si care dau de stire fara sa fie prezenti pe afis, precum si celor care vin la concerte, fac fotografii si scriu cronici. in ceea ce priveste aparitiile media, va anunt cele care urmeaza: la TVR2, in emisiune prezentata de Liana Stanciu cu doua piese cantate LIVE (difuzare in perioada 2-4 ianuarie 2014) si pe 10 ianuarie 2014 pe Look TV in emisiunea “Brandu lu’ Chinezu”, moderata de Chinezu insusi, un om special de frumos. am mai dat si interviuri, cele mai recente in redactia Adevarul la o poveste cu Raluca Moisa si, in scris, pentru Loreta Popa si Jurnalul Spiritual. multumesc si prietenilor care ma fac sa arat dragut in fotografii, in special Emiliei, manuelei, Oanei, apoi lui Dragos si lui Vlad.
mai sunt atat de multe de povestit din anul care se incheie, muzical vorbind…
vreau sa le multumesc tuturor celor care au venit la concertele mele si care ma plac asa cum sunt pe scena, cu toate emotiile, cu rasfatul, cu mimica fetei, cu plansul sau cu rasul meu, cu glumele mele pe alocuri naive, pe alocuri deplasate, cu povestile mele, cu textele puse pe stativ pentru ca altfel nu uit ci ma incurc, cu joaca mea cu barbatii, cu femeile, cu lipsa mea de cuvinte de dupa concerte cand sunt coplesita de ceea ce-mi ofera si nici macar nu stiu, cu emotiile care imi tremura uneori glasul, cu textele pe care le scriu despre iubiri imposibile si tradari obisnuite. vreau sa le multumesc ca, pentru toata lista de mai sus, mai si platesc bilet si iau taxi la plecare pentru ca uite, alina manole, canta iarasi 3 ore si nu se mai opreste…
ma sperie “promit” si de aceea nu veti auzi niciodata de la mine promisiuni. imi doresc insa ca in 2014 sa fac sa merite si mai mult efortul celui care asculta in singurul mod in care pot: scriind, cantand, muncind pentru clipele de ecou minunate. sper si sa public mai multe imagini si secvente de concert…sunt tare pretentioasa, de asta stau cu tote filmarile, de la toate concertele, la mine in laptoapa…
sunt Alina Manole si sunt o pacatoasa. aceasta este declaratia cu care mi-am incheiat fiecare concert anul acesta. cine judeca afirmatia dincolo de licenta poetica nu a trait destul.
plecaciune si drag tuturor. sa va apere viata de ceea ce cant, mai putin in vreo doua piese 🙂
p.s. nu stiu ce si unde va fi concertul din ianuarie, dar pe 1 februarie voi avea concert in Bucuresti intr-un loc special, frumos tare…
O dedicatie muzicala pentru toti cei care au facut parte din lumea muzicii mele si in 2013!
Lucruri civile
m-am trezit cu gandul ca e inca mijlocul saptamanii trecute si iata-ma la cafeaua de luni dimineata 😉
nu am mai povestit pe unde m-au dus drumurile pentru ca fiecare calatorie a insemnat kilometri de experiente frumoase. in plus, nici bucurestiul nu e “rau” la categoria oferte culturale…
dupa vacanta de la vama veche, la limita cu intoarcerea acasa pentru Paste, plecarea la sibiu si cugir a avut rol de respiro mai cuminte de primavara. sibiul a fost superb pentru ca mi-era dor, incep sa ma lege din ce in ce mai multe lucruri de orasul aceasta, mai ales la categoria amintiri si oameni. pentru noi, ca grup, sibiul a insemnat povesti, dialoguri, idei multe legate de muzica si inca vreo cateva fire care ne vor lega frumos de aici mai departe.
cugir a fost…paradis verde-verde. festivalul s-a desfasurat intr-o zona de padure, la km buni de oras. “izolati”, fara semnal la telefon, avand in jur mirosuri proaspete de pamant, cu apa curgatoare la picioare…aveam toti chipuri transfigurate. si am mai si cantat si parca muzica a avut alta energie pe scena dintre paduri 🙂 in plus, legat strict de persoana mea…am mancat langosi cu branza (ultima data se intampla asta acum…dar cine mai tine minte?!), am jucat ping-pong (ohooo…cat timp a trecut!) si am mancat vata de zahar (si in acest caz dupa vreo cativa ani de pauza). rasfat maaaxim, stiiiiu!!!! 🙂
intoarcerea la bucuresti a fost intarziata….si trasa si intinsa…nu prea mai voiam sa plecam de acolo. prea frumos, prea altfel, prea liniste.
bucurestiul “de dupa” a insemnat si un pic de readaptare la drumuri si cateva momente care au mai adus verde pe ici pe colo: conferinta de presa a “mozaic”-ului, un concert “lizard in paris” ce putea sa fie foarte bun daca sunetul era pe masura muzicienilor, concertele BiMS si Tiptil din parcul Tineretului, o iesire-doua de cafea in locuri unde nu am mai fost demult, un gratar bun-bun cu prieteni si 5 minute de mers pe bicicleta cat sa-mi amintesc ca inca mai pot, stiu, vreau 🙂
aglomeratie asadar de oameni, de evenimente, de lucruri simpatice. pentru ca merit 🙂
astazi si maine sunt zilele nicu alifantis, asa cred ca ar trebui numite intrucat ce se va intampla la Opera va fi “uau”. miercuri voi canta la Cervates, am mai scris despre asta.
in plus, maine e ziua celuilalt prenume al meu (primul din buletin daca e sa ma iau dupa documente), prenume pe care l-a purtat si bunica mea, femeie cum n-am mai vazut 🙂
sa aveti o saptamana frumoasa! 🙂
p.s. recunosc, parca-parca ma mananca talpile…deja…mai stii ce aduce saptamana viitoare?! 😛
calatorii muzicale
am avut ultima repetitie cu Zoia de dinainte de concertul de luni.pentru cine nu are program sambata seara, la tvr2 pe la 11 noaptea se difuzeaza “timpul chitarelor”. vor fi si reluari, le voi anunta de indata ce le voi afla. “surse” din interior imi spun ca va fi o emisiune foarte frumoasa, noi si Poesis 🙂 eu le cred, normal, nu? :)) pe de alta parte emisiune este despre concert? este! articole in presa sunt? sunt! concurs este? esteeeeeeeee! daca inca nu v-am starnit curiozitatea, chiar nu stiu cu ce s-o mai facem :))
plecarea mea la Bistrita e in pregatiri (singura problema fiind cea dintotdeauna: nu stiu cu ce sa ma imbrac). intalnirile cu public nou ma fac sa simt toti muschii in priza dar sa si vreau rasfat mai mult inainte de. am eu ce am in ultima vreme cu punctul de dupa “de” 🙂 ce spuneam?! a, da…ma gandesc la piesele pe care le vom canta, inca nu stiu ordinea, inca nu stiu daca sa fim cuminti sau sa ne jucam…noroc ca voi avea 7 ore de drum in care, dincolo de un somn furat cu capul in centura de siguranta, sa ma gandesc si sa vorbesc cu baietii despre programul de recital.
va anunt de pe acum ca pregatesc impreuna cu adi si teddy concertul din decembrie, cu colinde de pe albumul “cu drag” ca bonus. numai sa nu ma rugati vreodata sa cant “mos craciun cu plete dalbe” ca incep sa plang instant. mentionez ca am avut copilarie fericita si cu Mos prezent de fiecare data, dar ma emotioneaza cantecelul ala ceva de speriat!! 🙂 iar daca il mai vad si pe Mosu’, oricat de slab si tanar ar fi pe sub costum…s-a terminat! 😀 (prietenul Johnny face pe Mosu demult si-i sta si bine, indiferent daca merge la copii de gradinita sau la adultii care vor sa se regaseasca in posturi de copii, asta-i recomandare personala pentru evenimente daca aveti de gand sa le faceti)
evident, concertul va avea loc la Clubul Taranului si voi anunta data la inceputul saptamanii viitoare.
curand s-ar putea sa mai am parte de o experienta muzicala in fata unui public nou: este vorba despre un concert care se anunta la Teatrul din Galati. de indata ce aflu mai multe detalii, vi le voi scrie pe aici.
si tot curand, dragii mei…vine Craciunul! 🙂 de revelion nu-mi pasa, e un moment de trecere si-atat. Craciunul insa…are mirosul lui frumos si caldura mamei si dragoste si…jucarii de plus, si masinute de lemn si…lumanari de toate culorile si brad si…asa-i ca va fac pofta? :))
gata, tac 🙂
va las cu o piesa de-mi place
p.s. ce se vede in poza aia mica e o confidenta ceva mai noua care ma suporta in tacere 🙂